La câteva zile după moartea Mitropolitului Antonie Plămădeală, în vis, am auzit un cor de îngeri care cântau înălţător. M-am întrebat cine cântă, unde cântă? O voce mi-a răspuns: „E un alai de îngeri care îl însoţeşte pe Mitropolitul Antonie”. Eu am fost foarte mirată: „Pe Antonie?” „Da, e sub ocrotirea Părintelui Arsenie – mi-a răspuns vocea – şi au venit să-l ia.” (Preoteasa Ileana Ramba, care participase şi la slujba de călugărire a viitorului mitropolit).


La mănăstire la Sâmbăta, înainte de a începe o predică, Părintele Arsenie a zis: „Când Dumnezeu va judeca lumea eu am să fiu la dreapta Lui şi atunci ori vă sunt de folos ori vă sunt acuzator”. Atunci Dumnezeu îmi va zice: „Arsenie, de ce nu le-ai spus?”. Eu am să zic: „Doamne, eu le-am spus, dar nu m-au ascultat!”. Aşa v-am devenit acuzator, iar de folos vă sunt dacă faceţi ce vă spun”. Amin. 

Să fii refugiat din Basarabia şi despărţit de familie, să fii condamnat pe motive politice la 25 ani închisoare la vârsta de 20 ani, să-ţi vezi sfârşitul vieţii pământeşti că se apropie după 11 ani de temniţă şi să poţi afirma că eşti un om fericit, pentru cei mai mulţi dintre noi pare cu neputinţă.

Aceasta se poate prin credinţă. Prin credinţă, suferinţa se transformă în bucurie. Viaţa lui Valeriu Gafencu ne arată aceasta. Faptul că Valeriu a descoperit calea spre fericire reiese din scrisorile trimise celor dragi din care am extras aceste sfaturi  prin bunăvoinţa d-nei Eleonora Colgiu, sora lui Valeriu, şi a d-lui Neculai Trifoiu, coordonatorul cărţii “Studentul Valeriu Gafencu – Sfântul Închisorilor din România” în care au fost publicate aceste scrisori.

Revelaţia fericirii trăită de Valeriu in infernul închisorilor, este o lecţie din care noi, care trăim în libertate, să învăţăm că nu mai avem dreptul să ne plângem de nimic când fericirea este la îndemâna oricui – Iisus Hristos, credinţa în cuvântul Său, ascultarea poruncilor Sale, urmarea virtuţilor Sale. Aceasta este viaţa fericită. Restul e deşertăciune.

Editie ingrijita de Pr. Nicolae Nicau
Profunzimea înţelepciunii părintelui Proclu Nicău este bine cunoscută de credincioşii moldoveni şi nu numai. Trăind ca simplu monah, cu o viaţă închinată întru totul ascultării de Dumnezeu, sihastrul din Munţii Neamţului aşezat la Mitocul Bălan după îndelungi ascultări din diferite mănăstiri sub povaţa părintelui Cleopa Ilie şi după ispitele şi vieţuirea în pustie, continuă să povăţuiască turma cea cuvântătoare pe calea mântuirii.

Fiind nepotul părintelui Proclu, am considerat plăsmuirea cărţii de faţă ca o datorie morală. Cunoscându-i viaţa duhovnicească îndeaproape, am căutat să conturez învăţătura curată a monahului Proclu, pe deplin folositoare sufletului şi întotdeauna ortodoxă. Nu am trecut cu vederea nici frumuseţea limbajului neaoş moldovenesc zugrăvit în cuvintele pline de înţelepciune ale părintelui, totul îmbrăcat într-o cadenţă asemănătoare Patericului.

Este foarte folositor pentru orice creştin să cunoască aceste sfaturi şi poveţe ale părintelui Proclu în legătură cu diverse probleme, întrucât va putea, astfel, să se lumineze mai mult şi va şti mai bine cum să le depăşească. Fiind o carte duhovnicească, se impune a fi citită cu luare aminte, pentru maturizarea şi progresul spiritual al credinciosului. Volumul se prezintă ca o sinteză a feluritelor sfaturi şi îndrumări ale părintelui Proclu date schivnicilor, monahilor, preoţilor şi oamenilor din lume şi tratează diferite probleme din mai multe perspective. De exemplu, progresul în dobândirea adevăratei smerenii ne va călăuzi spre progresul în dobândirea adevăratei iubiri, apoi a păcii inimii, a iertării celor care ne-au greşit etc.

Dorim din adâncul inimii ca toţi creştinii să se folosească de această lucrare în viaţa lor duhovnicească, iar atunci când o vor răsfoi şi vor găsi cuvinte folositoare şi înălţătoare de suflet, să înalţe rugăciune de iertare şi pentru noi, păcătoşii.

Fie să avem parte de rugăciunea părintelui Proclu, să-l simţim aproape, să ne mângâie şi să ne călăuzească pe drumul ce duce la Dumnezeu.

Dacă vorbim de Biserica Greco-Catolică (Unită cu Roma) din România, o realitate se impune: toţi oamenii de cultură şi politicienii români greco-catolici, în lupta lor pentru dreptate, libertate şi unitate naţională, nu au reuşit să facă atât bine ţării, cât rău şi câtă dezbinare au făcut tot ei, urmând biserica din care făceau parte! De aceea, unirea (revenirea la ortodoxie) rămâne cea mai bună soluţie, iar la porunca lor „Înapoi în staul!”, noi le răspundem şi îi rugăm „Înapoi la Hristos!”. Căci dreapta credinţă ne arată că a fi unit cu papa înseamnă a fi dezbinat cu Hristos, iar realitatea istorică ne arată că a fi unit cu Roma înseamnă a fi dezbinat cu România. Cu alte cuvinte, în problemele esenţiale, uniţii au fost şi sunt mai întâi cu papa şi apoi cu Hristos (şi cine nu-L pune pe Dumnezeu pe primul loc, nu-L pune pe nici un loc) şi au fost şi sunt mai întâi uniţi şi apoi români.

Din cuprins:

• Ce sunt ingerii?
• Ingerii in raport cu Mantuitorul Iisus Hristos
• Ceata sfintilor arhangheli
• Rolul ingerilor in Biserica
• Rolul ingerilor fata de fiecare credincios in parte, ca protectori si indrumatori
• Menirea ingerului pazitor
• Pacatul indeparteaza pe ingerul pazitor de la noi
• Ingerul cel rau (diavolul)
• Rolul ingerilor in Parusie
• Acatistul Ingerului Pazitor al vietii
• Rugaciuni catre sfantul inger pazitor

Revolutia sexuala a schimbat in mod fundamental fata lumii in ultima jumatate de secol.  Sute de milioane de avorturi in lumea intreaga, cu mult mai multe divorturi si copii crescuti fara ambii parinti, amaraciune, deznadejde, depresie si o crestere a ratei sinuciderilor sunt doar cateva dintre statisticile triste ale acestui fenomen ideologic.

Daca ar fi sa anlizam care a fost efectul asa-zisei revolutii sexuale, am putea constata ca a facut pe timp de pace cu mai mult rau omenirii decat cele mai mari razboaie mondiale.  Si marsul ei in istorie se continua!

Ce putem face?  Sa constientizam pericolul si sa ne luptam.  Sa ne pazim atat simturile, cat si sanatatea mentala, mentinandu-ne departe de seductiile mesajelor erotice si pornografice, si sa ne luptam sa ne salvam familiile si copii.  Nu va fi usor, dar cine nu va lupta nu stim daca va putea supravietui in fata ofensivei acestei revolutii, nu mai putin insetata de sange decat mama ei buna, regimul totalitar comunist.

Virgiliu Gheorghe

"Dragostea este singurul mod în care putem cuprinde o altă fiinÈ›ă umană în nucleul cel mai lăuntric al personalităÈ›ii sale. Nimeni nu poate deveni pe deplin conÈ™tient de esenÈ›a unei alte fiinÈ›e omeneÈ™ti dacă nu o iubeÈ™te. Dragostea ne face în stare să vedem trăsăturile È™i caracteristicile esenÈ›iale ale persoanei iubite ba chiar mai mult, vedem potenÈ›ialul din persoana iubită care nu este încă actualizat. Mai mult, prin dragostea sa, cel care iubeÈ™te îi permite persoanei iubite să îÈ™i actualizeze potenÈ›ialul. Făcându-l pe cel iubit conÈ™tient de ceea ce poate fi È™i deveni, el face ca aceste potenÈ›ialităÈ›i să devină realitate". (Viktor E. Frankl)
Se spune că omul trebuie să se străduiască din toate puterile sale atunci când vrea ceva (de exemplu, să se căsătorească), dar să nădăjduiască ajutorul numai de la Dumnezeu, fără să îÈ™i pună măcar cea mai mică nădejde în propriile sale eforturi. Următorul fragment din pelerinul rus subliniază ideea că, oricât de frumoase ar fi teoriile oamenilor de È™tiinÈ›ă, toate acestea, în lipsa rugăciunii È™i a unei vieÈ›i trăite în Biserică, nu sunt nicidecum suficiente pentru a ne ajuta:
"Ce mare deosebire se află între SfinÈ›ii PărinÈ›i È™i înÈ›elepÈ›ii lumii, care vin cu îndrumări scoase dintr-o cugetare seacă! Mintea caută să se îndemne: fă cutare È™i cutare faptă bună, înarmează-te cu bărbăÈ›ia, întrebuinÈ›ează puterea voinÈ›ei, încredinÈ›ează-te de bunele urmări ale faptelor bune; curăÈ›ă mintea È™i inima de gânduri deÈ™arte, umple locul lor cu cugetări pline de învăÈ›ătură, fă binele È™i vei fi cinstit È™i liniÈ™tit; trăieÈ™te aÈ™a cum o cer mintea È™i conÈ™tiinÈ›a. Dar vai! În ciuda tuturor străduinÈ›elor, toate acestea nu îÈ™i ating È›inta fără rugăciunea deasă È™i fără milostivirea lui Dumnezeu, pe care ea o atrage".
AÈ™adar, să cerem de la Dumnzeu să se facă voia Lui în viaÈ›a noastră, să ne arate calea pe care să mergem È™i, dacă este bineplăcut Lui, să ne ajute să găsim persoana potrivită cu care să întemeiem o familie binecuvânată.

Andrei Drăgulinescu

Cum învingem depresia? Cum să ne facem mai puține griji și să nu ne stresăm?De ce ne înfuriem atât de ușor și cum ne putem controla?Cum să devenim mai înfrânați, mai cumpătați, mai milostivi, mai râvnitori și mai smeriți?La toate aceste întrebări, cartea de față oferă răspunsuri, de la Sfinții Părinți, Părinți îmbunătățiți contemporani, filosofi și psihologi. Totodată arată limitele psihologiei contemporane și ce putem lua din ea de folos, precum culege albina. Scopul nostru ultim este biruirea celor opt păcate de moarte și urcușul duhovnicesc spre Dumnezeu, către mântuire.

Dintre toate artele existente, muzica este cea mai apropiată sufletului omenesc. Cartea de față se dorește a fi un ghid cultural și spiritual menit să aducă lumină în mințile și în inimile cititorilor.

Prin frumusețea expunerii literare și prin justețea argumentației, Andrei Drăgulinescu invită și îndeamnă pe cititor la aprofundarea fenomenului muzical în general, și mai ales la o mai mare apropiere de Dumnezeu prin intermediul sonorităților muzicii. Autorul abordează diferite genuri muzicale, pornind de la imnografia și muzica bisericească ortodoxă cu reprezentanții ei mai însemnați și continuând cu muzica cultă (din preclasicism până în secolul al XX-lea cu pseudomorfozele sale), cu folclorul muzical și cu muzica folk, apoi cu genurile muzicale moderne, precum muzica pop-rock și ajungând până la fenomenul deplorabil și dezumanizant al manelelor din zilele noastre.

Răsfoind paginile acestei cărți valoroase, cititorul poate descoperi că muzica contribuie considerabil atât la înnobilarea omului, cât și la sănătatea sa mentală și afectivă. Autorul ne înfățișează exemple de mari compozitori străini și români, dintre care unii au avut o viață creștină exemplară și L-au preaslăvit pe Dumnezeu prin muzica lor, iar alții L-au descoperit în împrejurările concrete ale vieții lor muzical-artistice, dar și mărturiile unor personalități ale lumii eclesiastice care prin muzică s-au apropiat de Dumnezeu.

Purtându-ne prin arealul cultural românesc, autorul subliniază importanța folclorului autentic și a altor genuri muzicale practicate la noi în culturalizarea și educarea poporului nostru, dar totodată respinge „așa-zisele muzici” triviale și obscene cărora au căzut și cad pradă mulți dintre conaționalii noștri. Nu în cele din urmă, însă, accentuează valoarea inestimabilă a muzicii bisericești ortodoxe, prin care omul nu doar că se lasă străbătut de fiorii muzicii, ci este pătruns și se bucură de lucrarea harică divină, devenind el însuși un instrument de laudă și de preaslăvire a lui Dumnezeu. - Preot lector dr. Zaharia MATEI

Astăzi a slăbit nu doar credința în Dumnezeu, ci chiar și dintre cei ce susțin că sunt creștini, mulți nu recunosc existența reală a puterilor îngerești și/sau a duhuri- lor căzute. Cartea de față ne propune o reîntoarcere la credința puternică a înaintașilor noștri, o credință întru înțele- gere, printr-o adâncire în tainele lumii nevăzute și totodată prin cunoașterea mijloacelor de luptă cu duhurile căzute, mijloace pe care ni le-au pus la îndemână Sfinții Părinți și alți cuvioși, care au cunoscut din propria experiență cum să ducem această luptă. Am structurat cartea pornind de la Duhul lui Dumnezeu (Duhul Sfânt), continuând cu Maica Domnului (cea mai presus decât oștile îngerești), cu sfinții îngeri, demonii și încheind cu duhul omului. După cunoștința noastră, nu a mai apărut până acum, în limba română, o lucrare în care să fie analizată, într-o singură carte, lumea nevăzută. Cartea se adresează atât cititorului de specialitate (preoți și teologi ortodocși), cât și oricărui credincios care dorește să cunoască mai multe despre lumea nevăzută.