Cartea este o marturie autentica si cutremuratoare a unui fost calugar catolic care si-a stabilit ca prioritate in viata gasirea Adevarului. Punctul lui de plecare a fost un document pe care l-a descoperit pe cand ordona si evalua cartile din biblioteca manastirii de care apartinea. Acest document a declansat inlauntrul sau o criza de constiinta, care l-a pus in conflict cu duhovnicul sau, cu prietenii, cu fratii din manastire, cu ierarhia si chiar cu Biserica sa, cu toate dogmele si "adevarurile" ei.

Dacă deschidem cărticica aceasta, copii, şi începem să o citim, pagină după pagină, vom pătrunde, cu paşi nevăzuţi, în peştera şi sufletul tâlharului Dismas. Tâlhar de temut şi lipsit de milă, până într-o zi, în care s-a întâmplat ceva. Ceva foarte important, atât de important, încât i-a schimbat întreaga viaţă, ba am putea spune că a schimbat viaţa întregii omeniri. Pentru că, prin tâlharul Dismas, omenirea întreagă a învăţat o lecţie. Una dătătoare de nădejde.

Vreţi să aflaţi despre ce este vorba? Psssst!... Fără zgomot, luaţi cartea în mână şi deschideţi-o: rândurile vă vor purta, ca valurile unui râu de munte, prin vremurile acelea de demult, şi vă vor face martori ai unor evenimente fără de pereche!

Considerat de critici cel mai „adult“ volum al seriei „Anne de la Green Gables“, Rilla din Ingleside ne prezintă familia Blythe în preajma izbucnirii Primului Război Mondial şi în timpul desfăşurării lui. Ca foarte mulţi alţi tineri canadieni, băieţii Annei şi ai lui Gilbert, Jem şi Walter, se înrolează voluntari şi pleacă pe front, alături de soldaţii englezi. Acasă rămân fetele, iar personajul principal al romanului e Rilla, mezina. Cu o inteligenţă la fel de vie ca a mamei sale, fetiţa, în vârstă de 15 ani, transmite cititorului adevăruri adânci despre viaţă şi despre oameni.

Corabia se indrepta tot mai mult, abia de i se mai vedeau panzele, in zare.  Toti membrii familiei parasisera portul si se intorsesera la treburi, doar bunica nu reusea sa se smulga de acolo.  Inima ei (mai mult chiar decat ochii, care nu prea o mai ajutau), il petreceau pe mult-iubitul Anastasie.  O Doamne, tine-l in paza Ta!  Imi va lipsi atat de mult!...

Între o bunică severă şi o mămică tristă, tânăra Jane Victoria duce o viaţă cenuşie şi monotonă, intr-un cartier al oraşului Toronto, pe o stradă care poartă, în mod ironic, numele de Strada Veseliei, deşi, după părerea micuţei domnişoare (şi nu doar ei!), e una dintre cele mai triste străzi din oraş.

Ironizată mereu, iubită prea puţin, apărată încă şi mai puţin de singura fiinţă care o îndrăgeşte - Mama (căreia îi lipseşte curajul de a o înfrunta pe Bunică), Jane Victoria e stângace, timidă, interiorizată şi foarte nefericită.

Asta, până în ziua în care e invitată să-şi petreacă vacanţa de vară pe Insula Prinţului Eduard, împreună cu un tată pe care nu îl cunoaşte şi pe care, până atunci, îl credea mort.

Pregătită să-l deteste, va ajunge, dimpotrivă, în foarte scurtă vreme, să-l iubească din tot sufletul! Ce se întâmplase, oare, între părinţii ei, pentru ca Mama să îl părăsească pe Tată, când amândoi sunt atât de minunaţi şi pur şi simplu, făcuţi unul pentru celălalt? Mătuşa Irene şi Bunica Kennedy or fi având vreo urmă de vină, în despărţirea lor?

La toate aceste întrebări şi la multe altele, Jane va reuşi să găsească răspuns. Şi va descoperi că, uneori, visele se întâlnesc cu realitatea.

Pe nesimţite, aproape fără să ştie când, curajoasa Jane va câştiga pariul cu fericirea!

— Editorul

Adrian lăsase capul în jos, în momentul în care mama pornise spre bucătărie, să aducă din frigider îngheţata de căpşuni pe care o pregătise cu o zi înainte, ca desert. Ştia foarte bine că mama nu va găsi nimic, pentru că o mâncase el, el singur...

După o ceartă grozavă cu tatăl ei, o fetiţă fuge de acasă, spre stâna de pe munte a bunicului său. Întunericul din pădure şi întunericul pe care mânia l-a stârnit în inimioara ei o fac să nu mai recunoască drumul şi să se prăbuşească în prăpastie. Cine o găseşte veţi afla, din paginile cărţii.

– „Ai crescut în casă de păgâni, de-ţi baţi joc de-un suflet? o zgudui mama de umeri.

– Dar, mama, nu-i facem nimic... doar râdem de ea! Nu vezi că e o cerşetoare nebună? Umblă-n uniformă de ofiţer şi zice c-o cheamă Andrei, deşi e femeie...

– Iar necazul unui om e motiv de veselie, la voi? Copii cruzi ce sunteţi! Îmi e ruşine cu tine, fata mea...

– Iartă-mă, mama! N-am ştiut că facem ceva urât. Saşenka şi Maşa nu o vor mai necăji nici ele, după ce-o să le spun... O să le spunem tuturor copiilor de la noi, de pe stradă. E bine aşa?

– Foarte bine! Însă, deseară, când te vei culca, o să îţi spun povestea Xeniei, ca să-nţelegi de ce m-ai supărat, azi. Şi să ai ce povesti prietenilor tăi.“

Haideţi, să aflăm, împreună cu Daria, povestea vieţii pământeşti a uneia dintre cele mai mari sfinte ale Ortodoxiei, Sfânta Xenia de Petersburg, cea nebună pentru Hristos!