Odata cu primirea sfantului botez, Pantelimon a dobandit de la Dumnezeu darul de a vindeca bolile, chiar si pe cele incurabile, precum si darul de a alina suferintele trupesti si sufletesti ale oamenilor.  Pentru toate vindecarile pe care le facea, el nu accepta nici un fel de plata, ba mai mult, dupa moartea tatalui, toata averea sa a impartit-o saracilor.  Aceste fapte ale sale i-au adus numele de doctor fara de arginti.

Cateheza este o lectie de religie pe care dascalul o expune sistematic elevilor sai.  Deseori ea se prezinta ca un dialog, fie din dorinta elevilor de a invata mai mult si mai deslusit, fie din aceea a dascalului de a controla si completa cunostintele elevilor.

In fapt, toata invatatura Mantuitorului Iisus, cuprinsa in cele patru Evanghelii, e o suita de cateheze.  De aceea El Se numea si era numit Invatatorul, iar cei ce-L ascultau se numeau si erau numiti invatacei, adica ucenici, elevi.  Numarul ucenicilor depasea cu mult pe al celor doisprezece, dar acestia au fost primii si cei mai apropiati beneficiari ai catehezelor rostite de Domnul.

Colecţie de cuvinte duhovnicesti şi sfaturi referitoare la viaţa interioară, la bunul mers al despătimirii, la buna înţelegere a celor sfinte.

Din cuprins:
Sfaturi pentru viata duhovniceasca a calugarilor.

(lipsa text)

(lipsa text)

Preotul trebuie sa ia aminte de sine si de toata turma, ceea ce inseamna ca el trebuie sa se ingrijeasca in primul rand de viata sa personala, iar in al doilea rand sa-si indeplineasca menirea de a conduce turma spre mantuire, deci sa se ingrijeasca de activitatea sa externa. Sf. Apostol Pavel aseaza aici in primul rand datoria preotului de a lua aminte la sine, nu numai pentru a-i atrage acestuia atentia asupra celei mai insemnate datorii fata de propria sa persoana, mantuirea sufletului sau, ci mai ales pentru faptul ca pastorul sufletesc inainte de toate trebuie sa fie posesorul unei vieti pline de sfintenie si curatenie, din care sa izvorasca pentru pastoritii sai roadele apostoliei sale, iar dupa aceea, prin viata sa, trebuie sa fie pentru acestia un exemplu viu, vrednic de urmat si nu o pricina de sminteala.

Părintele Ierodiacon Justinian Stoica s-a născut la 24 aprilie 1938, în duminica Învierii Domnului nostru Iisus Hristos, din părinÈ›ii Stelian È™i Maria, în comuna Aninoasa, judeÈ›ul ArgeÈ™. Născându-se pirpiriu, părinÈ›ii lui, crzând că nu va trăi, în aceeaÈ™i zi l-au botezat, punându-i numele Ion.
- a făcut 7 clase elementare în comuna natală È™i 2 ani È™coală profesională metalurgică la Câmpulung Muscel;
- între anii 1954-1956 a lucrat la mina de cărbuni de la BerevoieÈ™ti, judeÈ›ul ArgeÈ™, ca forjor È™i mecanic trolist;
- în septembrie 1956 a mers în Moldova È™i s-a închinoviat în obÈ™tea mănăstirii Slatina, judeÈ›ul Suceava, unde a vieÈ›uit până în mai 1959 când a fost alungat din cinul monahal cu decretul comuniÈ™tilor 410/1959;
- a făcut 10 luni armată la munci agricole È™i la construcÈ›ii;
- 10 ani a fost salariatul Patriarhiei Române la mănăstirile: Curtea de ArgeÈ™, Cheia È™i Sinaia. La Curtea de ArgeÈ™ a făcut Liceul seral;
- din august 1970 È™i până în martie 1981 a vieÈ›uit în obÈ™tea mănăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, judeÈ›ui BraÈ™ov, timp în care, 1970-1974 a făcut, la zi, Facultatea de Teologie de la SIbiu;
- la 15 august 1974 a fost hirotonit diacon celib, iar la 6 august 1975 a fost făcut călugăr, primind numele Justinian;
- în martie 1981 a mers ca turist în Israel È™i Grecia. Ajuns în Muntele Athos, la Schitul românesc Prodromu pe 12 mai 1981, când avea 43 ani, nu s-a mai întors în È›ară;
- după 40 ani vieÈ›uiÈ›i în Muntele Athos, la sfârÈ™itul lunii mai 2021, a revenit în È›ară, când ajunsese la 83 ani.

A avea acces la minunile Mântuitorului despre care vorbesc pericopele evanghelice duminicale e la fel de important ca şi accesul nostru la cuvintele Lui, la tainele Lui, la învăţătura Lui, chiar dacă acceptarea şi înţelegerea minunilor ne poate părea dificilă, dacă nu imposibilă. Dacă nu dorim să reducem învăţătura creştină la o simplă gnoză, la o ideologie sau la un studiu simplu şi searbăd al istorisirilor evanghelice, fără un interes serios pentru înţelegerea semnificaţiilor lor profunde, atunci va trebui să ne apropiem de aceste minuni cu convingerea că ele sunt cel puţin la fel de importante ca si cuvintele Mântuitorului, ca si El însusi. Prin intermediul minunilor, omul este invitat să-şi fundamenteze viaţa şi existenţa nu pe siguranţa determinismului orb, ci pe taina lui Dumnezeu şi pe libertatea Sa absolută, creatoare şi restauratoare, care poate da şi restaura viaţa. Aceasta din urmă este alternativa şi invitaţia pe care părintele Serafim Papacosta a propus-o de la amvon ascultătorilor săi şi pe care acum o adresează cititorilor acestei cărţi (Pr. conf. univ. dr. Alexandru Moldovan

Sfântul Serafim, prin exemplu şi prin cuvânt, ne-a învăţat un lucru important: scopul vieţii omului pe pământ este să primească harul Sfântului Duh. Dacă la harul Sfântului Duh, lucrător în Biserică prin Sfintele Taine, adăugăm şi noi credinţa şi faptele bune, ne mântuim.
De aceea ne-am gândit că este bine să traducem din lucrarea Irinei Gorainoff, Sfântul Serafin de Sarov, capitolul în care Motovilov, un om zbuciumat ce căuta sens vieţii, află din experienţa acestui mare duhovnic rostul înalt al vieţii. Socotim că experienţa lui va fi de mare folos şi altora.

Andrei, Arhiepiscop şi Mitropolit

De la încorporarea sa în rândurile Armatei Albe în 1919, la alegerea vieţii monahale în urma unui pelerinaj la Muntele Athos, soarta arhiepiscopului Vasili, pecetluită de credinţa lui neclintită şi o spiritualitate profundă, a fost marcată de Istorie.

În apărarea lui Constantin este mai degrabă o carte de modă veche. Îmi pun tradiționalele întrebări despre Constantin la care istoricii au ostenit să răspundă. S-a convertit cu adevărat? A controlat sau subordonat Biserica? A influențat stabilirea ortodoxiei la Sinodul de la Niceea? A decretat ca fiecare cetățean roman să devină creștin? Cum i-a amenințat pe păgâni, pe evrei și pe eretici?