Arhimandritul Sofronie Saharov (1896-1993) este astazi unul dintre cei mai cunoscuti si cititi scriitori-asceti ai veacului trecut.  Cartile lui - Cuviosul Siluan Athonitul, Despre rugaciune si celelalte, au intrat deja statornic in visteria predaniei dreptslavitoare.

In aces volum sunt infatisate cuvantarile Staretului Sofronie pe care le-a tinut fratiei si inchinatorilor Manastirii Sfantului Ioan Botezatorul, intre anii 1989-1993.  Ele rasfrang experienta duhovniceasca a Staretului, castigata in cei peste cincizeci de ani de nevointa monahala, pe care nazuia sa o transmita tinerilor sai frati-monahi.

Lucrările morÈ›ii sunt acestea: Ia de la om tot ce are el în lumea aceasta: bogaÈ›ia, cinstea, slava, frumuseÈ›ea, desfătarea tuturor bunătăÈ›ilor, deoarece când omul moare le lasă pe toate: "Nu se va pogorâ cu el slava lui" (Psalmul 48, 19-8). Desparte pe unul de altul, pe părinÈ›i de fii, pe stăpâni de slugi, È™i toată iubirea omenească È™i toată nădejdea celor vremelnice o curmă È™i o pierde. Deschide omului uÈ™a veÈ™niciei È™i o începe pe ea, oricum ar fi, bună sau rea. Dreptilor le deschide uÈ™a veÈ™niciei celei fericite, care este împaraÈ›ia cerească, iar păcătoÈ™ilor, celor ce mor fără pocăinÈ›ă, le deschide uÈ™a veÈ™niciei celei dureroase, care este în iad. Pentru că, în ce fel îi este aici această viaÈ›ă, în acelaÈ™i fel îi va fi lui acolo È™i răsplătirea. 

Cuprins:

Precuvantare la Mica Pravilioara
Insemnatatea pe scurt a celor sapte laude
Rugaciunile diminetii
Rugaciunile de seara
Miezonoptica pentru toate zilele
Miezonoptica pentru Sambete
Miezonoptica pentru Duminici
Utrenia
Ceasul intai
Ceasul al treilea
Ceasul al saselea
Obednita
Ceasul al noualea
Vecernia
Pavecernita
Ceasurile Pastilor
Canon de pocainta catre Domnul nostru Iisus Hristos
Canon de rugaciune catre ingerul pazitor al vietii omului
Paraclisul Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu
Al doilea paraclis al Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu
Pomelnic
Sinaxar peste tot anul
Invatatura pe scurt

Sfântul Sava cel Nou a crescut şi s-a desăvârşit ca monah încă din tinereÈ›e în cele mai venerate locuri ale Ortodoxiei: Ţara Sfântă şi Sfântul Munte. A fost prieten apropiat al Sfântului Nectarie din Eghina, în a cărui mănăstire de maici a slujit ca preot şi a predat cântarea psaltică şi meşteşugul iconarilor – pe care îl deprinsese în Athos, la Sfânta Ana –, iar cea dintâi icoană a Sfântului Nectarie de către el a fost zugrăvită, de-a lungul a 40 de zile de zăvorâre. Mare isihast şi „om al blândeţii”, la fel ca Moise şi David, smerit şi milostiv, de o iscusinţă negrăită ca părinte duhovnicesc şi îndrumător, toată asprimea şi-o îndrepta doar împotriva păcatului, urând mai ales hulirea şi osândirea aproapelui. 

Prăznuit pe 7 aprilie, ziua adormirii şi a aflării cinstitelor sale moaşte, Sfântul Sava îi primeşte cu dragoste pe toţi cei care îi cer ajutorul cu credinţă, precum arată numeroasele minuni săvârşite până în ziua de azi cu rugăciunile lui. 

Lupta şi silinţa voastră să fie neîncetată şi ajutând unul altuia şi râvnind spre faptele cele bune, să sporim întru cele ce sunt de folos. Iară de vom vedea la cineva vreo faptă bună săvârşindu-se, adică, blândeţe, evlavie, smerenie, ascultare sau altceva din cele ce sunt de laudă, să ne silim prin bună râvnă până ce vom ajunge şi noi la acea cale. Căci din aceasta se naşte legătura păcii şi starea cea bună a dragostei.

Sfântul Teodor Studitul

Teolog de excepție și mărturisitor al ortodoxiei în epoca întunecată a disputei iconoclaste, Sfântul Teodor Studitul a rămas cunoscut în istorie, în același timp, ca unul dintre principalii reformatori ai monahismului chinovial. Potrivit impactului pe care l-a avut, Sfântul Teodor este alăturat astăzi celorlalte mari figuri ale monahismului ortodox, care, în alte diferite epoci, au avut proiecte comparabile, precum Sfinții Pahomie (sec. IV), Atanasie Athonitul (sec. X), Paisie Velicikovski (sec. XVIII). Însă nu am putea să avem o viziune clară asupra amplorii și profunzimii acestui fenomen, fără accesul la opera sa ascetică, reflectată deplin în catehezele pe care marele stareț le rostea obștii sale de mai multe ori pe săptămână, păstrate astăzi în patru colecții. 
Volumul de față, care va fi urmat de Catehezele mici, reprezintă prima traducere românească completă a cărții a II-a a Catehezelor mari, având la bază textul grec editat și publicat de A. Papadopoulos-Kerameus la Sankt-Petersburg, în 1904.

De trei ori pe săptămână, miercuri, vineri și duminică, în zorii zilei, după slujba utreniei, Sfântul Teodor Studitul adresa un Cuvânt monahilor săi. Tematica era foarte diversă, de multe ori cuvântul fiind prilejuit de sărbători sau prăznuiri liturgice, alteori de evenimente din viața cotidiană a mănăstirilor sale. Libertatea totală pe care o arată în ele și caracterul improvizat de multe ori, dar nu lipsit de substanță, pe care îl au catehezele sale, ne descoperă din interior principiile și modul în care marele reformator bizantin al monahismului practica înnoirea acestuia. 
S-au păstrat până astăzi în manuscrise aproape 400 de cateheze (unele încă inedite), deși numărul celor ținute a fost mult mai mare, după unele calcule, până la 1500. Ele au fost organizate după moartea sfântului în 4 colecții. Colecția Catehezelor mici, datată între anii 821-826, reprezintă nu doar cea mai populară colecție de cateheze studite, păstrându-se până astăzi în peste 250 de manuscrise, ci poate cel mai important Catehetikon bizantin, unele piese fiind preluate și în cărțile de cult. Ediția de față reprezintă prima traducere integrală în limba română din originalul în greaca veche, tipărit, a Catehezelor mici, continuând în mod fericit colecția a II-a a Catehezelor mari, publicate deja în seria Pagini de Filocalie a colecției Viața în Hristos.

Volumului de față reunește — cu prilejul împlinirii în octombrie 2017 a 1230 de ani de la Sinodul VII Ecumenic — în traducerea și prezentarea diac. Ioan I. Ică jr piesele esențiale din dosarul teologic al celei de-a doua faze a disputelor despre icoane și venerarea lor din Bizanțul secolelor VIII–IX. În centru se află tratatele și scrisorile redactate în perioada 810–826 de sfântul Teodor Studitul (759–826), sufletul rezistenței față de a doua iconomahie bizantină. Revenirea controverselor a fost cu putință din pricina reținerii teologice a hotărârii Sinodului VII Ecumenic de la Niceea din 787, care evita să dea un răspuns pe fond contestării dogmatice a icoanelor de către sinodul iconomah de la Hieria-Vlaherne din 757. Acest răspuns a venit abia între 815 și 826, când, din exil, cuviosul Teodor Studitul a oferit în sfârșit adevărata teologie ortodoxă a icoanelor și venerării lor cu toate distincțiile filozofice, fundamentările biblice și patristice și analizele teologice necesare. 
La fel ca în cazul Sinodului I Ecumenic, al cărui sens nu poate fi înțeles corect decât prin scrierile sfântului Atanasie cel Mare, ca în cazul Sinodului II Ecumenic, care nu poate fi înțeles decât prin scrierile Părinților Capadocieni, sau în cazul Sinodului VI Ecumenic, a cărui hristologie nu poate fi asimilată fără scrierile sfântului Maxim Mărturisitorul, tot așa tratatele și scrisorile sfântului Teodor Studitul sunt indispensabile pentru corecta receptare a Sinodului VII Ecumenic și a tainei Persoanei divino-umane a lui Iisus Hristos, înscrisă pe fața Lui omenească, pecetea întregului parcurs al teologhisirii apostolice și patristice.