Cine dintre noi nu a ascultat, sau chiar nu a cântat măcar o singură dată în viață un cântec de Stea, sau un colind de Crăciun? Oare cum era când nu apăruseră încă aceste cântece de Stea? Cum au apărut ele? Cine erau păstorii despre care ne povestesc aceste cântece? Cine erau cei trei crai de la Răsărit? Și mai ales: Ce s-a întâmplat în seara primului Ajun de Crăciun? 
 
 Cartea „Nașterea Domnului” ne invită pe toți, copii mici și mari, într-o călătorie peste timp, să descoperim împreună cum a apărut sărbătoarea Nașterii Domnului. Ne vor însoți un băiețel, o fetiță și un ren de pluș. 
 
 Bogat ilustrată și tipărită pe o hârtie specială, care aduce un plus de valoare stării de bine pe care orice cititor o trăiește atunci când răsfoiește o carte, „Nașterea Domnului” poate fi prima literă a alfabetului pentru copilul care abia începe să descopere lectura și totodată un timp de calitate...

Invatatura de credinta ortodoxa pe intelesul copiilor.

Invatatura de credinta ortodoxa pe intelesul copiilor

Ispravile lui Guguta este o carte cu umor subtil, de respiratie universala.

"Harule dumnezeiesc, care în şase zile ai făcut în chip suprabun întreaga lume şi ai sfinţit-o pe cea de-a şaptea, să nu îngădui ca noi să rătăcim în ceva cu mintea, nici să nu ţintim săgeata cuvântului afară de scopul Scripturii, ci cu Duhul cu care istoriseşte marele Moise, slujitorul Tău, luminează şi smerenia noastră să spună în siguranţă tainele harului Tău, spre slava Ta şi zidirea noastră, a tuturor, care ne dedicăm faptelor bune şi care ne odihnim în cele bineplăcute Ţie."

Sfântul Neofit Zăvorâtul din Cipru

Neîntrecut predicator al Ortodoxiei moderne, Mitropolitul Antonie de Suroj ne poartă într-o călătorie duhovnicească spre sărbătoarea Învierii, tâlcuind pe înţelesul tuturor pildele Triodului. Orbul Bartimeu ne învaţă să-L cunoaştem cu ochii minţii pe Hristos; Vameşul şi Fariseul ne arată deosebirea dintre lege şi smerenie; Zaheu vameşul se urcă pe arborele pământului muritor pentru a-L vedea pe Pomul Vieţii. În paginile acestei cărţi vom afla una dintre cele mai profunde tâlcuiri ale pildei Fiului risipitor, care se întoarce la Tatăl, după ce mândria l-a aruncat în cele mai de jos. Pilda despre Judecata de Apoi este o chemare la bucuria pocăinţei, la bucuria lacrimilor care nasc nădejde. Firesc pentru orice călătorie hermeneutică în lumea parabolelor Bibliei, volumul se încheie cu Crucea şi Învierea, „fiindcă Bucuria Învierii este ceva pe care noi trebuie să învăţăm să o trăim, dar o putem trăi doar dacă învăţăm mai întâi tragedia Crucii Să nu uităm nici o clipă că sfârşitul călătoriei noastre este întâlnirea cu Hristos Cel Înviat.”Această carte este a doua ediÈ›ie, revizuită, a volumului „Reflecţii. O călătorie duhovnicească”.

Parintele ieromonah Ilarion (adormit in Domnul pe data de 18 septembrie 1873), steretul de la Optina, duhovnicul manastirii si conducatorul Schitului de pe langa Sihastrie, in lume Rodion Nikitici ponomariov, s-a nascut in noaptea de Pasti, pe data de 8 spre 9 aprilie 1805.Referitor la copilarie si prima tinerete, o parte a petrecut-o in judetul Novohoioporsk, gubernia Voronej, iar cealalta, incepand cu luna decembrie 1825, in orasul Moscova. Apoi, in anul 1826, la varsta de 25 de ani si opt luni, Rodion Nikitici s-a mutat cu familia in orasul Saratov, unde a petrecut noua ani de viata activa si fructuoasa. Facea parte dintr-o familie de negustor, dar de meserie era croitor si proprietar de ateliere si magazine de confectii, de incaltaminte si produse de iuft. Rodion Nikitici, fiind un pastrator fidel al poruncilor Bisericii Ortodoxe, gasea si in familie hrana pentru evlavia sa, implinind neabatut obligatiile crestinesti prin biserica sa de acasa - artelul muncitorilor; dar si aceasta lucrare era insuficienta pentru natura energica a sarguinciosului fiu al Bisericii...

 Era o toamnă plină de roade bogate şi proaspete. Câte o frunză veştedă pe ici pe colo anunţa dezvelirea copacilor ce avea să vină. Mă întrebam de ce merii au înflorit a doua oară? De ce florile nu se ofilesc şi ies ţanţoşe înaintea noastră, izvor de bucurie şi frumuseţe? De ce izvoarele şuşotesc ca şi cum ar fi în plină vară? Am pus pe seama bunicii, care se pregătea să intre în raiul ceresc şi care pe pământ trăit-a şi cultivat-a raiul pământesc, aducând slavă Domnului pentru toate, întru dobândirea vieţii de apoi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin.

     Înainte de a pleca, bunica ne-a strâns în jurul ei şi ne-a povestit un vis:

     – Dragii mei, zicea ea, am visat cum Măicuţa Domnului a intrat în casa mea, aici, în odaia cu icoanele din iconostasul nostru, căci mereu am dorit să am iconostas ca la biserică şi tot am adunat icoane la care m-am închinat alături de voi, dragii mei copii şi nepoţi. Deci, ţineţi minte că Măicuţa Domnului a...

     „Noi am fost crescuÈ›i într-un fel în care sentimentele negative au devenit vină, sentimentele negative au devenit ruÈ™ine, gesturile fireÈ™ti au devenit gesturi ruÈ™inoase, pentru că noi aÈ™teptăm de la noi absolutul, care să se manifeste în gesturile relative. Înduhovnicirea omului nu-l lasă pe acesta fără sentimente, ci acestea nu mai sunt prilej de cădere în păcat. Un om duhovnicesc, înduhovnicit, se supără, ba poate să se mânie, da, dar el respectă porunca: „MâniaÈ›i-vă, dar nu greÈ™iÈ›i”, „mâniaÈ›i-vă, dar să nu apună soarele peste mânia voastră”. Sigur, majoritatea oamenilor duhovniceÈ™ti sunt blânzi È™i smeriÈ›i cu inima, pentru că este Duhul Sfânt Care să-lăÈ™luieÈ™te în ei. AÈ™a a fost Mântuitorul în viaÈ›a Sa pe pământ. Dar, cum È™tim, deÈ™i Mântuitorul era blândeÈ›ea întrupată, atunci când a fost cazul, S-a supărat foarte tare, S-a mâniat, i-a certat pe farisei, i-a certat pe cărturari, i-a alungat cu biciul pe vânzătorii din templu... Avem mare nevoie să facem lumină în mintea noastră pentru că acolo e o adevărată încurcătură."

                                                                                                                                        Monahia Siluana Vlad

„Credinţa sa nezdruncinată, profunzimea gândirii, luciditatea şi umorul salvator, dar mai ales mâna lui Dumnezeu, care veghea necontenit asupra lui, îl scot nevătămat din toate încercările, până la eliberare. Urmărit în continuare de Securitate, hărţuit, Părintele, stabilit la Hârlău, satul său natal, se retrage în singurul loc pe care atotputernica Securitate nu-l poate scotoci şi inventaria: inima sa, unde se întâlneşte în voie cu Hristos, rugându-L pentru iertarea păcatelor noastre...”
Părintele Iustin Pârvu