"Din perspectivă creştină ortodoxă, moartea nu este un rău absolut, care trebuie amânat cu orice preţ, nici viaţa biologică nu este un bine absolut, care trebuie prelungit cu orice preţ. Moartea spirituală este răul absolut de care trebuie să ne ferim, şi viaţa spirituală este binele absolut care trebuie dobândit. Să amintim aici minunata zicere a Sfântului Ioan Gură de Aur:<< Nu e rău să mori; rău e să mori rău >>. [...] Pentru creştin, sfârşitul vieţii este un moment crucial. Starea spirituală în care îl află moartea e hotărâtoare pentru viaţa sa în veşnicie. Răgazul dinaintea morţii e timp de pocăinţă, de împăcare cu Dumnezeu şi cu semenii, de curăţire a minţii şi a inimii, timp de rugăciune fierbinte şi alipire puternică de Dumnezeu." 

Jean-Claude Larchet 

Parintele Zaharia se inscrie intr-o aleasa scoala de spiritualitate monahala ortodoxa fiind fiu duhovnicesc al vrednicului de fericita pomenire Arhi­mandrit Sofronie Saharov, el insusi ucenic al Sfan­tului Siluan Athonitul. „De altfel, din ravna misionara a Parintelui Zaharia a rodit si continutul acestei carti, care cuprinde cuvantarile duhov­nicesti rostite de Preacuviosia Sa in timpul unei vizite pe con­tinentul american, in anul 2007.  Si, probabil, nu s-ar gresi daca s-ar spune ca „inima", in calitatea ei de insondabil centru al persoanei umane si al vietii ei duhovnicesti, reprezinta pre­ocuparea esentiala a cugetarii teologice a Parintelui Zaharia.  De aceea si titlul acestui volum contine graitoarea formulare a Sfantului Apostol Petru, Omul tainic al inimii”, se mentioneaza in Cuvantul inainte semnat de Preafericitul Parinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane.  Aceasta carte este de mare folos, mai ales in anul 2014, ca An omagial al Sfintei Spovedanii si al Sfintei Impartasanii deoarece acorda o mare importanta pocaintei ca stare si lucrare de innoire duhovniceasca a omului credincios.

Acest volum insumeaza mai multe predici ale Parintelui Sofian Boghiu la unele Duminici, praznice si sarbatori ale sfintilor din timpul anului, care au fost rostite la Manastirea Antim, unde Parintele a fost staret o mare perioada de timp.  Ele pastreaza ordinea pe care a stabilit-o cel care a cules predicile ramase in manuscris de la Parintele Sofian, Ierodiaconul Gamaliel Sima, si anume ordinea cronologica, fixata insa nu in functie de anul bisericesc, ci de cel civil.

Aceste predici sunt urmate de cateva meditatii ale Parintelui pe tema providentei divine, a rugaciunii, a relatiei parinte duhovnicesc - ucenic, precum si cateva invataturi si sfaturi legate de Sfanta Taina a Spovedaniei.

Acest volum reprezinta editia a II-a a cartii cu acelasi titlu, publicata in toamna anului 2011 la Editura Cuvantul Vietii a Arhiepiscopiei Bucurestilor, cu prilejul aducerii in Romania a Cinstitului Cap al Sfantului Apostol Andrei.
Chiar daca de atunci nu a mai trecut o lunga perioada de timp, se constata ca intensitatea spirituala a evenimentului a avut un impact deosebit in viata Bisericii si a societatii. De aceea, reeditarea volumului, cu unele adaugiri necesare, la Editura Basilica a Patriarhiei Romane, se dovedeste binevenita.

De-a lungul anilor, m-am alăturat È™i eu nenumăraţilor pelerini din toată lumea care păÈ™esc pe urmele Mântuitorului Iisus Hristos în Ierusalim − Cetatea martor a mântuirii noastre. După un astfel de pelerinaj rămâi cu impresii unice: o stare sufletească negrăită, nemaiîntâlnită, o sfântă emoţie amestecată cu sentimentul de nevrednicie pe care un om obişnuit îl încearcă când urmează paşii Fiului lui Dumnezeu, Unul din Treime, Care a luat trup şi S-a făcut om, pentru a-i împăca pe oameni cu Dumnezeu.

† Timotei Prahoveanul
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor

Întru eternizarea fericitului eveniment al unirii naţionale a tuturor românilor, să se ridice în capitala ţării, drept monument, o măreaţă biserică a mântuirii. Trăim zile glorioase, încât ne putem considera cea mai fericită dintre generaţii. Biserica Mântuirii Neamului trebuie să se ridice cu ajutorul îmbelşugat al ţării întregi şi cu ajutorul darnic al fiecărui cetăţean şi fiu al Bisericii noastre româneşti. Deci şi sfânta biserică, care dorim a se înălţa întru amintirea acestui strălucit eveniment, se cuvine să fie un monument vrednic de ţelul măreţ ce l-am atins, ca un simbol al unităţii de neam şi de credinţă”

Din Cuvântarea Mitropolitului Primat Miron Cristea în cadrul şedinţei festive a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în Catedrala Mitropoliei Ungrovlahiei (10/23 mai 1920)

Ajuns atât de sus, el [Patriarhul Miron Cristea] s-a arătat vrednic de începuturile sale prin aceea că trufia nu i s-a apropiat de suflet”.

Nicolae Iorga

„Ardelean, născut la Toplița, în 18 iulie 1868, primind la Botez numele de Ilie, având o cultură teologică, filologică şi filosofică solidă, dobândită
în țară şi străinătate, primul Patriarh al României, Miron Cristea, s-a impus în istoria Țării şi a Bisericii noastre prin trei calități remarcabile:
mare luptător pentru libertatea şi demnitatea românilor transilvăneni şi pentru unitatea poporului român, bun organizator al vieții bisericeşti şi promotor al
demnității Bisericii Ortodoxe Române pe plan internațional”.
† Daniel,
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

În 2013, Biserica Ortodoxă Română omagiază două dintre cele mai importante personalități ale Creștinismului, împărat roman și mamă care au fost numiți „întocmai cu Apostolii”: Sfinții Constantin cel Mare și Elena. 
 
La Editura „Basilica” a Patriarhiei Române a fost publicată, ca prim eveniment cultural dedicat acestui an omagial, traducerea revizuită și adăugită a cunoscutei opere a lui Eusebiu de Cezareea, „Viața Împăratului Constantin”, pe scurt „Viața lui Constantin”, alături de care au fost tipărite și: „Discursul (Împăratului Constantin) adresat adunării sfinților”, „Discursul rostit de Eusebiu la aniversarea a 30 de ani de domnie a împăratului Constantin” și „Discursul rostit de Eusebiu cu prilejul sfinții Bisericii Sfântului Mormânt de la Ierusalim”, după cum informează TRINITAS TV. 
 
În prologul volumului se arată că „reeditarea acestei cărţi, apărută pentru prima oară în 1991 ca al XIV-lea volum în colecţia Părinţi şi Scriitori Bisericeşti, trebuie pusă în legătură cu două mari evenimente istorico-religioase: primul eveniment s-a petrecut cu 1700 de ani în urmă, la 28 octombrie 312, când pe cerul Romei s-a arătat Împăratului Constantin cel Mare şi armatei sale semnul Sfintei Cruci, făcut din lumină şi însoţit de cuvintele: Prin aceasta vei învinge. Cel de-al doilea a avut loc în februarie 313 la Mediolanum, când a fost alcătuit şi promulgat Edictul de libertate pentru creştinii din tot Imperiul Roman”. 
 
Acad. Emilian Popescu mai subliniază în prolog că „lucrarea contribuie la mai buna cunoaştere a evenimentelor determinante din istoria creştinismului, fiind totodată un prilej de a veni în contact cu viaţa şi faptele unuia dintre cei mai mari oameni care au îndreptat cursul istoriei pe calea cea bună”.

Acest volum insumeaza mai multe predici ale Parintelui Sofian Boghiu la unele Duminici, praznice si sarbatori ale sfintilor din timpul anului, care au fost rostite la Manastirea Antim, unde Parintele a fost staret o mare perioada de timp.  Ele pastreaza ordinea pe care a stabilit-o cel care a cules predicile ramase in manuscris de la Parintele Sofian, Ierodiaconul Gamaliel Sima, si anume ordinea cronologica, fixata insa nu in functie de anul bisericesc, ci de cel civil.

Aceste predici sunt urmate de cateva meditatii ale Parintelui pe tema providentei divine, a rugaciunii, a relatiei parinte duhovnicesc - ucenic, precum si cateva invataturi si sfaturi legate de Sfanta Taina a Spovedaniei.

'Un creştin este cel care, oriunde priveşte, Îl găseşte pe Hristos şi se bucură în El. Şi această bucurie transformă toate planurile şi programele sale, toate hotărârile şi faptele sale omeneşti, făcând din întreaga sa misiune sacramentul reîntoarcerii lumii la Hristos, Cel care este Viaţa lumii." 
 
Preotul Profesor Alexander Schmemann 
 
Autorul vede secularismul ca pe un mod de viaţă autonomizat, în care omul se dispensează de legătura sa vie cu Dumnezeu, lăsându-se pradă consumismului, ca deznădăjduită încercare a omului de a-şi potoli insaţiabila foame şi sete de viaţă prin devorarea iraţională a bunurilor finite ale lumii create. În acest fel însă, omul secularizat nu mai are comuniune cu Creatorul acestora, adevăratul Izvor al vieţii. Părintele Alexander Schmemann, una din cele mai limpezi, respectate şi influente voci ale Ortodoxiei contemporane, încearcă în cartea sa să aducă lămuriri cu privire la aceste provocări şi pericole spirituale majore apărute în sânul lumii creştine actuale. 
 
Ca decan al prestigiosului aşezământ de învăţământ teologic ortodox "Sfântul Vladimir" din New York, SUA, şi responsabil pentru modul de formare a viitorilor slujitori bisericeşti şi misionari ortodocşi din acea parte a lumii, părintele Schmemann a cercetat cu multă pătrundere fenomenul secularizării societăţii, dezvăluindu-i bazele ascunse, dar şi redutabilele urmări asupra vieţii duhovniceşti a creştinilor. "Secularismul înlocuieşte insidios viziunea creştină bimilenară despre om, lume şi viaţă cu o concepţie în care valorile creştine fundamentale sunt fie rediscutate, fie de-a dreptul respinse, instaurându-se astfel un mod de viaţă străin de exigenţele şi duhul Evangheliei Fiului lui Dumnezeu, întrupat pentru ca lumea "viaţă să aibă şi din belşug să aibă" (Ioan 10, 10). Mai este cu putinţă viaţa sacramentală - prin care omul şi materia îşi redobândesc, datorită puterii transformatoare a harului Sfintelor Taine, sensul şi valoarea - într-o lume care suferă mutaţii atât de adânci, care nu-şi mai cunoaşte nici natura, nici vocaţia? Răspunsul părintelui Alexander Schmemann răzbate şi din frumoasa definiţie pe care el o dă creştinului autentic: "Un creştin este cel care, oriunde priveşte, Îl găseşte pe Hristos şi se bucură în El. Şi această bucurie transformă toate planurile şi programele sale, toate hotărârile şi faptele sale omeneşti, făcând din întreaga sa misiune sacramentul reîntoarcerii lumii la Hristos, Cel care este Viaţa lumii"", se arată în prefaţa lucrării.