Cine dintre noi nu a ascultat, sau chiar nu a cântat măcar o singură dată în viață un cântec de Stea, sau un colind de Crăciun? Oare cum era când nu apăruseră încă aceste cântece de Stea? Cum au apărut ele? Cine erau păstorii despre care ne povestesc aceste cântece? Cine erau cei trei crai de la Răsărit? Și mai ales: Ce s-a întâmplat în seara primului Ajun de Crăciun? 
 
 Cartea „Nașterea Domnului” ne invită pe toți, copii mici și mari, într-o călătorie peste timp, să descoperim împreună cum a apărut sărbătoarea Nașterii Domnului. Ne vor însoți un băiețel, o fetiță și un ren de pluș. 
 
 Bogat ilustrată și tipărită pe o hârtie specială, care aduce un plus de valoare stării de bine pe care orice cititor o trăiește atunci când răsfoiește o carte, „Nașterea Domnului” poate fi prima literă a alfabetului pentru copilul care abia începe să descopere lectura și totodată un timp de calitate...

Invatatura de credinta ortodoxa pe intelesul copiilor.

Invatatura de credinta ortodoxa pe intelesul copiilor

Ispravile lui Guguta este o carte cu umor subtil, de respiratie universala.

„Năzuinţa către Absolut rămâne tema principală a operei eminesciene, căreia i se subordonează toate celelalte teme şi motive. În unul dintre manuscrise, poetul apelează la o imagine simbolică pentru a sugera condiţia omului de geniu: „ O sută de izvoare pornind de la aceeaşi înălţime de munte…unele vor fi reîmpărţite pentru scopuri utile prin fel de fel de ţevi, altele vor mâna roţi, altele maşini…unul îşi va arunca liber apa spre cer”. Geniul nu este ancorat în imediat, el nu are în sânul neamului său un rol pragmatic. Singura lui menire este aceea de a arăta, neobosit şi imperturbabil, calea către cer.”

Lucrarea reuneşte o serie de articole care încearcă să surprindă drumul lui Eminescu de la descoperirea poeticului ca dimensiunea inerentă a lumii la revelaţia absolutului divin, sursă şi model al oricărei creaţii. E un traseu sinuos, marcat de elanuri şi reveniri, de avânturi şi...

Aflând că mama are un alt bebeluș în burtică, Puiuțul are o grămadă de întrebări: „Mami, de ce aveți nevoie de un nou bebe?”, o întreabă micuţa. „Dacă nu ne place de bebe, îl putem trimite înapoi?”

„Mami, oare o să uiţi de mine atunci când se naşte noul bebe?”

Cu iubire şi delicateţe, Mama şi Tata o încredinţează pe micuța lor că noul bebeluș este un dar de la Dumnezeu la fel cum şi ea a fost – şi încă este.

„Dar iată, Dumnezeu ne-a dăruit încă doi bebeluşi: un frăţior şi o surioară!”

Această continuare a cărţii "Tu eşti darul lui Dumnezeu" îi învaţă pe copii, într-un mod amuzant şi pe înțelesul lor, că ei au un loc unic în familia lor şi îi ajută să-i accepte şi să-i iubească pe frăţiorii şi surioarele lor mai mici.

Într-o lume care îşi pierde reperele şi este avidă de sens, aceste chipuri ridică nişte semne de întrebare şi ne arată care este adevăratul scop al vieţuirii noastre pe acest pământ. Repere luminoase ale istoriei omenirii, în acelaşi timp, ne amintesc de trecut, dar sunt şi nişte posibili interlocutori. Prin părăsirea acestei lumi şi intrarea lor în veşnicie, aceşti martiri – care sunt cu adevărat oameni vii – au devenit contemporanii şi „bătrânii” celor credincioşi, fiinţe ale comuniunii: cu Dumnezeu, cu ceilalţi aleşi ai Săi şi cu Puterile cereşti, cu oamenii îndreptaţi către bine. Ne veghează, ne ocrotesc şi mijlocesc pentru mântuirea noastră. 
 
Pr. Michel Quenot 

Cartea, manual de  traire ortodoxa, ne indeamna sa avem mintea ridicata la acest dumnezeiesc scop al vietii noastre, sfintenia, fiind mereu constienti de scopul final al existentei noastre, sa punem in fiecare zi „inceput bun“: trairea unei vieti „fara de pacat“.

Va invitam, prin lecturarea acestei carti, sa descoperiti ca sunteti o minune inepuizabila si sa va uimiti de inepuizabilele minuni care sunt semenii vostri in marea taina a iubirii divine, sa va rugati, sa binecuvantati mereu cerand smerenie si rabdare, sa multumiti pentru fiecare firicel de libertate si bucurie si sa nu mai asteptati sa se schimbe ceilalti ca sa ii iubiti.

Uneori harul se retrage din simÈ›irea noastră ca să putem creÈ™te, să putem discerne È™i alege în libertate deplină ce cale vrem să urmăm. De multe ori însă harul e acolo, dar noi nu-l folosim pentru ce ne este el dat, ca să ne bucurăm de creÈ™terea pe Cale, ci îl împingem spre rezolvarea problemelor din cotidianul conflictual. Domnul ne dă har nu ca să nu mai avem necazuri, ci ca să fim cu El în orice am
 întâmpina pe Cale.Lepădarea de lumea aceasta înseamnă pur È™i simplu trăirea în ea cu harul care nu e din ea È™i care nu schimbă lumea, ci pe om È™i omul schimbă lumea! Pe măsură ce omul devine lucrător al harului cu propria sa hărnicie È™i hotărâre, lumea din jurul lui se schimbă pentru că el este o părticică a acestei lumi È™i o È™i include ca micro-cosmos în el. Taină mare! Dar nu o putem cunoaÈ™te decât prin participare, prin trăire.Schimonahia Siluana Vlad