Editura Evanghelismos - Libraria ta virtuala!
Carti online gratuite (nou)

ercetările contemporane au evidenÈ›iat impactul pe care îl are consumul excesiv de zahăr asupra organismului nostru. Dincolo de bucuria momentană pe care o aduce o prăjitură sau un desert cu zahăr, consecinÈ›ele pe termen lung pot fi serioase. Din fericire, opÈ›iunile precum deserturile fără zahăr devin o alegere tot mai populară È™i benefică pentru sănătatea noastră.Consumul excesiv de zahăr este asociat cu diverse probleme de sănătate, precum creÈ™terea riscului de obezitate, diabet de tip 2 È™i afecÈ›iuni cardiace. Cercetările au arătat că zahărul adăugat în exces poate duce la inflamaÈ›ii cronice în organism, afectând în mod negativ funcÈ›iile sistemului imunitar È™i ale organelor interne. Optarea pentru deserturi fără zahăr reprezintă o modalitate de a ne satisface pofta de dulce fără a compromite sănătatea. Aceste deserturi sunt adesea realizate cu îndulcitori naturali, precum mierea, ştevia sau fructele, oferindu-ne gustul dulce fără a recurge la efectele negative ale zahărului rafinat. Pe lângă beneficiile evidente pentru sănătate, deserturile fără zahăr se încadrează perfect într-un stil de viaÈ›ă echilibrat È™i într-o dietă sănătoasă. Ele pot fi o sursă valoroasă de nutrienÈ›i esenÈ›iali È™i pot contribui la menÈ›inerea unui nivel constant deenergie, evitând creÈ™terile bruÈ™te È™i scăderile de zahăr din sânge.Astfel, alegerea deserturilor fără zahăr nu este doar o opÈ›iune delicioasă, ci È™i o decizie înÈ›eleaptă pentru sănătatea noastră pe termen lung. În bucătărie, explorarea È™i adoptarea unor reÈ›ete creative fără zahăr devin o oportunitate de a experimenta cu ingrediente sănătoase È™i de a încorpora gusturi noi È™i inovative în dieta noastră. Astfel, putem transforma modul în care privim È™i selectăm deserturile, contribuind la un stil de viaÈ›ă mai echilibrat È™i plin de vitalitate.

In volumul de fata sunt analizate 20 de lucrari. Autorii acestor lucrari sunt cu totii monahi athoniti si impartasesc aceleasi idei si preocupari. De asemenea, ei sunt apropiati de vremurile noastre. majoritatea inca traiesc si sunt persoane pe care le-am intalnit si intervievat. Titlul Mesaje din Sfantul Munte i-a fost conferit acestui volum, intrucat toate recenziile-analize apartin unor lucrari scrise de catre monahi athoniti si contin importante mesaje pentru omenirea contemporana cu privire la subiecte legate de monahism, umanism, laicitate, , civilizatie tehnologica si educatie; stari psihice precum: angoasa, depresia, seninatatea, si bucuria; preocupari precum postul si rugaciunea si inalte trepte duhovnicesti ale virtutii, sfinteniei si mantuirii. Constantine Cavarnos Traducere de Profesor Paul Balan

Cu ajutorul Bunului Dumnezeu si al Maicii Domnului am adunat din nou cateva lucrui minunate din viata de zi cu zi pe care le daruiesc cititorilor in cel de-al doilea volum al Povestirilor duhovnicesti. Ele sunt menite sa ne intareasca credinta si sa ne apropie mai mult de Dumnezeu. Fiindca bunatatea lui Dumnezeu nu se opreste aici, speram si noi sa mai scoatem si alte volume, care sa fie spre slava lui Dumnezeu, a Maicii Domnului si a sfintilor care ne sunt alaturi prin mijlocirile lor. Monah Pimen Vlad

Notatie psaltica.

Nebunia pentru Hristos este o harisma aparte a Sfantului Duh, unica in felul si in metoda ei. Poate tocmai de aceea ea se daruieste la foarte putini si alesi. Unul dintre acestia a fost si Sfantul Andrei care - prin minunata sa pilda - ne-a indemnat sa ne adancim cu placere in cunoasterea vietii lui celei evlavioase, sa ne folosim duhovniceste, sa urmarim acrobatiile lui sfinte savarsite in adancul unei prapastii de smerenie si zdrobire amara, sa primim - fie si numai din istorisirile sale - cateva picaturi din dulceata mai presus de fire a vedeniilor dumnezeiesti si a rapirilor lui la ceruri si, in sfarsit, sa purcedem la scoaterea prezentei editii spre folosul si sfintirea sufleteasca a fratilor nostri.

Acest volum cuprinde articole ce privesc cele mai imporatnte subiecte legate de viata de familie scrise de clerici, oameni de stiinta, dar si simpli familisti. Temele tratate sunt cercetate si analizate din perspectiva duhovniceasca, stiintifica si, mai cu seama, sunt oferite sfaturi si solutii practice. Aceasta este si trasatura principala a cartii: valoarea ei sta in experienta, adica are folos practic. Si, asa cum se stie: cuvintele din experienta de nevoie trebuie sa le primim(Sfantul Isaac Sirul). Nu este lipsita de importanta experienta tuturor celor care au scris, unii ca parinti, care au crescut si invatat corect zeci de copii, altii ca duhovnici experimentati, care, cu ajutorul Harului lui Dumnezeu, au ajutat multe familii si ne ofera sfatul lor luminat si discret, iar altii ca oameni de stiinta, care, printr-o indelungata cercetare si studiere a subiectelor legate de familie, ne ofera cu durere si dragoste esenta intelepciunii lor. Tuturor acestor scriitori le multumim nespus de mult pentru prinosul lor dezinteresat.

Multi parinti cu viata sfanta au scris sau au vorbit despre anii grei ce vor veni. Parintele Paisie in marea sa dragoste fata de oameni a fost permanent preocupat de aceasta problema si de fiecare data cand a avut prilejul a dat sfaturi despre felul in care trebuie sa ne pregatim pentru a face fata incercarilor si ispitelor vremurilor din urma. In volumul al doilea, intitulat "Trezire duhovniceasca", sunt cuprinse subiecte care se refera la realitatea contemporana, care ne cheama la neincetata trezvie si nevointa si ne pregatesc pentru situatiile grele cu care probabil ne vom cronfunta, deoarece am vazut ca deja s-a implinit ceea ce adesea ne spunea Batranul: "Vom trece prin furtuni dupa furtuni. Acum, pentru cativa ani, asa vom merge. Peste tot este o fierbere generala".

Bucură-Te, a Muntelui Athos sfântă dorire, Călăuzitoarea monahilor pe căile desăvârşirii, Candela nestinsă a rugăciunii pentru mântuirea lumii, Trezirea grabnică a conştiinţelor adormite în păcat, Negura care acoperă mulţimea păcatelor noastre, Norul Cel cuvântător străpuns de razele Soarelui dreptăţii, Corabia rugăciunii ce ne păzeşte de tulburările ispitelor lumeşti, Ancora cea tare a celor ce călătoresc pe marea vieţii, Pământul binecuvântat al mântuirii credincioşilor, Poarta pocăinţei celor greşiţi, Mângâierea cea lină a celor din necazuri, Dragostea cea neÈ›ărmurită pentru cei neputincioşi, Maica duhovnicească şi prea blândă a creştinilor, Izvorul darurilor dumnezeieşti, Scara împăcării noastre cu Dumnezeu, Scutul mântuirii credincioşilor de săgeţile ispitelor, Cartea nescrisă a Împărăţiei cerurilor, Odihna inimilor strâmtorate de gânduri potrivnice mântuirii, Îngrădirea inimilor cu stâlpii rugăciunii de pocăinÈ›ă, Stareţa Cea desăvârşită întru toată înţelepciunea, Care povăţuieşte pe toţi monahii în pământul binecuvântat al Împărăţiei cerurilor, nu seca izvorul rugăciunilor Tale, ci ne împărtăşeşte pe toţi dintru acesta, adăpând setea noastră de mântuire.

Viata Cuviosului Petru de Atroa constituie inceputul unei serii de mai multe volume cu vieti de Sfinti necunoscuti sau putini cunoscuti, sau cu vieti ale unor Sfinti cunoscuti, insa a caror viata este necunoscuta. Cuviosul Petru a trait in perioada iconomahiei si a fost prigonit pentru cinstirea sfintelor icoane, a fost chinuit pana la sange si intemnitat, insa a ramas neclintit in credinta ortodoxa. A fost marturisitor si, dupa vointa, mucenic. Avea harisma tamaduirilor. Vindeca pe toti bolnavii care ii cereau ajutorul, scotea apa prin rugaciunea sa, avea harisma de a se face nevazut, a inmultit graul si vinul de mai multe ori, avea harisma inainte vederii si cea a stravederii, vazand starea sufleteasca a oamenilor si a inviat doi morti. A fost numit purtator de semne (facator de minuni). Numai in cazul ereticilor, a celor care nu-si marturisisera pacatele si a celor neascultatori nu lucrau harismele sale.

Pentru Staretul Paisie rugaciunea este marea posibilitate pe care ne-a dat-o Dumnezeu sa comunicam cu El, sa-I cerem ajutorul. Pe Staret il durea cand ii vedea pe oameni ca se chinuiesc, nevoindu-se "cu prea putinele lor puteri omenesti", in timp ce ar fi putut sa ceara ajutorul lui Dumnezeu, Care "poate trimite nu numai puterea dumnezeiasca, ci multime de puteri dumnezeiesti. Si atunci ajutorul Lui nu se va numi numai ajutor dumnezeiesc, ci minune a lui Dumnezeu". De aceea insista ca trebuie sa simtim rugaciunea ca pe o necesitate si se straduia sa-i ajute pe cei care inca nu stiau sa se roage, "sa puna inceput bun si inima lor sa porneasca lucrand rugaciunea". Pe cei care dobandisera obisnuinta buna a rugaciunii, ii intarea sa se roage cu mai multa marinimie si cu mai multa caldura. Insa tuturor le recomanda pocainta si smerenia, ca principale conditii pentru comuniunea cu Dumnezeu.

Parintii acelei vremi aveau multa credinta si simplitate si cei mai multi aveau putina invatatura de carte. Dar fiindca aveau smerenie si ravna pentru nevointa, primeau mereu iluminarea dumnezeiasca. Pe cand in vremea noastra, cand s-au inmultit cunostintele, din pacate ratiunea a zdruncinat din temelii credinta oamenilor si a umplut sufletele de semne de intrebare si indoieli. Asadar, firesc este sa ne lipsim si de minuni, deoarece minunea se traieste si nu se explica prin ratiune.

Pe cerul cel gandit al Bisericii noastre multe stele prealuminoase, adica Sfinti cunoscuti, fac parte din tagma mirenilor. In afara de Mucenici si de Noi-Mucenici, care in majoritatea lor sunt mireni, exista si multi mireni sfinti. Sfintenia, asadar, nu este un privilegiu in exclusivitate al monahilor si al celor sfintiti, ci ea este cu putinta sa fie atinsa de orice crestin care are credinta dreapta si ravna pentru nevointa.

Viața Sfântului Constantin, primul împărat creștin și a mamei sale

Colectia: Alte carti
Autor: Victor Constantinus Maximus Augustus

Aceasta carte este dedicata tuturor adevaratilor crestini, in aceste vremuri de framantari duhovnicesti.

Editura: Renasterea
Format: 15.5x23 cm
ISBN: 978-606-607-074-4
Numar de pagini: 40

Status: in stoc

Pret: 4.00 LEI

Scrieti o recenzie

Carti similare

- Odata cu primirea sfantului botez, Pantelimon a dobandit de la Dumnezeu darul de a vindeca bolile, chiar si pe cele incurabile, precum si darul de a alina suferintele trupesti si sufletesti ale oamenilor. Pentru toate vindecarile pe care le facea, el nu accepta nici un fel de plata, ba mai mult, dupa moartea tatalui, toata averea sa a impartit-o saracilor. Aceste fapte ale sale i-au adus numele de doctor fara de arginti.

Viata si Paraclisul Sfantului Mare Mucenic si Tamaduitor Pantelimon - Victor Constantinus Maximus Augustus

Renasterea

- Cateheza este o lectie de religie pe care dascalul o expune sistematic elevilor sai. Deseori ea se prezinta ca un dialog, fie din dorinta elevilor de a invata mai mult si mai deslusit, fie din aceea a dascalului de a controla si completa cunostintele elevilor.
  
  In fapt, toata invatatura Mantuitorului Iisus, cuprinsa in cele patru Evanghelii, e o suita de cateheze. De aceea El Se numea si era numit Invatatorul, iar cei ce-L ascultau se numeau si erau numiti invatacei, adica ucenici, elevi. Numarul ucenicilor depasea cu mult pe al celor doisprezece, dar acestia au fost primii si cei mai apropiati beneficiari ai catehezelor rostite de Domnul.

Catehism. Invatatura de credinta ortodoxa - Victor Constantinus Maximus Augustus

Renasterea

- Colecţie de cuvinte duhovnicesti şi sfaturi referitoare la viaţa interioară, la bunul mers al despătimirii, la buna înţelegere a celor sfinte.
  
  Din cuprins:
  Sfaturi pentru viata duhovniceasca a calugarilor.

Faramiturile ospatului - Victor Constantinus Maximus Augustus

Renasterea

- (lipsa text)

Teologia dogmatica si simbolica 1 - Victor Constantinus Maximus Augustus

Renasterea

- (lipsa text)

Teologia dogmatica si simbolica volumul 2 - Victor Constantinus Maximus Augustus

Renasterea

- Preotul trebuie sa ia aminte de sine si de toata turma, ceea ce inseamna ca el trebuie sa se ingrijeasca in primul rand de viata sa personala, iar in al doilea rand sa-si indeplineasca menirea de a conduce turma spre mantuire, deci sa se ingrijeasca de activitatea sa externa. Sf. Apostol Pavel aseaza aici in primul rand datoria preotului de a lua aminte la sine, nu numai pentru a-i atrage acestuia atentia asupra celei mai insemnate datorii fata de propria sa persoana, mantuirea sufletului sau, ci mai ales pentru faptul ca pastorul sufletesc inainte de toate trebuie sa fie posesorul unei vieti pline de sfintenie si curatenie, din care sa izvorasca pentru pastoritii sai roadele apostoliei sale, iar dupa aceea, prin viata sa, trebuie sa fie pentru acestia un exemplu viu, vrednic de urmat si nu o pricina de sminteala.

Virtute si vietuire crestina - Victor Constantinus Maximus Augustus

Renasterea

Volume apartinand de la aceeasi editura

- pspanOnaltului ierarh i-a fost dat sa moara in scaunul arhieresc. Un scaun in care a stat cu mare cinste. Istoria contemporana a Bisericii Ortodoxe Romane nu va putea trece cu vederea numele lui. Acesta va fi legat atat de o opera pozitiva si durabila dar si de un sentiment frumos. Am credinta ca multa vreme inca spiritul sau va continua sa insufleteasca viata noastra bisericeasca si ca, atat cat va trai generatia care i-a fost contemporana, cel putin din pietate pentru memoria lui nu se vor aduce stirbiri la trainica zidire bisericeasca si culturala pe care a realizat-o si in care a ingropat ce a avut mai scump: sufletul lui. Va fi omagiul postum pe care avem datoria sa il aducem amintirii Arhiepiscopului si Mitropolitului Bartolomeu Anania./span/p

Mostenirea unui arhiereu - Victor Constantinus Maximus Augustus

Renasterea

- ppspanCuvant de salut catre cititorul roman/spanbr /br /spanSemnul intrebarii din titlul incursiunii de fata in universul Bisericii Ortodoxe poate parea straniu intr-o publicatie in limba romana, intrucat a luat nastere intr-un context cultural si confesional in care Biserica Ortodoxa reprezinta o minoritate, pe cand Romania este o tara majoritar ortodoxa. Ontr-o societate confesional omogena, nu se pune intrebarea referitoare la identitatea apartenentei religioase. On mod obisnuit, comportamentul este ghidat de motoul: „este chiar asa si e bine asa”. Doar provocarea printr-o alta traditie suscita intrebarea despre modul specific al propriei traditii si despre valoarea identitatii personale. Aceasta provocare dialogica intr-o tara majoritar catolica si evanghelica cum este Republica Federala Germania, unde eu am petrecut marea parte a vietii mele precum si anii maturitatii, constituie orizontul duhovnicesc al reflectiilor mele despre lucrarile, activitatea si fiinta Bisericii Ortodoxe, al carei membru am devenit prin nasterea intr-o tara ortodoxa, anume in Grecia, unde, mai tarziu, am dedicat studiul meu teologiei ei si careia, in cele din urma, am putut sa-i slujesc in Apus. Emigrarea in tari vestice catolice si protestante a pus in contact credinciosii ortodocsi proveniti din diverse traditii cultural-nationale si a creat noi structuri de organizare. Experienta nu a fost lipsita de dificultati si conflicte. Aici se remarca filetismul, ponderea exagerata a nationalitatii in identitatea confesionala a Ortodoxiei, care reprezinta „calcaiul lui Ahile” al Bisericii Ortodoxe, cu toate ca in 1872 un „Mare si Sfant Sinod” in Constantinopol a condamnat „discriminarile etnice si certurile nationale, rivalitatile si discordia din cadrul Bisericii lui Hristos”. On acest context, devine finalmente evident ca in Biserica Ortodoxa exista o prapastie intre ecleziologie si realitatea ecleziala. O dovada la indemana este Sinodul din Creta din iunie 2016 a carui pregatire a luat un nou avant in anul 1961. On aceasta privinta, sectiunea cartii despre acest Sinod, nou adaugata in postfata cartii, ofera o examinare de perspectiva a Ortodoxiei, careia ii este dedicata cartea aceasta. Ca membru grec al unei Ortodoxii apusene de identitate rasariteana, afl ata in devenire, privesc spre ecumenicitatea Bisericii Ortodoxe, care isi actualizeaza catolicitatea in Bisericile sale locale, si ii salut calduros pe surorile si fratii mei romani, traitori in credinta Bisericii celei una, sfi nte, sobornicesti si apostolice, si ma bucur ca aceasta carte, scrisa intr-o limba in al carei spatiu Biserica Ortodoxa reprezinta o minoritate, devine accesibila in limba unei Biserici locale patriarhale ce reprezinta a doua mare putere in familia Biseric/spanspanbr //span/p/p

Ce este ortodoxia - Victor Constantinus Maximus Augustus

Renasterea

- Sfântul Serafim, prin exemplu şi prin cuvânt, ne-a învăţat un lucru important: scopul vieţii omului pe pământ este să primească harul Sfântului Duh. Dacă la harul Sfântului Duh, lucrător în Biserică prin Sfintele Taine, adăugăm şi noi credinţa şi faptele bune, ne mântuim.
  De aceea ne-am gândit că este bine să traducem din lucrarea Irinei Gorainoff, Sfântul Serafin de Sarov, capitolul în care Motovilov, un om zbuciumat ce căuta sens vieţii, află din experienţa acestui mare duhovnic rostul înalt al vieţii. Socotim că experienţa lui va fi de mare folos şi altora.
  
  Andrei, Arhiepiscop şi Mitropolit

Sfantul Serafim de Sarov. Convorbirea cu Motovilov - Victor Constantinus Maximus Augustus

Renasterea

- Sf. Siluan este relevat astăzi în mod deosebit pentru semnificația pe care învățătura sa o are pentru omul contemporan. Scrierile sale au fost puse la dispoziția lumii în momentul cel mai favorabil. El s-a născut în Rusia în 1866, a ajuns în Muntele Athos în 1892 și a intrat în Mănăstirea rusescă a Sfântului Pantelimon. A adormit în Domnul în 1939 și a fost canonizat ca sfânt în 1988. Scrierile sale au fost publicate pentru prima dată în 1952, în rusă, de către ucenicul său, Arhimandritul Sofronie.
  Studiul de față este o încercare de prezentare sistematică a învățăturii Sfântului Siluan Athonitul despre viața duhovnicească ortodoxă. Țelul este de a ilustra importanța acesteia pentru ziua de astăzi. Învățătura sa este pusă față în față cu scrierile Părinților Bisericii, evidențiindu-se bazele sale în izvoarele patristice tradiționale, precum și prezentând caracteristicile originale ale acesteia. Se acordă o atenție deosebită învățăturii sale despre dobândirea harului Sfântului Duh, războiul duhovnicesc, semnificația suferinței, smerenia, iubirea pentru întreaga lume și rugăciunea pentru mântuirea întregii zidiri.
  
  Harry Boosalis e doctor în Teologie al Universității din Tesalonic, Grecia. El predă Teologie dogmatică la Seminarul Ortodox Sf. Tihon din South Canaan, Pennsylvania.

Viata duhovniceasca ortodoxa dupa Sfantul Siluan Athonitul - Victor Constantinus Maximus Augustus

Renasterea

- Îţi scriu dis-de-dimineaţă! Elanul tău e bun şi sfânt, cât rămâi în bunătate şi sfinţenie! Dacă el te înrăieşte, poate fi periculos! De-aceea ţi-am cerut răbdare, cuminţenie şi "înţelepciune"! Părinţii, fraţii, locul şi timpul care ne însoţesc fiinţarea sunt alese de Dumnezeu, şi nu sunt la întâmplare. Însă nu ele rămân determinarea vieţii noastre pământeşti, ci Dumnezeu, Care ni le-a pus înainte, fără să le excludem, pentru că ele întregesc "Adamul" personal, parte integrantă din "Omul" mântuit!
  Poate e greu cuvântul, dar mare e iubirea şi nu mă tem că nu voi fi înţele