Volumul de faÈ›ă – cuprinzând însemnările unui călugăr ortodox anonim, păstrate într-un manuscris uitat È™i publicate acum pentru prima dată – reprezintă o lectură aducătoare de folos sufletesc, ­plină de duhul luminării È™i necesară vremurilor noastre, care au uitat ce ­înseamnă isihia.
ChintesenÈ›a unei înÈ›elegeri la care mintea creÈ™tină nu poate ajunge decât în urma unor îndelungate nevoiri ascetice È™i aprofundări ale teologiei patristice, îndemnurile de aici se descoperă totodată ca rod ales al experienÈ›ei negrăite a rugăciunii ­neîncetate È™i al luminării prin har a celui ce i s-a dat de Sus a gusta mult-râvnita isihie.
Prin mijloace terapeutice unice, fără de care nu se pot dobândi adevărata rugăciune, dumnezeiasca smerenie, darul deosebirii gândurilor È™i duhurilor, vindecarea trupească, dar È™i a patimilor, însufleÈ›ind spre însuÈ™irea neîntârziată a tuturor virtuÈ›ilor, cuvintele izvodite de condeiul acestui sihastru anonim vor înlesni deschiderea inimii către harul dumnezeiesc, dându-ne putere cerească spre fericita încununare a luptei È™i vieÈ›uirii creÈ™tine.

A plăcut Făcătorului şi Judecătorului nevoinţelor noastre să rânduiască de la început ca vremea vieţii noastre pământeşti să fie vreme pregătitoare pentru veşnicie, vreme de deprindere, vreme de luptă şi nevoinţe, vreme de război duhovnicesc, nu vreme de nelucrare, de deşertăciune şi stat ­degeaba, iar ca starea noastră nemuritoare din viitor să fie stare de răsplătire, de slavă şi de veşnică fericire sau stare de veşnică necinstire şi de chinuri cumplite pentru nelucrare, lenevie, nepăsare şi pentru păcate nenumărate. 
Dau mulţumită Domnului pentru îm­bel­şugarea cea zilnică a luminii duhovniceşti şi trupeşti – a Luminii Duhului Celui Sfânt şi a luminii soarelui; pentru îmbelşugarea aerului material curat şi a aerului imaterial al sufletului, care este Duhul Sfânt – Dumnezeu! 
Sfântul Ioan de Kronstadt 

AKEDIA, „duhul trândăvirii” din binecunoscuta rugăciune a Sfântului Efrem Sirul, „starea de paralizie a tuturor puterilor sufleteÈ™ti” de­spre care vorbeÈ™te Sfântul Teofan Zăvorâtul È™i care în bună măsură coincide cu conceptul psihologic de deprimare, este una din maladiile duhovniceÈ™ti cele mai severe ale lumii contemporane. 
De la SfinÈ›ii Nicodim Aghioritul, Tihon din Zadonsk, Ignatie Briancianinov, Macarie de la Optina, Teofan Zăvorâtul, Luca al Crimeei până la câteva dintre numele cunoscute ale duhovniciei contemporane din Rusia, cartea de faÈ›ă vă prezintă o perspectivă ortodoxă completă asupra acestei probleme de mare însemnătate È™i asupra medicamentelor duhovniceÈ™ti pe care le propune împotriva ei TradiÈ›ia Bisericii. 

Despre viata Sfantului Luca al Crimeei, ierarh marturisitor si doctor fara de arginti, urmas al unei vechi familii princiare, artist inzestrat, chirurg genial, profesor universitar, patimitor pentru credinta in temnitele bolsevismului, unul dintre cei mai mari predicatori ai secolului, lucrul cel mai bun care se poate spune sunt propriile lui cuvinte: "Am iubit patimirea, fiindca minunat curateste sufletul!

Un medic genial, profesor universitar, devine arhiereu in anii terorii bolsevice.  Dupa anii petrecuti in inchisori si suferintele exilului la Cercul Polar de Nord in timpul razboiului cu Germania nazista, episcopul-chirurg salveaza vietile a mii de ostasi si numele ierarhului laureat al Premiului Stalin pentru medicina face ocolul lumii.

La adanci batraneti, lipsit de vederea trupeasca avea sa raspunda mirarii starnite de liturghisirea lui fara gres prin urmatoarele cuvinte: „Cel ce si-a inchinat viata Domnului nu poate fi niciodata orb fiindcă Dumnezeu ii da lumina la fel cu cea de pe Tabor".

Autobiografia acestui Sfant al veacului XX, titan al stiintei si titan al duhului deopotriva ofera lumii contemporane o extraordinara lectie de sfintire prin slujire si jertfa a puterilor creatoare cu care Dumnezeu a inzestrat neamul omenesc.

Nu exista subiect de discutie mai primejdios decat Apocalipsa. Interpretarea cu totul literala si superflua a intamplarilor prezentate in Apocalipsa este, evident, pricina de tulburare sufleteasca; la fel de tulburator este si modul facil in care multi dintre contemporani se refera la caracterul "apocaliptic" al timpurilor noastre, fapt care starneste teama si angoasa. Declaratiile ambigue ale unora ca acestia sunt departe de a fi convingatoare. Insa daca un crestin se incumeta sa vorbeasca despre Apocalipsa, este de la sine inteles ca in aceasta, ca si in orice alta imprejurare - cuvintele sale trebuie sa fie masurate, pe cat este cu putinta de clare si in deplin acord cu invatatura universala a Bisericii. 

Dacă în vremurile noastre – vremuri de sărăcie, de foamete şi de întunecare duhovnicească – mai sunt monahi ce au cât de cât dreaptă socotinţă duhovnicească adevărată, ei sunt aceia, foarte puţini la număr, care, fiind luminaţi cu rugăciunea minţii, şi‑au cunoscut amănunţit patimile, au cunoscut amănunţit lucrările duhurilor viclene şi, în fine, lucrarea Dumnezeiescului Duh, care începe prin revărsarea în sufletul omenesc a sfinţitei păci celei în Hristos – iar cine nu şi‑a văzut, în lumina rugăciunii minţii, patimile sale, cine n‑a cunoscut lucrările duhurilor necurate şi n‑a gustat din pacea lui Hristos, care adună laolaltă mintea, sufletul şi trupul, acela nici nu are idee despre dreapta socotinţă duhovnicească, chiar dacă, amăgit de slava deşartă, i se pare că o are... 
Vrei să simţi uşurare de patimile care te luptă? Vrei să afli umilinţă în chilia ta, umilinţă fără de care gândul, răpit de vântul sălbatic ca o corabie fără ancoră, goneşte pe valurile închipuirii şi este aruncat în adâncul trândăvirii? Vrei să vezi lumină din Lumină? Vrei să guşti dragoste care iese din Dragoste şi duce la Dragostea veşnică? Ia gândul tău şi aruncă‑l la picioarele fraţilor şi surorilor, fără să faci deosebire între răi şi buni; spune‑i gândului tău şi repetă‑i cât mai des, ca din gând să se nască şi simţământul: „Aceştia sunt nişte îngeri ai lui Dumnezeu, numai eu mă asemăn diavolului prin păcat şi întunecare”. 

Adolescenţa este, într-un fel, cea mai importantă perioadă din viaţa omului – însă şi cea mai dificilă, atât pentru el însuşi, cât şi pentru părinţi. Tot ce face, adolescentul face pentru prima dată; nu are experienţă. Creşte, însă nu ştie cum se va dezvolta. Năzuieşte, însă nu ştie încotro. Vrea să fie, însă nu ştie ce. Le arată, parcă, tuturor că nu are nevoie de tutelă, că, în general, n-are nevoie de nimic – numai de libertate. Nu doar de libertate are însă nevoie adolescentul: şi mai necesare îi sunt atenţia, sprijinul şi, în principal, dragostea. Tocmai aici apare o contradicţie, fiindcă adulţilor li se pare că apropierea dintre ei şi copil s-a încheiat: adolescentul devine obraznic, neascultător, încăpăţânat, încearcă să se ferească de părinţi; el se distanţează de toţi, se străduieÈ™te să nu fie aşa cum vor să-l vadă adulţii. Adulţilor li se pare că adolescentul nu doreÈ™te decât să fie lăsat, în sfârşit, în pace.
Cartea de faţă reprezintă o continuare organică a lucrării Sufletul copilului vostru, apărută recent la Editura Sophia. Suntem convinşi că multipla perspectivă – pastorală, psihologică, pedagogică – a colectivului de autori vă va ajuta să abordaţi în mod mai lucid, mai înţelept, şi să rezolvaţi în mod fericit multe dintre problemele pe care le implică această perioadă atât de complexă şi de importantă pentru formarea caracterului şi pentru reuşita în viaţă a copiilor noştri.

„O mare lucrare de aghiografie ortodoxă din secolul al VI‑lea,
scrisă de un mare sfânt ortodox al Apusului.”
Ieromonah Serafim Rose

Nici unul dintre scriitorii de limbă latină ai Apusului ortodox nu a fost mai devotat sfinţilor Bisericii lui Hristos, nici mai fecund în laudele închinate lor decât Sfântul Grigorie, epis­cop de Tours (539‑594), autorul celor opt cărţi ale Minunilor – un remarcabil tratat aghiologic, care se referă în prin­­­cipal la sfinţii Galiei și reunește cel mai de seamă material biografic despre sfinţii orto­docşi din Apus, într-o mare măsură necunoscuți. 
Ca sursă unică şi directă, cartea este de mare valoare, dat fiind că mulţi dintre sfinţii prezentaţi au fost cunoscuţi personal de către autor (alţii trăind cu cel mult un secol înaintea sa), iar trei dintre ei i-au fost rude apropiate: străbunicul, Sfântul Grigorie, epis­cop de Langre, fratele bunicului, Sfântul Ni­che­tie, episcop de Lyon, şi un­chiul, Sfântul Gal, epis­cop de Clermont. 
În ediția de față a fost inclusă și viața Sfântului Gri­gorie, scrisă de starețul Odo (879‑942), monah în mănăstirea Sfântul Martin de Tours în pri­mii ani ai secolului al X‑lea, și alcătuită aproa­pe în în­tregime pe temeiul unor fragmente cu caracter auto­biografic din scri­erile sfântului. Relatările Sfântului Grigorie din ipos­taza de martor ocular, în simplitatea lor sinceră, sunt foarte miş­cătoare pentru noi, cei de azi, care trăim într‑o epocă a minciunii şi a de­na­tură­rilor de tot felul.

În această carte învățăturile părintelui Arsenie Papacioc au fost organizate pe diferite teme.
Vei întâlni cuvântul adevărului, cuvântul inimii, cuvântul vibrant, cuvântul îndrumător, cuvântul dătător de nădejde, cuvântul...
Sunt sigur că și tu, cititorule, vei găsi cuvântul de care ai nevoie

Sorin Alpetri

„Dacă poți acum și nu vei vrea, va veni vremea când vei vrea și nu vei mai putea.
Să știți că, după ce veți ajunge la capătul vieții, mai este un drumeț care merge mai departe: sufletul.”
„Acum ascultați: pentru toate păcatele omului Dumnezeu a rânduit două judecăți. Ori aici, cu lacrimi la duhovnic, care te înțelege, și păcatele de care te pocăiești nu se mai au in vedere la judecata cea mare, unde nu te va mai judeca mila Lui, ci dreptatea Lui.

Deci, vă pun înainte apă și foc; alegeți pe care voiți”
„Mai ales nu vă descurajați. Aici sunt toată lupta subtilă a sfintelor noastre paterice și o mare taină a vieții duhovnicești, de a ne ridica, de a nu rămâne sub piatra grea și îngrozitoare a căderii. Cuvânt mare vă spun: în ordinea cea mai duhovnicească nici nu mai există cădere, există numai ridicare.”

Părintele Arsenie Papacioc

Sfinte Părinte Nichifor, cu nespusa ta blândeÈ›e È™i bunătate pleacă‑te asupra noastră a sărmanilor, celor care te rugăm, È™i cere de la Domnul pentru noi grabnică tămăduire de cumplita nesimÈ›ire a sufletului, cea care ne îndobitoceÈ™te È™i ne alipeÈ™te cu totul de materie.
DăruieÈ™te sufletelor noastre leacul trezviei È™i al rugăciunii, care tămăduieÈ™te uitarea È™i nestatornicia minÈ›ii. Luminează‑ne È™i pe noi a pricepe darul cel mare pe care Domnul ni‑l face învrednicindu‑ne a trăi în aceste vremuri ale pătimirilor, în care e tăinuită marea binecuvântare È™i bucurie de a urma Crucii lui Hristos.
ÎnsuÈ›i ne învaÈ›ă, Sfinte Nichifor, a ne face păr­taÈ™i la bucuria suferinÈ›ei pe care tu ai trăit‑o atât de dumnezeieÈ™te. IarăÈ™i È™i iarăÈ™i cere de la Dom­nul pentru noi pocăinÈ›ă, spre a fi vindecaÈ›i de nesimÈ›irea sufletească È™i de amorÈ›irea È™i întunecarea minÈ›ii, ca astfel să ne trezim la viaÈ›a cea adevărată a lui Dumnezeu.

Lucrarea omului trebuie sa fie ca un diamant - sa straluceasca oriune ai intoarce-o.  Cuvintele acestea de indemn rostite de catre Sfantul Luca al Crimeei s-au implinit pilduitor in propria sa viata.  Chirurg, savant si deopotriva arhiereu al Bisericii lui Hristos.  Sfantul Luca si-a savarsit lucrarea in vremurile de cumplita progonire ateisata din Rusia.

Aceasta carte a inceput sa fie scrisa in anii 20 ai secolului trecut, dar cu toate ca Sfantul Luca a fost intens preocupat de scrierea ei inca din primii ani ai prigoanei ateiste din Rusia, a reusit sa o finalizeze de abia in anii 1945-1947, cand se apropia de varsta de 70 de ani.

Fiind o lucrare apologetica, Sfantul Ierarh Luca i-a pus acestei carti un titlu care sa infatiseze si sa marturiseasca in chip vadit telul cu care ea a fost scrisa: Duh - Suflet - Trup.

Viata inimii este dragostea, iar moarte a inimii sunt inrairea si vrajmasia impotriva fratilor.  Domnul pentru aceea ne tine pe pamant, ca sa ne patrundem inimile noastre intru totul de dragostea catre Dumnezeu si catre aproapele.  Aceasta asteapta El de la fiecare dintre noi.  Acesta este scopul fiintarii lumii.  

Sfantul Ioan de Kronstadt