Cel mai mare dusman al sufletului nostru nu este diavolul, ci duhul lumeac, pentru ca ne atrage in chip placut si in cele din urma ne amareste vesnic. 

Pentru ca daca il vom vedea pe diavol ne vom cutremura de frica si ne vom ruga lui Dumnezeu sa ne scape. In schimb, duhul lumesc ne infasoara tainic si placut in mrejele sale si pentru aceasta nu dorim sa scapam de el. 

Trebuie sa lucram la curatirea si despatimirea noastra. Altfel, robiti de lume si de pacate, vom sta la coada pentru a fi pecetluiti de slujitorii lui Antihrist.

(lipsa text)

În această cărticică veÈ›i găsi un fragment din volumul al III-lea al seriei Amvonul Sfântului Ioan Gură de Aur apărut la editura Stupul Ortodox din Salonic.
În acest al III-lea volum sunt cuprinse următoarele teme, dintre care unele se află È™i în lucrarea noastră:

Căsătorie È™i căsnicie
RelaÈ›ii conjugale, înfrânarea soÈ›ilor
Neputința de a naște copii, sterilitate, nașterea copiilor
PărinÈ›i, copii, creÈ™terea copiilor
Văduvie, divorÈ›, a doua căsătorie
Preacurvie, adulter, avort
Desfrânare, homosexualitate

Să ne rugăm deci cu cuvântul lăuntric din pieptul nostru. Când gura noastră tace, noi vorbim, deliberăm şi spunem rugăciuni şi alte cuvinte în pieptul nostru. Trebuie să obligăm cuvântul lăuntric să spună Rugăciunea lui Iisus şi să oprească orice gând. După ce vom spune o perioadă de timp Rugăciunea lui Iisus cu cuvântul lăuntric, se va deschide intrarea minţii în inimă, aşa după cum ne învaţă Sfinţii Părinţi, care au cunoscut prin experienţă aceste lucruri. Apoi, împreună cu rugăciunea, vor veni toate virtuţile: dragostea sfântă şi pacea duhovnicească prin care se vor împlini toate cererile mântuitoare cu ajutorul harului Dumnezeiesc. (Arhimandritul Ilie Cleopa)
Care este folosul practicării Rugăciunii lui Iisus? Mare este folosul! Dumnezeu dă rugăciunea celui ce se roagă, dar care nu a ajuns la rugăciunea lăuntrică, o dă fie înainte de moarte, fie chiar după moarte, căci şi după moarte Rugăciunea lui Iisus îşi are rostul ei. (Cuviosul Varsanufie de la Mănăstirea Optina)

Cand crestinul reuseste cu ajutorul Harului Dumnezeesc sa pogoare mintea in inima, mintea ia parte la lucrarea inimii, se impartaseste de energiile necreate ce stralucesc din Soarele Dreptatii-Hristis, ce se descopera in inima, mintii.

Ediţie îngrijită de monahul Filotheu Bălan
de la Mănăstirea Sfinţilor Arhangheli Petru Vodă – Neamţ

Cuprinzînd cîntări psaltice, traduse, alcătuite şi exighisite de sfinţii părinţi paisieni:
Iosif Monahul, Macarie Ieromonahul, Visarion Ieromonahul, Calinic Ieromonahul şi de alţi cuvioşi părinţi care au vieţuit în obştile paisiene

„A doua ediţie a Triodului Paisian este mai mult decît o simplă reeditare (atît de dorită şi de mult aşteptată de psalţi). Volumul, apărut în condiţii grafice excelente şi înfrumuseţat cu caligrafie paisiană, aduce la lumina tiparului compoziţii dovedind nu numai sfinţenia, profunzimea teologică şi superba măiestrie a Cuvioşilor melurgi români, dar şi vîrful compoziţional în întreg repertoriul bizantin de gen. Zeci de noi capodopere fac din această ediţie pe drept cuvînt o carte inedită şi un jubileu psaltic.De la apariţia tiparului psaltic în Ţările Române în anul 1820, partiturile psaltice dedicate Triodului de către vechii imnografi ai Bisericii Ortodoxe Române au rămas, în cea mai mare parte a lor, în manuscris. Îndemnat de Cuviosul Justin Pârvu, începînd din anul 2000 am mers pe urma unor valoroase manuscrise alcătuite în obştile paisiene în anii 1820-1830, pentru a strînge o bibliotecă muzicală a obştilor Sfîntului Paisie Velicicovschi (1722-1794), stareţul Mănăstirii Neamţ. Dezideratul era unul extrem de important: practic, tot ce a fost mai valoros şi mai insuflat de Dumnezeu în psaltica românească aparţinuse repertoriului muzical paisian. Căutarea manuscriselor muzicale alcătuite în obştile paisiene începînd cu anul 1758 a devenit o adevărată epopee, fiecare nou martor aflat în vreun fond din vreo bibliotecă reprezentînd, pe de o parte, aflarea unor răspunsuri la întrebări nedezlegate de atîţia ani, iar pe de altă parte, apariţia altor întrebări născute din cercetarea atentă a fiecărui codex. Chiar şi aşa, marea binecuvîntare este aceea că aproape fiecare nou manuscris descoperit aduce un plus compoziţional sau exegetic la tezaurul deja uriaş.Spre diferenţă de prima ediţie, care a apărut în anul 2005 într-un singur volum, această a doua ediţie a fost gîndită să includă cea mai mare parte a partiturilor paisiene descoperite pînă acum în Noua Metodă (sistemul notaţional psaltic folosit în ultimele două secole), iar aceasta a determinat necesitatea împărţirii lor într-o suită de mai multe volume:1. Triodul pînă la Duminica Floriilor
2. Liturghiile Postului Mare
3. Acatistul Bunei Vestiri
4. Săptămîna PatimilorPrimul volum – Triodul pînă la Duminica Floriilor – este în format A4 şi conţine 500 de pagini de muzică psaltică în policromie, în cele mai bune condiţii grafice. 

Cuviosul Efrem Katunakiotul s-a născut în ziua praznicului Sfântului Nicolae, pe 6 decembrie 1912, în satul Ambelohori din Teba. Bunicul său, Papa-Nichita, era protul satului. Părinții lui, Ioan și Victoria Papanikitas, oameni modești și simpli, și-su crescut cei patru copii în frica de Dumnezeu, dându-le pilda unei vieți creștine adevărate.
Micul Evanghel - numele de mirean al Cuviosului - și-a petrecut copilăria în satul natal, unde a urmat și primele clase primare. Apoi și-a continuat școala la Teba, unde s-a mutat întreaga familie. În acest răstimp i-a întâlnit pentru prima dată pe Părinții Efrem și Nichifor, de loc din Teba, care aveau să devină stareții săi în Sfântul Munte.

Rugăciunea este legătura permanentă a sufletului cu Dumnezeu. Dar È™tim cum să ne ­ru­găm? Să luăm o carte de rugăciuni, să citim la Psaltire, să deschidem Ceaslovul, să facem Rugăciunea inimii sau să ne rugăm cu propriile cuvinte? Suntem oare conÈ™tienÈ›i că rugăciunea săvârÈ™ită în biserică, în cadrul dumnezeieÈ™tii ­Liturghii, are o mai mare în­sem­nătate decât cea particulară? Punem îndeajuns preÈ› pe milostenie, pe frângerea inimii ori smerenie?
Dincolo de gândurile È™i căutările noastre, e necesar să aflăm È™i ceea ce spun PărinÈ›ii Bisericii despre rugăciune.
Îndrumarul de faÈ›ă răspunde la multe dintre frământările noastre legate de rugăciune. Un ade­vărat ghid, cu totul folositor creÈ™tinului zilelor noastre!

Una dintre cele mai frumoase si profunde opere imnografice ale Ortodoxiei, Prohodul Domnului, bogat in intelesuri duhovnicesti, trezeste in crestinul traitor un adevarat manunchi de sentimente care ii intermediaza cel mai intim contact posibil cu Dumnezeu, redus - din dragoste pentru oameni, fireste - la conditia umila de muritor.  Cand ascultam cantarile de ingropare, inaintea ochilor mintii ni se perinda, ca intr-o pelicula dramatica, ultimele momente din viata pamanteasca a Domnului Iisus, Patimirile Sale, moartea si Invierea prin care ii ridica pe toti la viata vesnica.

Notatie psaltica.

Desi nu a fost unul dintre cei 12 apostoli ai Domnului, Sfantul Pavel a fost singurul si cel dintai care a putut spune despre sine: "Pavel, rob al lui Iisus Hristos, chemat de El apostol, randuit pentru vestirea Evangheliei lui Dumnezeu".
Monografia de fata, alcatuita de unul dintre marii teologi si ganditori ai Apusului crestin, Claude Tresmontant, reprezinta o radiografie a acestui mare Apostol al neamurilor. Prin publicarea ei, se realizeaza doua scopuri majore. In primul rand, unul de suflet, prin prezentarea celui dintai barbat caruia Iisus Hristos i S-a aratat si i-a vorbit despre inviere si inaltare, si care, "randuit de El", a raspandit Evanghelia "pana la marginea pamantului". In al doilea rand, un act de cultura, cititorul primind pretioase informatii istorice despre mediul iudeo-elenistic in care a aparut Biserica crestina, despre conditiile in care a luat nastere si a facut primii pasi spre cucerirea lumii.

Prologul Filocaliei grecești, tipărite la Veneția în 1782, îl invocă pe sfântul Ioan Gură de Aur ca promotor al rugăciunii isihaste a lui Iisus. 
„Tomosul” primului Sinod palamit din iunie 1341, urmat de „Metoda-Canon” de viață isihastă a cuvioșilor Calist și Ignatie Xanthopouloi inclusă în Filocalie, citează în acest sens ca referință de autoritate o „Epistolă către monahi” a lui Ioan Hrisostom. 
Cercetări din ultimele decenii au evidențiat existența în manuscrise a trei variante ale unui veritabil manifest „hrisostomian” îndemnând la practicarea rugăciunii lui Iisus foarte popular în Bizanțul secolelor XI–XV. Avem de-a face cu un document esențial al spiritualității bizantine apărut la mijlocul intervalului dintre secolul IV — veacul de aur al patristicii și monahismului originilor — și reînviorarea lor filocalică în secolele XIV și XVIII. 
Volumul de față restituie în texte comentate dosarul acestui remarcabil, dar uitat, manifest isihast „hrisostomian” însoțit de cel al comentariilor bizantine la invocarea „Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă/ne!”. 
 
Sinteză a revelației biblice și hristologiei dogmatice, rugăciunea lui Iisus — rezumată în neîncetatul „Doamne miluiește” care răsună la ecteniile de la toate slujbele cultului divin ortodox și însoțește rugăciunile fiecărui creștin în parte la altarul inimii — e o sinteză practică a întregii Ortodoxii. Rezumat al întregului creștinism, este chemată să devină pentru toți creștinii respirația duhovnicească a sufletului. În formula memorabilă a „epistolelor” monahale „hrisostomiene” — lecturi isihaste ale omiliilor despre rugăciune ale marelui predicator Gură de Aur —, scopul ultim este nu altul decât ca „inima să înghită pe Domnul și Domnul să înghită inima”.