Prima parte a cartii este dedicata prezentarii principalelor date biografice ale Prof. Ioan Zagrean.

Partea a doua a cartii expune activitatea teologica propriu-zisa a prof. Ioan Zagrean, ce publicistica, respectiv cea educativa (p. 69-98). Sunt enumerate principalele studii, articole, conferinte, predici, manuale etc. publicate de-a lungul vremii in Indrumatoarele Pastorale ale eparhiilor din Mitropolia Ardealului si Mitropolia Banatului, in revistele Studii Teologice, Mitropolia Ardealului, Mitropolia Banatului, Mitropolia Moldovei si Sucevei etc.

A treia parte a cartii (p. 99-110) evidentiaza pozitia Parintelui Profesor Zagrean in cateva probleme principale de morala. De exemplu, in ceea ce priveste raportul dintre morala filozofica si morala crestina, acesta a aratat superioritatea celei din urma, refuzand opinia lui H. Andrutsos dupa care cele doua ar trebui unificate intr-un singur sistem. In ceea ce priveste obligatia si datoria, s-a exprimat diferenta dintre cele doua concepte. Dar poate ca cea mai importanta – si inedita – contributie vizeaza dorinta (neimplinita) ca in al doilea volum de Teologie Morala, la capitolul indatoririle fata de trup, sa se introduca si un subcapitol dedicat problemei transplantului de organe (vezi p. 108 s. u.). Astfel, avem in persoana prof. Ioan Zagrean un „pionier al bioeticii” romanesti, ramas din pacate necunoscut!

Ultima parte a cartii (p. 111-137) trece in revista referintele la viata si opera Parintelui Profesor, amintiti fiind – in ordine cronologica – prof. Grigorie Marcu, Miron Dan, Par. Simion Coman, PS Ep. Vasile Coman al Oradiei, Pr. Prof. Sebastian Sebu, Pr. Prof. Nicolae Neaga sau Pr. Prof. Acad. Mircea Pacurariu. In concluzii mai este evocata si o alta marturie, semnata de Parintele rector Constantin Voicu, dupa care se fac scurte referinte la ultimii ani din viata Prof. Ioan Zagrean, marcati de o grea suferinta inainte de a trece la Domnul (1 august 1991). Valoare documentara prezinta si referintele bibliografice (p. 145-148) la viata si opera Arhidiac. Prof. Ioan Zagrean, respectiv imaginile si fotografiile publicate in anexa.

Odata cu primirea sfantului botez, Pantelimon a dobandit de la Dumnezeu darul de a vindeca bolile, chiar si pe cele incurabile, precum si darul de a alina suferintele trupesti si sufletesti ale oamenilor.  Pentru toate vindecarile pe care le facea, el nu accepta nici un fel de plata, ba mai mult, dupa moartea tatalui, toata averea sa a impartit-o saracilor.  Aceste fapte ale sale i-au adus numele de doctor fara de arginti.

Cateheza este o lectie de religie pe care dascalul o expune sistematic elevilor sai.  Deseori ea se prezinta ca un dialog, fie din dorinta elevilor de a invata mai mult si mai deslusit, fie din aceea a dascalului de a controla si completa cunostintele elevilor.

In fapt, toata invatatura Mantuitorului Iisus, cuprinsa in cele patru Evanghelii, e o suita de cateheze.  De aceea El Se numea si era numit Invatatorul, iar cei ce-L ascultau se numeau si erau numiti invatacei, adica ucenici, elevi.  Numarul ucenicilor depasea cu mult pe al celor doisprezece, dar acestia au fost primii si cei mai apropiati beneficiari ai catehezelor rostite de Domnul.

Colecţie de cuvinte duhovnicesti şi sfaturi referitoare la viaţa interioară, la bunul mers al despătimirii, la buna înţelegere a celor sfinte.

Din cuprins:
Sfaturi pentru viata duhovniceasca a calugarilor.

(lipsa text)

(lipsa text)

Cateheza este o lectie de religie pe care dascalul o expune sistematic elevilor sai.  Deseori ea se prezinta ca un dialog, fie din dorinta elevilor de a invata mai mult si mai deslusit, fie din aceea a dascalului de a controla si completa cunostintele elevilor.

In fapt, toata invatatura Mantuitorului Iisus, cuprinsa in cele patru Evanghelii, e o suita de cateheze.  De aceea El Se numea si era numit Invatatorul, iar cei ce-L ascultau se numeau si erau numiti invatacei, adica ucenici, elevi.  Numarul ucenicilor depasea cu mult pe al celor doisprezece, dar acestia au fost primii si cei mai apropiati beneficiari ai catehezelor rostite de Domnul.

Când vă urmăresc pe voi în cetatea aceasta, fugiÈ›i în cealaltă stă scris în Evanghelie (Mt. 10, 23). Supunându-se acestei porunci divine, sute de mii de ruÈ™i È™i-au părăsit, în 1917, casele părinteÈ™ti È™i s-au răspândit în toată lumea, din Extremul Orient, trecând prin Europa , până în America de Sud. CâÈ›iva ani mai târziu, grecii din Asia Mică au avut parte de aceeaÈ™i soartă. După Al Doilea Război Mondial, un alt val de emigranÈ›i din Rusia, Serbia, România, Bulgaria, s-a adăugat celui precedent. Pronia cerească nu i-a abandonat pe aceÈ™ti nefericiÈ›i, dându-le îndrumători spirituali, un fel de Moise. Printre aceÈ™tia a fost arhiepiscopul Ioan Maximovici, canonizat în 1994. După ce a părăsit Rusia, a poposit la Constantinopol, apoi s-a stabilit în Iugoslavia, unde a primit preoÈ›ia. Numit episcop de Shanghai, unde exista o importantă colonie rusă, mai apoi È™i-a însoÈ›it turma de refugiaÈ›i în Filipine. De acolo, a poposit pentru scurtă vreme în Statele Unite, apoi a plecat în FranÈ›a unde a rămas timp de zece ani, pentru ca, în final, să-È™i regăsească credincioÈ™ii din Shanghai la San Francisco. Acolo È™i-a petrecut ultimii ani ai episcopatului. Trăind ortodoxia la dimensiunea sa universală, arhiepiscopul Ioan, cutoae că era profund ataÈ™at de pământul rusesc, a fost păstorul tuturor popoarelor printre care a locuit: sârbii în Iugoslavia È™i diaspora, grecii în Bitola È™i Shanghai, chinezii în Shanghai È™i San Fancisco, români, francezi, olandezi, americani... Om al rugăciunii, care È™i-a dăruit viaÈ›a turmei sale, a avut darul faerii de minuni. Bazată pe numeroase documente È™i mărturii ale fiilor săi sufleteÈ™ti, prezenta biografie este departe de o hagiografie. Să lăsăm timpului È™i în seama altora grija de a desavârÈ™i această icoană.

Cartea de faţă este compusă dintr-o serie de articole adunate din mai multe surse, iar nu traducerea unei singure cărţi. Din multitudinea de materiale disponibile, au fost selectate articole ce tratează figuri majore ale principalelor perioade din istoria Bisericii. În contextul acestui cadru istoric general, au fost alese în mod intenţionat articole cu o abordare cât mai variată: unele prezintă maniera în care un anumit Părinte ar fi tratat o problemă contemporană, altele analizează contribuţia teologică a unui Părinte, în timp ce altele prezintă viaţa şi opera unui Părinte, luând în considerare şi adeseori combătând atitudine a critică a cercetătorilor ne-ortodocşi asupra persoanei respective.

Pe lângă bogăţia de informaţii prezentă în articolele propriu-zise, cititorul atent va descoperi, de asemenea, că lucrarea oferă o perspectivă generală asupra felului în care Patrologia Ortodoxă se raportează şi îi studiază pe Sfinţii Părinţi. Această carte constituie, aşadar, deopotrivă o colecţie valoroasă de material ştiinţific, ce acoperă o tematică largă şi un mare număr de Sfinţi Părinţi, un manual ce scoate în evidenţă felul în care ar trebui abordat studiul Părinţilor de către un patrolog ortodox şi, de asemenea, o imagine reprezentativă pentru unul dintre marii cercetători patristici ai Greciei contemporane.

Domnul Hristos se afla in centrul vietii morale a crestinului : ,, Eu sunt viata, voi sunteti mladitele, zice El, Cel ce ramane in Mine si Eu in el,acesta aduce multa roada; caci fara Mine nu puteti face nimic" (Ioan 15, 5)