Odata cu primirea sfantului botez, Pantelimon a dobandit de la Dumnezeu darul de a vindeca bolile, chiar si pe cele incurabile, precum si darul de a alina suferintele trupesti si sufletesti ale oamenilor.  Pentru toate vindecarile pe care le facea, el nu accepta nici un fel de plata, ba mai mult, dupa moartea tatalui, toata averea sa a impartit-o saracilor.  Aceste fapte ale sale i-au adus numele de doctor fara de arginti.

Cateheza este o lectie de religie pe care dascalul o expune sistematic elevilor sai.  Deseori ea se prezinta ca un dialog, fie din dorinta elevilor de a invata mai mult si mai deslusit, fie din aceea a dascalului de a controla si completa cunostintele elevilor.

In fapt, toata invatatura Mantuitorului Iisus, cuprinsa in cele patru Evanghelii, e o suita de cateheze.  De aceea El Se numea si era numit Invatatorul, iar cei ce-L ascultau se numeau si erau numiti invatacei, adica ucenici, elevi.  Numarul ucenicilor depasea cu mult pe al celor doisprezece, dar acestia au fost primii si cei mai apropiati beneficiari ai catehezelor rostite de Domnul.

Colecţie de cuvinte duhovnicesti şi sfaturi referitoare la viaţa interioară, la bunul mers al despătimirii, la buna înţelegere a celor sfinte.

Din cuprins:
Sfaturi pentru viata duhovniceasca a calugarilor.

(lipsa text)

(lipsa text)

Preotul trebuie sa ia aminte de sine si de toata turma, ceea ce inseamna ca el trebuie sa se ingrijeasca in primul rand de viata sa personala, iar in al doilea rand sa-si indeplineasca menirea de a conduce turma spre mantuire, deci sa se ingrijeasca de activitatea sa externa. Sf. Apostol Pavel aseaza aici in primul rand datoria preotului de a lua aminte la sine, nu numai pentru a-i atrage acestuia atentia asupra celei mai insemnate datorii fata de propria sa persoana, mantuirea sufletului sau, ci mai ales pentru faptul ca pastorul sufletesc inainte de toate trebuie sa fie posesorul unei vieti pline de sfintenie si curatenie, din care sa izvorasca pentru pastoritii sai roadele apostoliei sale, iar dupa aceea, prin viata sa, trebuie sa fie pentru acestia un exemplu viu, vrednic de urmat si nu o pricina de sminteala.

Din cuprins:
Dialogul dupa intrarea cu Darurile
Ectenia de dupa Intrarea mare
Rugaciunea punerii-inainte
Sarutarea pacii si simbolul credintei
Concluzii

Mitropolitul Ilarion Alfeyev un prolific teolog și un misionar dinamic al zilelor noastre.Discursul teologic pe marginea temei numelui - asupra cărui mitropolitul Alfeyev se concentrează în cartea Taina Sfântă a Bisericii - a îmbrăcat în decursul istoriei iudeo-creștine ipostaze diverse, de la discursul de teologie biblică, până la discursul de teologie sistematică și mistică. Apreciem cu multă satisfacție rafinamentul ș claritatea cu care mitropolitul Alfeyev creionează discursul scripturistic privitor la Numele lui Dumnezeu și decantează ideile directoare. După cum în vechiul Israel numele lui Dumnezeu era identificat cu Dumnezeu Însuși ți nu l-au despărțit ed Dumnezeu, tot așa - subliniază mitropolitul - și în Biserică, numele lui Iisus nu a fost despărțit nicoadată de Domnul Însuși. A crede în numele Lui înseamnă în chip firesc a crede în El Însuși. La această perspectivă se face adeseori referire în carte și, după cum se poate constata, mitropolitul îi oferă un anume primat, fiindcă îi apreciază mai mult pe Părinții Bisericii care au urmat direcția sripturistică de raportare la nume, decât pe cei care s-au raportat dintr-o perspectivă filosofică. De aceeași considerație se bucură și sinteza patristică pe care distinsul autor al cărții o expune cu multă acuratețe. Această perspectivă are menirea de a-i oferi cititorului o privire de ansamblu asupra modului în care Biserica a receptat învățătura despre nume în dinamica sa. De remarcat este și echilibrul, obiectivitatea și precauția diplomatică cu care mitropolitul prezină atât disputele de pe Athos, cât și pe cele care au urmat îndeosebi în spațiul eclesial rus. Din aceste motive, considerăm că lucrarea de față poate fi lecturată ca un manual de rugăciune, firesc, făcând abstracție de polemica generată de mișcarea imiaslavă. În acest fel, cititorul este invitat să devină teolog care caută să trăiască rugăciunea inimii ce ne dechide odihnirii Treimii în noi și odihnirii noastre în Treime. Iar cheia de acces spre această odihnire în Duh este Cel care poartă slăvitul nume: Iisus Hristos, Mântuitorul nostru.

În anul omagial 2020, dedicat pastorației părinților și copiilor, ne-am gândit să provocăm specialiști din patru zone de maximă incidență pentru viața socială, care să ne ofere o lectură la zi, întrucâtva în oglindă, a familiei contemporane - definiție, semnificații, roluri, deficiențe și posibile soluții. Textele nu sunt polemice, de aici și caracterul calm al lucrării. Credem că acest demers va fi unul util și de maxim folos cititorilor. Scopul său limpede este cel pastoral, dincolo de forma și structura academică a textelor.

Benedict Bistrițeanul Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului

Când vă urmăresc pe voi în cetatea aceasta, fugiÈ›i în cealaltă stă scris în Evanghelie (Mt. 10, 23). Supunându-se acestei porunci divine, sute de mii de ruÈ™i È™i-au părăsit, în 1917, casele părinteÈ™ti È™i s-au răspândit în toată lumea, din Extremul Orient, trecând prin Europa , până în America de Sud. CâÈ›iva ani mai târziu, grecii din Asia Mică au avut parte de aceeaÈ™i soartă. După Al Doilea Război Mondial, un alt val de emigranÈ›i din Rusia, Serbia, România, Bulgaria, s-a adăugat celui precedent. Pronia cerească nu i-a abandonat pe aceÈ™ti nefericiÈ›i, dându-le îndrumători spirituali, un fel de Moise. Printre aceÈ™tia a fost arhiepiscopul Ioan Maximovici, canonizat în 1994. După ce a părăsit Rusia, a poposit la Constantinopol, apoi s-a stabilit în Iugoslavia, unde a primit preoÈ›ia. Numit episcop de Shanghai, unde exista o importantă colonie rusă, mai apoi È™i-a însoÈ›it turma de refugiaÈ›i în Filipine. De acolo, a poposit pentru scurtă vreme în Statele Unite, apoi a plecat în FranÈ›a unde a rămas timp de zece ani, pentru ca, în final, să-È™i regăsească credincioÈ™ii din Shanghai la San Francisco. Acolo È™i-a petrecut ultimii ani ai episcopatului. Trăind ortodoxia la dimensiunea sa universală, arhiepiscopul Ioan, cutoae că era profund ataÈ™at de pământul rusesc, a fost păstorul tuturor popoarelor printre care a locuit: sârbii în Iugoslavia È™i diaspora, grecii în Bitola È™i Shanghai, chinezii în Shanghai È™i San Fancisco, români, francezi, olandezi, americani... Om al rugăciunii, care È™i-a dăruit viaÈ›a turmei sale, a avut darul faerii de minuni. Bazată pe numeroase documente È™i mărturii ale fiilor săi sufleteÈ™ti, prezenta biografie este departe de o hagiografie. Să lăsăm timpului È™i în seama altora grija de a desavârÈ™i această icoană.