Odata cu primirea sfantului botez, Pantelimon a dobandit de la Dumnezeu darul de a vindeca bolile, chiar si pe cele incurabile, precum si darul de a alina suferintele trupesti si sufletesti ale oamenilor.  Pentru toate vindecarile pe care le facea, el nu accepta nici un fel de plata, ba mai mult, dupa moartea tatalui, toata averea sa a impartit-o saracilor.  Aceste fapte ale sale i-au adus numele de doctor fara de arginti.

Cateheza este o lectie de religie pe care dascalul o expune sistematic elevilor sai.  Deseori ea se prezinta ca un dialog, fie din dorinta elevilor de a invata mai mult si mai deslusit, fie din aceea a dascalului de a controla si completa cunostintele elevilor.

In fapt, toata invatatura Mantuitorului Iisus, cuprinsa in cele patru Evanghelii, e o suita de cateheze.  De aceea El Se numea si era numit Invatatorul, iar cei ce-L ascultau se numeau si erau numiti invatacei, adica ucenici, elevi.  Numarul ucenicilor depasea cu mult pe al celor doisprezece, dar acestia au fost primii si cei mai apropiati beneficiari ai catehezelor rostite de Domnul.

Colecţie de cuvinte duhovnicesti şi sfaturi referitoare la viaţa interioară, la bunul mers al despătimirii, la buna înţelegere a celor sfinte.

Din cuprins:
Sfaturi pentru viata duhovniceasca a calugarilor.

(lipsa text)

(lipsa text)

Preotul trebuie sa ia aminte de sine si de toata turma, ceea ce inseamna ca el trebuie sa se ingrijeasca in primul rand de viata sa personala, iar in al doilea rand sa-si indeplineasca menirea de a conduce turma spre mantuire, deci sa se ingrijeasca de activitatea sa externa. Sf. Apostol Pavel aseaza aici in primul rand datoria preotului de a lua aminte la sine, nu numai pentru a-i atrage acestuia atentia asupra celei mai insemnate datorii fata de propria sa persoana, mantuirea sufletului sau, ci mai ales pentru faptul ca pastorul sufletesc inainte de toate trebuie sa fie posesorul unei vieti pline de sfintenie si curatenie, din care sa izvorasca pentru pastoritii sai roadele apostoliei sale, iar dupa aceea, prin viata sa, trebuie sa fie pentru acestia un exemplu viu, vrednic de urmat si nu o pricina de sminteala.

Părintele Ierodiacon Justinian Stoica s-a născut la 24 aprilie 1938, în duminica Învierii Domnului nostru Iisus Hristos, din părinÈ›ii Stelian È™i Maria, în comuna Aninoasa, judeÈ›ul ArgeÈ™. Născându-se pirpiriu, părinÈ›ii lui, crzând că nu va trăi, în aceeaÈ™i zi l-au botezat, punându-i numele Ion.
- a făcut 7 clase elementare în comuna natală È™i 2 ani È™coală profesională metalurgică la Câmpulung Muscel;
- între anii 1954-1956 a lucrat la mina de cărbuni de la BerevoieÈ™ti, judeÈ›ul ArgeÈ™, ca forjor È™i mecanic trolist;
- în septembrie 1956 a mers în Moldova È™i s-a închinoviat în obÈ™tea mănăstirii Slatina, judeÈ›ul Suceava, unde a vieÈ›uit până în mai 1959 când a fost alungat din cinul monahal cu decretul comuniÈ™tilor 410/1959;
- a făcut 10 luni armată la munci agricole È™i la construcÈ›ii;
- 10 ani a fost salariatul Patriarhiei Române la mănăstirile: Curtea de ArgeÈ™, Cheia È™i Sinaia. La Curtea de ArgeÈ™ a făcut Liceul seral;
- din august 1970 È™i până în martie 1981 a vieÈ›uit în obÈ™tea mănăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, judeÈ›ui BraÈ™ov, timp în care, 1970-1974 a făcut, la zi, Facultatea de Teologie de la SIbiu;
- la 15 august 1974 a fost hirotonit diacon celib, iar la 6 august 1975 a fost făcut călugăr, primind numele Justinian;
- în martie 1981 a mers ca turist în Israel È™i Grecia. Ajuns în Muntele Athos, la Schitul românesc Prodromu pe 12 mai 1981, când avea 43 ani, nu s-a mai întors în È›ară;
- după 40 ani vieÈ›uiÈ›i în Muntele Athos, la sfârÈ™itul lunii mai 2021, a revenit în È›ară, când ajunsese la 83 ani.

Trei instituÈ›ii îi educă È™i îi formează pe tineri: Familia, Biserica È™i Școala. Totul începe în familie. Aici este mediul în care se formează viitorul om. PărinÈ›ii au o responsabilitate deosebită în ce priveÈ™te devenirea copiilor lor.

Andrei, Arhiepiscop și Mitropolit

Scurtă descriere a cărţii:Antologia pe care o prefaţăm reprezintă un buchet de studii patristice şi hagiografice care vin să întărească ideea fundamentală a unui encomion al Sfântului Grigorie de Nyssa: prezența lucrătoare a Duhului Sfânt în fiecare dintre casnicii Săi, chiar dacă formal sau aparent diferită (căci fiecare context reclamă o formă potrivită!). De la Sf. Grigorie de Nyssa și Sf. Macarie Egipteanul, amândoi reprezentanți iluștri ai teologiei și spiritualității secolului al IV-lea, și până la sfinții secolului al XX-lea (nu îl voi menționa aici decât pe Sf. Paisie Aghioritul), studiile Părintelui Cătălin Pălimaru acoperă multe epoci și multe generații, multe etnii/ popoare și multe arii geografice, făcând referire la aspecte misionare, polemice, doctrinare, ascetico-mistice, filocalice, martirice, catehetice etc. Deși majoritatea acestor studii au fost publicate în revista Renașterea la moment aniversar sau comemorativ, acum, când sunt adunate împreună într-un volum, ele dau viziunea de ansamblu a modului în care lucrarea Duhului Sfânt, diversificată în formă dar unitară în scop, asigură vitalitatea și creșterea Bisericii ca Trup mistic și eclezial al lui Hristos.
Pr. lect. univ. dr. Adrian PodaruScurtă descriere a cărţii:Antologia pe care o prefaţăm reprezintă un buchet de studii patristice şi hagiografice care vin să întărească ideea fundamentală a unui encomion al Sfântului Grigorie de Nyssa: prezența lucrătoare a Duhului Sfânt în fiecare dintre casnicii Săi, chiar dacă formal sau aparent diferită (căci fiecare context reclamă o formă potrivită!). De la Sf. Grigorie de Nyssa și Sf. Macarie Egipteanul, amândoi reprezentanți iluștri ai teologiei și spiritualității secolului al IV-lea, și până la sfinții secolului al XX-lea (nu îl voi menționa aici decât pe Sf. Paisie Aghioritul), studiile Părintelui Cătălin Pălimaru acoperă multe epoci și multe generații, multe etnii/ popoare și multe arii geografice, făcând referire la aspecte misionare, polemice, doctrinare, ascetico-mistice, filocalice, martirice, catehetice etc. Deși majoritatea acestor studii au fost publicate în revista Renașterea la moment aniversar sau comemorativ, acum, când sunt adunate împreună într-un volum, ele dau viziunea de ansamblu a modului în care lucrarea Duhului Sfânt, diversificată în formă dar unitară în scop, asigură vitalitatea și creșterea Bisericii ca Trup mistic și eclezial al lui Hristos.
Pr. lect. univ. dr. Adrian Podaru

Părintele Sofronie (1896-1993) s-a născut la Moscova. A studiat la Institutul de Stat de Arte Plastice din apropierea casei unde trăia È™i s-a dedicat cu râvnă picturii. În 1921 a plecat din Rusia È™i a vizitat Italia, Germania, iar în 1922 s-a stabilit în FranÈ›a, unde È™i-a expus lucrările în importante expoziÈ›ii de pictură. În 1925 s-a înscris la Institutul Teologic Sfântul Serghie din Paris, dar curând a renunÈ›at È™i s-a retras la Sfântul Munte. S-a închinoviat în Mănăstirea Sfântul Pantelimon, unde l-a cunoscut pe duhovnicul său, recunoscut ulterior ca Sfântul Siluan. Această cunoÈ™tinÈ›ă a fost, după cum el însuÈ™i mărturiseÈ™te, cel mai important eveniment al vieÈ›ii sale, pecetluindu-i întregul parcurs ulterior. După adormirea Sfântului Siluan, Părintele Sofronie s-a retras în pustia Sfântului Munte, unde a stat o vreme slujind ca duhovnic. Din motive medicale a fost nevoit să se mute la Karyes È™i să se stabilească la Schitul Sfântul Andrei, ca frate aparÈ›inând de Mănăstirea Vatopedi. În 1947 a plecat la Paris pentru a publica textele pe care i le-a înmânat Părintele său înainte de moartea lui. În 1959 a întemeiat Sfânta Mănăstire Stavropighie Patriarhală a Sfântului Ioan Botezătorul de la Essex, Anglia, unde a rămas până la adormirea sa, în 11 iulie 1993.

Părintele Sofronie a lăsat în urmă o bogată operă scrisă. Principalele sale lucrări sunt: „Cuviosul Siluan Athonitul”, „Vom vedea pe Dumnezeu precum este”, „Despre rugăciune”, „NaÈ™terea întru ÎmpărăÈ›ia cea neclătită”, „NevoinÈ›a cunoaÈ™terii lui Dumnezeu”. CărÈ›ile sale au fost scrise mai întâi în rusă, dar curând au fost traduse în multe alte limbi (greacă, engleză, franceză, germană, arabă, italiană, sârbă, suedeză, română etc.). Cartea sa despre Cuviosul Siluan a circulat în Rusia în mai mult de un milion de exemplare, iar în Grecia a fost scoasă deja a zecea ediÈ›ie. Părintele Sofronie constituie un punct de referinÈ›ă pentru teologia È™i viaÈ›a ortodoxă. A fost numit „teologul principiului ipostatic” şi „teologul luminii necreate”. În confuzia diferitelor personalisme ale epocii noastre, Părintele Sofronie a evidenţiat cu uimitoare deplinătate şi claritate „principiul ipostatic” care constituie chintesenţa teologiei şi antropologiei creştine. A elaborat o bogată învăţătură despre lumina dumnezeiască necreată, pe care s-a învrednicit el însuşi în repetate rânduri s-o contemple. Persoana sa a devenit un punct de atracţie nu doar pentru ortodocşi, ci şi pentru mulţi eterodocşi. A făcut cunoscute adevărul şi ecumenicitatea Ortodoxiei, creând în paralel şi o oază duhovnicească prin comunitatea pe care a fondat-o în mijlocul deşertului spiritual al Apusului postmodern.