Editura Evanghelismos - Libraria ta virtuala!
Carti online gratuite (nou)

(lipsa text)

Arhimandritul Epifanie Teodoropulos, a trasat o cale scurta si luminoasa pe cerul Bisericii Ortodoxe, iar acum se odihneste aproape de Acela pe Care atat de mult L-a iubit in toata viata sa. Principiul de temelie al Staretului a fost dorinta de a predica Evanghelia in dar, dupa exemplul Sfantului Apostol Pavel, sa slujeasca Biserica fara cea mai mica rasplatire materiala. De aceea in toata viata sa a ramas fara subventie si asigurare, economisindu-si cele de trai, mai ales in primii ani ai slujirii sale preotesti, din corecturile publicatiilor Astir ale Fratilor Papadimitriu. Parintele Epifanie in toata viata sa si-a aruncat grija spre Domnul si filosofia lui cea mai inalta - asa cum o caracteriza - era cererea liturgica: pe noi insine si unii pe altii si toata viata noastra lui Hristos Dumnezeu sa o dam.

Volumul al treilea cuprinde subiecte care il pot ajuta pe omul chinuit de pacat sa dobandeasca nelinistea cea buna si sa se nevoiasca duhovniceste pentru a se elibera de legaturile pacatului. Traind pocainta crestinul se va putea dezbraca de omul sau cel vechi care, precum spune undeva Staretul, este "un chirias rau inlauntrul nostru si, ca sa plece, trebuie sa-i daramam casa si sa incepem sa zidim cladirea cea noua, adica pe omul cel nou". In prima parte a acestui volum au fost cuprinse cu precadere unele cuvinte din cele pe care ni le-a spus Staretul referitoare la ganduri. Partea a doua se refera la marea binecuvantare pe care o primeste omul de la Dumnezeu atunci cand este nedreptatit si infrunta duhovniceste nedreptatea. Partea a treia face referire la pacat, care transforma in iad viata pamanteasca; viata care poate deveni, insa, Rai prin nevointa duhovniceasca. In partea a patra se arata felul in care puterile intunericului, care actioneaza prin uneltele lor, vrajitorii, inselatii etc., desi sunt cu adevarat foarte slabe, pot deveni tari atunci cand omul le da drepturi asupra sa printr-un oarecare pacat greu, prin care si primeste influenta diavoleasca. In sfarsit, in partea a cincea se accentueaza ca Taina Marturisirii este absolut necesara pentru iertarea pacatelor si ca tot crestinul care voieste sa umble cu siguranta in viata duhovniceasca trebuie sa aiba un povatuitor duhovnicesc.

Daca va voi cineva sa estimeze lucrarea Parintelui Nicolae Koghionis va trebui sa bata la toate usile caselor imensei parohii a Sfantului Elefterie Pediu Areos (Ghizi) din Atena pentru a intreba despre smeritul si simpaticul preot care ii vizita din cand in cand pentru a savarsi Agheasma, Sfantul Maslu, pentru a le duce Sfanta Impartasanie sau pentru a-i convinge sa se aboneze la reviste religioase; pentru a absorbi durerea sutelor de neputiinciosi pe care ii vizita in anumite rastimpuri, pentru a discuta cu nenumaratele suflete greu ranite ce si-au aflat odihna sub epitrahilul sau, pentru a asculta cu rabdare problemele semenilor nostri sensibili, cuprinsi de boli sufletesti, pe care niciodata nu-i intrerupea la marturisire si pe care, cu harisma sa, stia sa-i odihneasca.

Viata Cuviosului Petru de Atroa constituie inceputul unei serii de mai multe volume cu vieti de Sfinti necunoscuti sau putini cunoscuti, sau cu vieti ale unor Sfinti cunoscuti, insa a caror viata este necunoscuta. Cuviosul Petru a trait in perioada iconomahiei si a fost prigonit pentru cinstirea sfintelor icoane, a fost chinuit pana la sange si intemnitat, insa a ramas neclintit in credinta ortodoxa. A fost marturisitor si, dupa vointa, mucenic. Avea harisma tamaduirilor. Vindeca pe toti bolnavii care ii cereau ajutorul, scotea apa prin rugaciunea sa, avea harisma de a se face nevazut, a inmultit graul si vinul de mai multe ori, avea harisma inainte vederii si cea a stravederii, vazand starea sufleteasca a oamenilor si a inviat doi morti. A fost numit purtator de semne (facator de minuni). Numai in cazul ereticilor, a celor care nu-si marturisisera pacatele si a celor neascultatori nu lucrau harismele sale.

Nu sunt multe locuri in lume in care poti spune ca Dumnezeu locuieste in pacea Sa. Miez al culturii Ortodoxiei, Athosul, cu geografia sa cea luminoasa si teologia plina de Har in Hristos Dumnezeu, poarta in sine icoana Imparatiei lui Dumnezeu pe pamant. Pana sa ajungi acolo, orice ai asculta este tradare de ralitate. E totul cu mult mai frumos. Mai inalt. Mai Luminos. Mai Gradina Vie a Maicii Domnului. Prin ea. locul acesta a devenit locas. Spatiu de sfintenie si lupta intru despatimire. Precum linistea aceea care patrunde in toti porii sufletului cand dinspre straini se revarsa, in marile Privegheri ale Athosului, raspunsul obstei in rugaciune la ecteniile Altarului din care se desprind Liturghii spre Cer. Ca roman, taina trairii athonite mi-a ingaduit Dumnezeu sa o gust din plin in Schitul romanesc Prodromu. Linistea din primele zile ale Creatiei te patrunde in toata fibra vietii. Respiri atent atomii Imparatiei si traiesti din plin Taina Rusaliilor. Duhul lui Dumnezeu se poarta pe deasupra apelor Marii si schimba sensul vietii tale, daca te lasi cuprins in Dumnezeiasca Liturghie. Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Necula

Liturghia este piramida uriasa pe care a inaltat-o candva spiritul omenesc, piramida al carei fundament este pe pamant, iar cu varful strapunge cerul si trece dincolo de el, oprindu-se in sanul Dumnezeirii. Ea este rugaciunea cea mai inalta si cultul suprem datorat lui Dumnezeu. Este, daca vrei, o infatisare si o sarutare a Cerului cu pamantul. Totul este prezent in ea: om, Sfinti, Ingeri, Heruvimi, Serafimi, Dumnezeu. Prin ea, cei vii sunt uniti cu cei adormiti in Domnul. Prin ea omul dispare in Dumnezeu si Dumnezeu coboara la om. Mai mult ca orice slujire sfanta, Liturghia coboara Cerul pe pamant intre oameni, in inimi.

In acest al cincilea volum sunt cuprinse invataturi ale Staretului cu privire la patimi si virtuti. Aceste cuvinte nu constituie o invatatura sistematica, nici nu se refera pe larg la toate patimile si virtutile, ci ele au fost adunate din raspunsurile Staretului la intrebarile legate de "diagnosticarea" si vindecarea patimilor, precum si de lucrarea virtutii. Staretul, prin cunoscutul sau tact pastoral, prin pildele potrivite si umorul spontan, aduce insorire duhovniceasca, care ajuta sa se deschida in sufletul nostru florile pocaintei si astfel sa dam rod de virtute. Ne incurajeaza sa privim in fata pe omul nostru cel vechi si astfel sa ne scarbim de "masca lui cea hidoasa" si sa o lepadam. Credem ca vorba simpla dar luminata a Staretului ne va ajuta sa ne nevoim si mai mult, pentru a ne slobozi din robia patimilor si a trai libertatea cea in Hristos.

Toti cei care au adormit si toti cei care traim in aceasta lume ne aflam intr-o tainica si mai presus de fire comuniune de viata, rugaciune si dragoste frateasca. Prin aceasta legatura cei vii ii vor ajuta pe cei morti. Astfel a randuit dragostea lui Dumnezeu, voind ca unul sa de mantuiasca prin celalalt. Pe aceasta legatura se intemeiaza parastasele Bisericii noastre, care dintru inceput le savarsea si se ruga pentru cei adormiti. Daca parastasele nu ar fi folosit pe cei morti, Biserica nu le-ar fi savarsit si nu s-ar fi rugat pentru ei.

O interpretare pe intelesul copiilor si nu numai. Aceasta Biblie ilustrata se adreseaza tuturor celor ce vor sa inteleaga, intr-o maniera placuta scrierile biblice. Varsta recomandata: de la cel mai mic la cel mai mare.

Notatie psaltica.

Stareta Macrina a fost un om cu multe incercari inca din varsta copilariei. Am cunoscut-o inca din lume, caci avea o legatura duhovniceasca deosebita cu mama mea, care o sprijinea in felurite chipuri pentru ca era orfana. Era un suflet virtuos si se distingea prin smerenia ei, prin blandete, prin atentia ei si prin neincetata rugaciune. Avea o minte foarte curata. O cugetare atat de "curata" nu am intalnit la nici un alt om. Ca monahie avea o ascultare oarba si multa acrivie in indatoririle ei monahale. Frica lui Dumnezeu, pomenirea mortii si menirea dumnezeiasca a omului au fost cultivate inca din copilarie in sufletul ei, care apoi au devenit adevarate trairi. Nemarginita ei rabdare, dragostea ei si neadormitul ei interes pentru mantuirea obstii o stapaneau necontenit. Problemele oamenilor care veneau la ea le facea ale ei si se straduia, prin rugaciunea si cuvantul ei, sa ajute la rezolvarea lor. Manastirea aceasta, prin contributia Staretei, a constituit o metropola si pentru alte manastiri care au fost intemeiate cu binecuvantarea lui Dumnezeu, atat in Grecia, cat si in strainatate, in America si Canada. Acum sufletul ei se odihneste - asa cum m-a odihnit si pe mine - si se veseleste vesnic in Rai impreuna cu ceata Cuvioaselor Fecioare. Staretul Efrem Filotheitul

Format: 15.5x23 cm
ISBN: 978-606-666-330-4
Status: in stoc

Povestiri duhovnicesti

Colectia: Alte carti
Autor: Sfantul Anastasie Sinaitul
Editura: Doxologia
Numar de pagini: 164

Scopul Povestirilor este îndoit: pe de-o parte întărirea duhovnicească a monahilor din pustia Sinaiului, pe de cealaltă parte, combaterea Islamului, adus în regiune de invaziile sângeroase ale triburilor arabe convertite la mohamedanism. Anastasie scrie pentru a-i susține pe creștinii prizonieri, evidențiază puterea minunilor (ale sfinților, Sfintei Cruci, Sfintei Euharistii, icoanelor, sfintelor moaște) ca argument al adevărului credinței creștine, căci „nu este altă credință decât numai a creștinilor” (Povestirea II, 10). Credința islamică este în general văzută de Sfântul Anastasie ca fiind inspirată de demoni, o falsă credință/necredință.

„Autorul este interesat de întărirea credinței, pe de o parte a monahilor, motivându-i în susținerea vieții ascetice, aducând înaintea acestora pilda exemplară a contemporanilor care s-au ridicat la măsura Părinților din vechime și pe de altă parte urmărește întărirea credinței mirenilor în vremuri de nesiguranță extremă, persecuții, invazii ale barbarilor și ale musulmanilor. În același timp, scrierea acestor povestiri era o formă de cinstire a memoriei sfinților. Dimensiunea apologetică a acestor povestiri a fost accentuată de autor și datorită faptului că mulți dintre creștinii luați prizonieri erau forțați să treacă la islamism, iar alții o făceau de bună voie de frica torturilor sau pentru a nu mai avea încercări și suferințe din partea demonilor sau ale partenerilor lor umani, ceea ce s-ar fi întâmplat cu siguranță câtă vreme rămâneau creștini. Lor autorul le aduce înainte aceste istorioare pline de credință, mărturii ale singurei credințe revelate și mântuitoare, cea creștină, în varianta sa ortodoxă. Ereziile sunt permanent înfierate, iar islamismul este în mod repetat asociat cu o credință de origine demonică și de aceea orice adeziune a creștinilor la acesta este o apostazie” (Pr. Dragoş Bahrim, Fragment din studiul introductiv).

Pret: 24.00 LEI

Scrieti o recenzie

Carti similare

- De ce, oare, această iniÈ›iativă care comportă multă muncă, dificultăÈ›i, timp È™i investiÈ›ie materială? Răspunsul este simplu. Poporul cel dreptcredincios are nevoie de „chipuri de pocăinÈ›ă” cum rosteÈ™te o rugăciune din canonul de pregătire pentru primirea Sfintei ÎmpărtăÈ™anii. Poporul lui Hristos din România este însetat de „apa cea vie”, este înfometat după „pâinea cea spre fiinÈ›ă”.
  „Chipuri de pocăinÈ›ă” găsim în viaÈ›a sfinÈ›ilor din primele veacuri creÈ™tine, în viaÈ›a sfinÈ›ilor cu care Dumnezeu a binecuvântat neamul românesc.
  „Chipuri de pocăinÈ›ă” găsim, de asemenea, în viaÈ›a bineplăcuÈ›ilor lui Dumnezeu care au odrăslit în sânul altor popoare. CuvioÈ™ii StareÈ›i de la Optina se numără printre aceste „chipuri de pocăinÈ›ă”, printre „geniile sfinÈ›eniei” spre care se îndreaptă omul contemporan în căutare de odihnă sufletească.
  IntenÈ›ia publicării unei colecÈ›ii dedicate vieÈ›ii mănăstireÈ™ti de la Optina are È™i un alt scop È™i anume: tot ceea ce s-a petrecut ca viaÈ›ă monahală autentică timp de peste 100 de ani la Optina se datorează influenÈ›ei exercitate asupra Lavrei de Sfântul Paisie Velicicovski de la Mănăstirea NeamÈ›. În viaÈ›a celor 14 stareÈ›i ai Optinei, canonizaÈ›i de Biserica Ortodoxă Rusă în 1996, se descoperă amprenta geniului paisian.
  După moartea Sf. Paisie, ucenicii săi au mers în Rusia È™i prin intermediul lor s-a născut fenomenul numit „Optina”. Timp de peste 100 de ani după moartea Sfântului Paisie Velicicovski, monahismul din Èšările Române, din Rusia È™i din alte părÈ›i ale Bisericii Ortodoxe a fost influenÈ›at de lucrarea duhovnicească a Mănăstirii NeamÈ› de la sfârÈ™itul secolului al XVIII-lea.
  Vremurile au fost grele pentru Rusia în tot veacul XX, iar pentru România nu tocmai uÈ™oare. InfluenÈ›a vieÈ›ii duhovniceÈ™ti rezultată din lucrarea Sfântului Paisie s-a diminuat considerabil.
  Redescoperirea Filocaliei prin traducerile Părintelui Dumitru Stăniloae, revigorarea monahismului atonit, traducerile din SfinÈ›ii PărinÈ›i, redobândirea libertăÈ›ii în spaÈ›iul Europei răsăritene după 1990 au oferit cadrul necesar redescoperirii cu mai multă vigoare a influenÈ›ei Sfântului Paisie asupra vieÈ›ii creÈ™tine ortodoxe.
  Publicarea colecÈ›iilor dedicate stareÈ›ilor mănăstirii Optina se doreÈ™te a fi, aÈ™adar, È™i un omagiu adus Sfântului Paisie de la NeamÈ›.
  Prin intermediul acestei colecÈ›ii creÈ™tinul de azi intră în legătură cu un izvor de viaÈ›ă care-l adapă autentic în setea lui după sens, lumină, în setea lui după Dumnezeu. ViaÈ›a È™i învăÈ›ăturile stareÈ›ilor de la Optina arată, dincolo de locul È™i timpul în care ei au trăit, că existenÈ›a omului fără Hristos È™i fără Evanghelie, fără Biserică, este un non-sens, o confuzie, o disperare fără leac. Spre stareÈ›ii de la Optina, în veacul al XIX-lea È™i începutul veacului XX, se îndreptau pentru cuvânt duhovnicesc mulÈ›imi de călugări, È›ărani È™i moÈ™ieri, prinÈ›i È™i intelectuali. De ce? Pentru că trăiau dramatic golul din ei È™i simÈ›eau că la umbra sfinÈ›ilor de la Optina găseau izvorul umplerii vieÈ›ii lor cu duh È™i adevăr.
  Astăzi, omenirea trăieÈ™te È™i mai dramatic decât în veacurile XIX È™i XX, tragedia singurătăÈ›i, a disperării, a lipsei de libertate lăuntrică. Unde să alerge omul de azi pentru a-È™i regăsi echilibru vieÈ›ii interioare È™i, prin aceasta, să redescopere sensul existenÈ›ei sale?
  Răspunsul nu este È™i nu poate fi altul decât: HRISTOS. „VeniÈ›i la mine toÈ›i cei osteniÈ›i È™i împovăraÈ›i È™i Eu vă voi odihni pe voi.” (Matei 11, 28) Numai trăirea întru Hristos umple existenÈ›a omului.
  Spre Hristos ne conduce Liturghia, ne conduce Filocalia, ne conduce bucuria lăuntrică a rugăciunii minÈ›ii È™i a inimii, ne conduce lupta cu mândria, ne conduce iubirea de vrăjmaÈ™i. Toate aceste căi ne conduc spre Hristos È™i călăuză avem pe cei ce au parcurs acelaÈ™i drum: pustnicii din Egipt sau cei din CarpaÈ›i, cuvioÈ™ii din Athos sau cei de la Optina.
  Rog pe Dumnezeu să binecuvinteze strădania traducătorului, Părintele Profesor Teoctist Caia È™i a ostenitorilor din cadrul Editurii È™i Tipografiei Mitropoliei Moldovei È™i Bucovinei care fac posibilă publicarea colecÈ›iei „CuvioÈ™i stareÈ›i de la Optina”.
  Dumnezeu să te binecuvinteze È™i pe tine, cititorule al acestei cărÈ›i, conducându-te prin pocăinÈ›ă, rugăciune È™i iubire, la viaÈ›a în Hristos, singura care-È›i va oferi bucurii adevărate, libertate reală È™i lumină în viaÈ›ă. († TEOFAN, Mitropolitul Moldovei È™i Bucovinei)

Staretul Varsanufie de la Optina. Viata si minunile - Sfantul Anastasie Sinaitul

Doxologia

- Volumul cuprinde marturiile pelerinilor credinciosi care au primit ajutor si folos din partea Cuvioasei Parascheva.

Binefacerile Sfintei Cuvioase Parascheva. Marturii ale inchinatorilor - Vol. 1 - Sfantul Anastasie Sinaitul

Doxologia

- Adunandu-si toate simturile inauntru, silindu-si mintea impreuna cu duhul, atintind-o si legand-o strans si, intr-un cuvant, tintuind-o de Crucea lui Hristos, Sfantul Grigorie repeta adeseori in rugaciune: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul, cu sufletul plin de tremur, cu gemete si cu inima franta; si uda pamantul cu lacrimi calde ce izvorau abundent din ochii sai.

Rugaciunea lui Iisus in scrierile Sfantului Grigorie Sinaitul - Sfantul Anastasie Sinaitul

Doxologia

- Cei care spun că nu le pasă de cealaltă viaţă şi că nu vor să vieţuiască dincolo de aceasta se înşală pe ei înşişi, chiar dacă nu sunt conştienţi de aceasta. Căci cum e cu putinţă ca oamenii să nu dorească cealaltă viaţă, când ei nu se mai satură de viaţă, aici, pe pământ, fiind ataşaţi de ea ca stridiile de o stâncă… Toţi oamenii iubesc viaţa, dar unii o iubesc pe cea trupească, trecătoare, în vreme ce alţii o iubesc pe cea duhovnicească, veşnică.
  
  În orice caz, chiar dacă cineva nu ar dori să vieţuiască dincolo de viaţa actuală, ar trebui să ştie că aceasta nu depinde de el, ci depinde de Cel ce ne-a creat...
  
  Dumnezeu este Creatorul şi sprijinitorul universului. Chiar dacă El este înfricoşător şi atotputernic, El te iubeşte mai mult decât te pot iubi mama şi tatăl tău, şi El te va îmbrăţişa dacă tu voieşti să experiezi dragostea pe care El o are faţă de tine.

Filosofi greci crestini moderni despre sufletul omenesc - Sfantul Anastasie Sinaitul

Doxologia

- Avem in fata un volum de poezie categoric crestina, o poezie extraordinara, cum n-am mai avut in literatura noastra si cum nu este in lumea intreaga. O poezie de mare adancime si caldura despre ortodoxie. O poezie care se va impune in lumea intreaga.
  
  Pr. D. Staniloae

Epifania. Cele din urma poeme de dragoste crestina - Sfantul Anastasie Sinaitul

Doxologia

- pppspanAceasta carte de reflectii zilnice a fost scrisa ca ajutor pentru oricine este interesat sa faca din meditatie o parte din viata sa zilnica. Fiecare reflexie, bazata pe un pasaj din Scriptura si, ocazional, pe calendarul zilnic, este scurta, pentru ca sa poata fi integrata intr-un program aglomerat. Meditatiile pot fi citite cate una in fiecare zi, poate in timpul cafelei de dimineata, in tramvai, in drum spre serviciu sau oricand gasesti cinci minute libere. Lectura acestor reflectii este menita sa nasca in cititor dorinta de autocunoastere si examinare zilnica a propriilor ganduri si fapte./span/p/p/p

Cafeaua de dimineata. 365 de reflectii pentru oameni ocupati - Sfantul Anastasie Sinaitul

Doxologia

Volume apartinand de la aceeasi editura

- Tânărul Roman are multă evlavie la Hristos şi Maica Domnului. El își doreşte nespus să le poată cânta laude. Dar atunci când încearcă să cânte, glasul i se stinge, iar cuvintele rămân nerostite. Ceilalţi citeţi râd de neputinţa lui.
  
  Dar totul se schimbă într-o minunată noapte de Crăciun, când Maica Domnului i se arată în vis și face cu el o minune.

Dulce cantare O intamplare din viata Sfantului Roman Melodul - Sfantul Anastasie Sinaitul

Doxologia

- An de an, la 14 octombrie, IaÈ™ul îmbracă haină duhovnicească de sărbătoare în cinstea Sfintei Cuvioase Parascheva. Pelerinii din toate colÈ›urile È›ării È™i ale lumii se îndreaptă cu nădejde sfântă È™i recunoÈ™tinÈ›ă sinceră spre Sfânta Cuvioasă, pentru a fi ajutaÈ›i în multitudinea de probleme din existenÈ›a lor efemeră.
  
  Un È™ir impresionant de credincioÈ™i va brăzda oraÈ™ul ca un furnicar, până la catafalcul din curtea Catedralei Mitropolitane, pe care vor fi aÈ™ezate Sfintele MoaÈ™te. Se creează o imagine biblică a drumului omului către ÎmpărăÈ›ia cerurilor ca o expresie a dorinÈ›ei oamenilor prezenÈ›i de a atinge pe cea care este deja în ÎmpărăÈ›ia cerurilor, pentru ca È™i ei, după viaÈ›a aceasta, să fie cu Sfânta în această împărăÈ›ie celestă.
  
  În acest urcuÈ™ spre Sfânta Parascheva, pelerinii se întâlnesc de fapt cu Hristos Care sălăÈ™luieÈ™te în ea, deoarece Sfânta L-a câÈ™tigat, încă din această viaÈ›ă trecătoare, prin împlinirea poruncilor Lui. Ei simt o mângâiere inefabilă a harului Sfântului Duh, existent în Sfânta Parascheva, care nu poate fi substituit cu nici o bucurie È™i cu nici o plăcere din această lume. Ei simt că, fără acest har, dobândit încă din această viaÈ›ă, moartea sufletului este iminentă, iar prin primirea lui vor moÈ™teni viaÈ›a veÈ™nică, îmbelÈ™ugată È™i aleasă, pregătită de Hristos, încă de la întemeierea lumii.

Binefacerile Sfintei Cuvioase Parascheva. Marturii ale inchinatorilor. Vol. 2 - Sfantul Anastasie Sinaitul

Doxologia

- Volumul de faÈ›ă conÈ›ine îndeosebi cuvinte, îndemnuri È™i sfaturi pe care Părintele Sofian le-a adresat tinerilor, cu diverse ocazii, în anii `90. Aceste îndemnuri sunt foarte actuale È™i pentru tinerii de astăzi, care îÈ™i doresc o viaÈ›ă în Duhul lui Hristos.
  
  Părinte Sofian, dacă ar fi să enumeraÈ›i principalele însuÈ™iri ale Ortodoxiei, pe care dintre ele le-aÈ›i pune primele?
  
  Smerenia È™i dragostea! Cele pe care le recomandă Mântuitorul: „ÎnvăÈ›aÈ›i-vă de la Mine, că sunt blând È™i smerit cu inima È™i veÈ›i găsi odihnă sufletelor voastre” (Matei 11, 29). Domnul nostru Iisus Hristos ne îndeamnă aici să încercăm să dobândim smerenia È™i dragostea, care sunt atributele lui Dumnezeu È™i sunt roadele unei vieÈ›uiri ortodoxe. De aceea cred că prin aceste două virtuÈ›i se poate începe descrierea Ortodoxiei.

Smerenia si dragostea, insusirile trairii ortodoxe - Sfantul Anastasie Sinaitul

Doxologia

- ppspanAcum nu mai putin de saptezeci de ani, pr. George Florovsky invita insistent lumea academica, si nu numai, spre intoarcerea la izvoare. Ce-i drept, pe ici, pe colo, unii au reusit, altii s-au eschivat, iar altii au ramas in continuare fideli modelului occidental de analiza si de redactare a unei lucrari. On fond, responde ad fontes nu este numai un simplu dicton ce a devenit „celebru” in mediul teologico-academic, ci mai degraba o necesitate a noastra, a ortodocsilor, de a ne reintoarce la izvoarele pe care le citim, le marturisim si le analizam; este intoarcerea la marele tezaur al Bisericii, de care ar trebui sa fim constienti si pe care ar trebui sa-l fructificam la cote maxime. Pe de alta parte, intoarcerea trebuie sa presupuna in mod direct si cunoasterea tezaurului, nu numai formularea unei simple idei despre existenta sa, formulare ce nu va impinge pe nimeni, de altfel, sa depaseasca spatiul ignorantei si al necunoasterii./spanbr /spanConstienti fiind de aceasta realitate, spatiul ecclesial romanesc trebuie sa depaseasca mai ales spatiul dezinteresului manifestat, din pacate, la toate capitolele. Dezinteresul studierii operelor Sfintilor Parinti, receptati mai ales prin filiera occidentala, demonstreaza nu numai un simptom, ci si o necrozare a ideii pr. George Florovsky de a regandi teologia, printr-o (re)intoarcere. Atunci cand ne gandim la acest dicton florovskian, nu trebuie sa ne proiectam interesul doar spre o simpla regandire a ceea ce detine si este specific duhului ortodox, cat mai ales sa intelegem valoarea inestimabila a ceea ce reprezinta tezaurul Ortodoxiei./spanbr /spanDe vreme ce perioadele patristice nu au fost numai acele vremuri in care s-a redactat tumultuoasa istorie ecleziala, suntem datori sa accentuam si realitatea ca:/spanbr /span„vivacitatea duhovniceasca si tensiunea prin care Parintii Bisericii au facut fata problemelor epocii lor constituie un imbold continuu si o obligatie presanta pentru fiecare Biserica care trebuie sa faca fata cu aceeasi promptitudine, vivacitate si claritate la diferitele probleme complexe si la amenintarile potrivnice credintei epocilor urmatoare” ./spanbr /spanAcest fragment al lui E. Schlink ne arata mai cu seama constientizarea importantei Sfintilor Parinti in viata tumultuoasa a Bisericii, de a trai iubind duhul patristic, insa nu incarcati de sentimente reci, ci, mai ales, cuprinsi de o atitudine proiectata spre viitor. „Imbold” vs. „obligatie” sunt cele doua puncte ale „extremitatii” dialogale, la care este invitat astazi spatiul ortodox heteroclit si la care trebuie sa raspunda. Ontr-o alta ordine de idei, „imbold” vs. „obligatie” determina pe orice iubitor sincer de cultura teologica sa descopere toate acele mijloace de a intra in contact cu tezaurul Ortodoxiei, iar pe de alta parte sa aiba „obligatia” de a reda prin orice mod cu putinta intelesurile acestuia./spanbr /spanSuntem tentati sa credem ca tocmai acest aspect il poate avea in vedere traducerea si redarea unui text patristic: de a fi „accesata” si folosita de toti cei interesati de izvoarele Ortodoxiei, si nu de a fi trecuta in cadrul cv-ului personal ca o mare „realizare” traductologica, peste care se va depune praful uitarii. Prin actul traductologic, prin compunerea unor lucrari valoroase ce vor aseza la baza lor duhul filocalic si patristic, printr-o traire in acest duh si printr-o vie marturisire a sa, se poate realiza un prim pas spre intoarcerea la izvoare!/spanbr /spanPornind de la aceste reflectii, prezenta lucrare se deschide cu studiul sinteza intitulat „Sf. Roman Melodul – imnograful desavarsit al Ortodoxiei”, avand in vedere recuperarea unor aspecte extrem de importante pentru intelegerea corecta a vietii, operei si teologiei Sfantului Roman Melodul. Tot aici, semnatarul textului scoate in evidenta si transmiterea manuscriptica, editiile de text, precum si traducerile moderne din spatiul oriental si occidental./spanbr /spanCea de-a doua parte a lucrarii, denumita „Imne hristologice”, condenseaza un numar de cinci condace ale Melodului, in ordinea lor: condac la inmultirea celor cinci paini, condac la pipairea Apostolului Toma, condac la Onaltarea Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos, condac la Pogorarea Duhului Sfant si condac la a doua Venire a Mantuitorului Iisus Hristos. Sectiunea „Imne cu diferite teme”, grupeaza alte cinci condace romaneice, care trateaza aspecte moral-duhovnicesti (condacul despre bogat si despre saracul Lazar, primul condac la Cele Zece Fecioare, al doilea condac la Cele Zece Fecioare, despre sfintele nevointe monahale si despre petrecerea in manastire), cat si aspecte legate de viata tumultuoasa a cetatii Constantinopolului (condac la orice cutremur si incendiu). Traducerile lui Alexandru Iorga sunt insotite de scurte comentarii preliminare, precum si de referintele scripturistice ale fiecarui condac. Textele prezentate in actuala editie nu au fost traduse si publicate in limba romana, cu exceptia a doua materiale: condacul la pipairea Apostolului Toma si primul condac la Cele Zece Fecioare, publicate pentru prima data in literatura patristica romaneasca in volumul editat de Parascheva Grigoriu, Imnele pocaintei (Iasi, 2006)./spanbr /spanLucrarea se incheie cu o bibliografie selectiva destul de cuprinzatoare atat despre viata, opera si teologia imnografului grec, cat si despre imnografie si condac. Am exclus totusi din aceasta bibliografie, acele materiale care se refera la teologia Imnului Acatist./span/p/p

Imne teologice. Traduceri 3 - Sfantul Anastasie Sinaitul

Doxologia

- Aflând că mama are un alt bebeluș în burtică, Puiuțul are o grămadă de întrebări: „Mami, de ce aveți nevoie de un nou bebe?”, o întreabă micuţa. „Dacă nu ne place de bebe, îl putem trimite înapoi?”
  
  „Mami, oare o să uiţi de mine atunci când se naşte noul bebe?”
  
  Cu iubire şi delicateţe, Mama şi Tata o încredinţează pe micuța lor că noul bebeluș este un dar de la Dumnezeu la fel cum şi ea a fost – şi încă este.
  
  „Dar iată, Dumnezeu ne-a dăruit încă doi bebeluşi: un frăţior şi o surioară!”
  
  Această continuare a cărţii "Tu eşti darul lui Dumnezeu" îi învaţă pe copii, într-un mod amuzant şi pe înțelesul lor, că ei au un loc unic în familia lor şi îi ajută să-i accepte şi să-i iubească pe frăţiorii şi surioarele lor mai mici.

Fratiorul si surioara ta sunt darul lui Dumnezeu - Sfantul Anastasie Sinaitul

Doxologia

- Mihai împlinește șapte ani și află că, pentru a se putea împărtăși, este nevoie să se spovedească. O situație dificilă apărută în familie îl face să se descurajeze, însă prietenul lui, îngerul păzitor, apare la
  timp și îi este alături. Aripile i se deschid din nou și îl conduc pe băiat într-un șir de călătorii menite să-i întărească convingerea că sufletul omului este foarte valoros.
  Spre surprinderea lui, Mihai află că sufletul are nevoie și el de „reparații”, de îngrijiri, și unde altundeva se pot întâmpla toate acestea, decât în biserică, alături de părintele duhovnicesc?