Teolog de seamă, episcop erudit, reprezentant principal la cel de-al Doilea Sinod Ecumenic petrecut la Constantinopol în anul 381, Sfântul Grigorie Teologul este și cel mai cunoascut Sfânt Părinte al Bisericii din istoria bizantină. Manuscrisele operelor sale depășesc în număr pe cele ale celorlalți Părinți ai Bisericii, fiind studiate generații de-a rândul de tinerii din Imperiul Bizantin atât din punct de vedere duhovnicesc, cât și ca model de retorică, argumentație, substanțialitate a scrisului, vervă a gândirii profunde și prodigiozitate a sensurilor.
Acest scurt volum dedicat memoriei sale ne introduce într-o lume fascinantă și de un nivel elevat, în care, la tot pasul, întâlnim, într-un limbaj pararadoxal, farmecul neapus al relației sincere și iubitoare dintre sufletul omului și Dumnezeu.

Cartea Îndemnuri pastorale, o antologie din scrierile vrednicului de pomenire Patriarh Justinian Marina, apărută la Editura Cuvântul VieÈ›ii a Mitropoliei Munteniei È™i Dobrogei, reuneÈ™te citate grupate tematic din Apostolatul social, opera fundamentală a Patriarhului Justinian Marina, publicată în 12 volume în timpul păstoririi sale. Volumul se înscrie în tematica Anului omagial Justinian Patriarhul È™i al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului.

În Cuvântul înainte semnat de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel regăsim următoarele aspecte: „Patriarhul Justinian Marina a fost întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române aproape trei decenii (24 mai 1948-†26 martie 1977) în timpul celei mai aprige persecuÈ›ii a acesteia de către regimul politic ateist, instalat la putere în România după luna martie 1945. Cu mult curaj È™i echilibru, diplomaÈ›ie È™i tenacitate, a încercat să apere Biserica de loviturile sistematice ale puterii politice, alegând calea unei dârze rezistenÈ›e. S-a opus din răsputeri abuzurilor È™i ingerinÈ›elor partidului-stat în viaÈ›a Bisericii È™i încercării acestuia de a transforma Biserica într-o instituÈ›ie neputincioasă, tolerată È™i discreditată, cu un rol nesemnificativ în societate. Cunoscând tragedia altor Biserici Ortodoxe care s-au opus comunismului, Patriarhul Justinian a depus mari eforturi pentru a asigura supravieÈ›uirea sentimentului religios È™i a Bisericii, pentru ca aceasta din urmă să slujească în continuare o societate oprimată de regimul politic. A intervenit în favoarea clericilor arestaÈ›i. A încercat să zădărnicească agresiunile puterii totalitare la adresa monahismului ortodox, a reorganizat învăÈ›ământul teologic ortodox din România, a impulsionat publicarea unui număr impresionant de cărÈ›i religioase, a iniÈ›iat un amplu proiect de construire È™i restaurare a numeroase biserici È™i mănăstiri. Din iniÈ›iativa sa, Sfântul Sinod a hotărât trecerea în rândul sfinÈ›ilor a mai multor ierarhi, cuvioÈ™i, martiri È™i mărturisitori români È™i generalizarea cultului unor sfinÈ›i ale căror moaÈ™te se păstrează în È›ara noastră, etc. S-a străduit să asigure viitorul Bisericii Ortodoxe Române într-o perioadă în care regimul politic era ateu, iar societatea se afla într-o puternică restructurare după ororile celui de-al doilea război mondial” (pp. 5-6).

 
Studiu introductiv si traducere: diac. Ioan I. Ica jr 
 
Sfantul Nicolae Cabasila — canonizat din 1983 — e cunoscut indeobste doar ca autor al celebrelor tratate Despre viata in Hristos si Talcuirea dumnezeiestii Liturghii, in care cu un remarcabil spirit de moderatie si sinteza schiteaza un isihasm pentru laici, centrat sacramental si liturgic si dezvoltat intr-o filozofie etica de tip umanist prerenascentist. Intelectual umanist si teolog laic din secolul XIV bizantin, Cabasila e insa si autorul unui intreg corpus de scrieri profane, dar si teologice, a caror publicare sporadica inceputa in veacul XVI s-a incheiat abia in 1976. 
Sfantul Nicolae Cabasila a fost si un remarcabil predicator laic bizantin. Din ultima perioada a vietii sale dateaza exceptionalele sale noua Cuvantari teologice pentru Saptamana Mare. Ele fac substanta volumului de fata, unde sunt grupate astfel: doua trilogii hristologice — trei profunde exegeze la vedeniile profetului Iezechiel, urmate de doua uimitoare cuvantari la Patimirile Domnului si una la Inaltare — si o formidabila trilogie mariologica alcatuita din cuvantari la Nasterea, Buna Vestirea si Adormirea Maicii Domnului. 
Veritabile capodopere, fascinantele Cuvantari teologice uitate ale Sfantului Nicolae Cabasila exprima unitatea indisolubila intre hristologie-mariologie, cei doi versanti ai aceluiasi mister al intruparii/indumnezeirii. In ele este formulat adevaratul testament spiritual al lumii bizantine concentrat in mesajul unic in felul sau al unui umanism hristo-mario-centric. Nu e vorba atat de inventarul ultim al mostenirii unui trecut glorios, dar revolut, cat de un program spiritual profetic pentru o noua epoca istorica, a carei nastere Cabasila o simtea dincolo de dezastrele imediate care-l inconjurau. Uitat timp de secole, spre nefericirea omului modern, el iese la lumina abia acum, in pragul unei alte cotituri de civilizatie si mai radicale, ca remediu la maladia fatala a lumii noastre: mutatia si implozia umanului din pricina pierderii intrebarii esentiale „ce este omul?”. Mai actual azi ca oricand, Sfantul Nicolae Cabasila poate fi profetul adevaratului umanism, un umanism teocentric, si ca atare de nedepasit si actual atat in veac, cat si in vesnicie.