Biblia Bartolomeu Anania

Biblia sau Sfânta Scriptură – Versiune diortosită după Septuaginta, redactată È™i adnotată de Mitropolitul BARTOLOMEU VALERIU ANANIA

Dacă vei deschide Cartea din simplă curiozitate sau deprindere, spre a-È›i împlini nevoia de a È™ti, È™i dacă ai străbătut-o ca pe un simplu act de cultură, fii sigur că n’o vei uita. Dacă ai zăbovit asupră-i cu un oarecare interes lingvistic, vei fi aflat că în ebraică È™i în greaca veche sunt semănate cuvinte, fraze È™i denumiri eterogene, împrumutate din culturile cu care autorii biblici s’au învecinat sau din altele pe care nici ei È™i nici părinÈ›ii lor nu le-au È™tiut. Dacă ai citit-o numai ca pe o operă literară, iată că ai gustat într’însa belÈ™ug de genuri È™i specii, poezie lirică È™i epică, istoriografie, legislaÈ›ie, imnuri sacre È™i sapienÈ›iale, pagini profetice È™i apocaliptice, proze scurte È™i nuclee de roman, scenarii dramatice È™i eseuri filosofice, sentinÈ›e aforistice È™i incantaÈ›ii prozodice… Dacă ai cercetat-o cu un ochi critic necruÈ›ător, vei fi descoperit È™i ceea ce, în fapt, căutai: naivităÈ›i, inadvertenÈ›e, lacune, suprapuneri, distorsiuni, interpolări, paralelisme È™i multe alte metehne care te vor sminti în măsura în care te vei opri aici.

Dacă, pentru nevoia de a înÈ›elege, o vei cerceta a doua È™i a treia oară, mai cu de-amănuntul, cu’ncetineli È™i reveniri, dacă-È›i vei pune gândul pe textul din faÈ›ă È™i pe cele paralele, însemnate alături, atunci cugetul tău va fi în stare să pipăie înÈ›elesurile din spatele cuvintelor, să pătrundă în luminiÈ™urile alegorice ale întâmplărilor, să desluÈ™ească de ce jertfa lui Avraam, de pildă, s’a petrecut ca fapt istoric la vremea ei, dar „È™i’n prefigurare” pentru vremile din urmă. În acelaÈ™i timp, reliefurile noilor tale lecturi îÈ›i vor deschide calea de acces către întreaga cultură europeană, în tot ce are ea mai înalt È™i mai frumos de-a lungul ultimului mileniu.

Dar dacă, pentru nevoia de a cunoaÈ™te, te vei deprinde s’o citeÈ™ti nu atât pe dinafară, cât mai ales pe dinlăuntru, dacă sufletul È›i se va aprinde în văpaia celor ce se întraripează cu dumnezeiescul dor, atunci dorul acesta îÈ›i va descoperi că, de vreme ce toate cărÈ›ile acestei CărÈ›i au fost scrise de dragul unui singur personaj, Iisus Hristos, prevestindu-L È™i vestindu-L, È™i de vreme ce Iisus Hristos a venit în lume de dragul unei singure făpturi, omul, înseamnă că toată Cartea se îndreaptă spre o singură fiinÈ›ă, care eÈ™ti tu, cititorule. Dacă o ocoleai, ar fi fost să treci pe-alături de propria ta viaÈ›ă; dar fiindcă È›i-ai asumat-o, a fost să te descoperi pe tine sieÈ›i. Acum, ajutat de SfinÈ›ii PărinÈ›i ai Bisericii È™i, la nevoie, de însemnările din josul paginii, vei pătrunde în adevărurile de credinÈ›ă È™i în sensurile adânci ale Scripturii, adică în lumina lecturii ei duhovniceÈ™ti, singura care te ridică deasupra lui a È™ti È™i deasupra lui a înÈ›elege, anume în văzduhul lui a cunoaÈ™te, acolo unde cuvintele redevin Cuvânt È™i eternitatea te îmbie la ViaÈ›ă; căci „viaÈ›a veÈ™nică aceasta este: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, È™i pe Iisus Hristos, pe Care L-ai trimis”.

Odată ajuns aici, nu-È›i mai rămâne decât Bucuria.

ÎPS Bartolomeu Anania

Traducerea Sfintei Scripturi in limba proprie fiecarui popor a constituit inca din vechi timpuri o preocupare a Bisericii, pentru ca mesajul evanghelic sa poata fi impropriat cu fidelitate de fiecare credincios in parte.  Sa ne aducem aminte ca Sfantul Duh, la Sarbatoarea Cincizecimii, a sfintit limbile neamurilor, facandu-le vase vrednice sa primeasca si sa marturiseasca pe Dumnezeu-Cuvantul in specificitatea cuvintelor lor.  Pentru aceasta, inca din primele secole, traducerea Sfintei Scripturi in diferite limbi a fost inteleasa ca o lucrare principala a Bisericii, prin care Cuvantul lui Dumnezeu se facea accesibil fiecarui popor, in propriul sau grai.

Traducerea Sfintei Scripturi in limba proprie fiecarui popor a constituit inca din vechi timpuri o preocupare a Bisericii, pentru ca mesajul evanghelic sa poata fi impropriat cu fidelitate de fiecare credincios in parte.  Sa ne aducem aminte ca Sfantul Duh, la Sarbatoarea Cincizecimii, a sfintit limbile neamurilor, facandu-le vase vrednice sa primeasca si sa marturiseasca pe Dumnezeu-Cuvantul in specificitatea cuvintelor lor. In acest sens, putem spune ca traducerea textelor sfinte de catre alte popoare in limba lor proprie a constituit si pentru poporul roman un indemn, ca orice fapta pilduitoare care cheama la savarsirea binelui.

"Mineiele sunt cărţi fundamentale ale cultului creştin ortodox care cuprind atât slujbele Sfinţilor pentru fiecare lună a anului, cât şi Sinaxarele referitoare la viaţa acestor Sfinţi. Mineiele oferă credincioşilor rugători posibilitatea pătrunderii în sfera tainică şi adânc binefăcătoare a sărbătorii fiecărei zile, a timpului sfinţit prin rugăciune şi lumina vieţii Sfinţilor dascăli duhovniceşti şi rugători pentru noi. Textele inspirate cuprinse în paginile Mineiului ne ajută să percepem prezenţa sfântului sărbătorit ca fiind una reală printre noi, sfântul devenind astfel protos-ul adunării eclesiale. 
 
Ediţia de faţă a Mineiului pe Ianuarie este una atent revizuită, mai bogată în nuanţarea şi desluşirea sensurilor teologice ale textului imnografic originar şi, aşadar, mai fidelă acestuia. Îndepărtarea arhaismelor devenite prea greu accesibile înţelegerii obişnuite, dar şi evitarea neologismelor încă neasimilate de o majoritate a credincioşilor, oferă textului acestei ediţii a Mineiului pe Ianuarie un necesar echilibru stilistic, iar celor ce se apleacă asupra lui, o mult mai uşoară înţelegere a conţinitului. În conformitate cu hotărârile Sinodului Bisericii Ortodoxe Române, textul ediţiei actuale a fost îmbogăţit cu Slujba Sfântului Cuvios Antipa de la Calapodeşti, sărbătorit la 10 ianuarie, iar la Sinaxarul zilei de 25 ianuarie a fost adăugată pomenirea Sfântului Ierah Bretanion, episcopul Tomisului".

Cartea cuprinde textul diortosit al acestei Liturghii, preluat din Liturghier, ediția 2012, alături de care sunt tipărite: Rânduiala Proscomidiei, Rânduiala Sfintei Împărtășiri, Otpusturile speciale, Stihurile Paștilor, slujba Parastasului mic și alte rugăciuni necesare, precum și Sinaxarul. Noua apariție editorială vine în întâmpinarea necesităților practice de slujire a Sfintei Liturghii celei mai des folosite în Biserica Ortodoxă, mai ales când slujba se săvârșește în sobor.

"Gramatica muzicii psaltice", in forma actuala, nu este o simpla reproducere sau o scanare a celei din 1951, ci este o reeditare corectata si adaugita, adica imbogatita cu un numar de grupari de semne muzicale combinate si sprijinite, suitoare sau coboratoare, precum si cu alese exemple muzicale, mai complete, mai ample si mai sugestive, pe toate cele opt glasuri bisericesti.
Am adaugat un ultim capitol cu numeroase formule melodice pe fiecare glas in parte, irmologic, stihiraric, papadic, toate reproduse dupa "Principiile de muzica bisericeasca (orientala)" de Ion Popescu-Pasarea, tiparita in numeroase editii, incepand din 1897, foarte utile celor ce vor sa invete corect cantarea bisericeasca practica.

Din cuprins: 
 
Usile imparatiei Cerurilor - Intelesul si folosul pocaintei si iertarii pacatelor 
 
Lamuriri asupra Tainei Pocaintei 
 
Lamuriri asupra Tainei Sfintei Impartasanii 
 
Alte rugaciuni folositoare - Canonul de pocainta catre Domnul nostru Iisus Hristos 
 - Paraclisul Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu 
 - Canon de rugaciune catre ingerul pazitor al vietii omului 
 - Canon de rugaciune catre puterile ceresti si catre toti sfintii

„Viata si moartea Maicii Maria Skobtova (1891-1945) - gazata si incinerata in lagarul de la Ravensbruck - sunt profetice pentru ortodocsii de azi, pentru atatia tineri care doresc iubirea si riscul, dar nu mai stiu unde anume se gaseste Dumnezeu. Dumnezeu e in inima fiintelor si a lucrurilor, in insasi densitatea materiei, in suferinta si creatia care transfigureaza lumea. Aceasta transfigurare a lumii cere contemplatia creatoare, dar si iubirea activa, compatimirea personala cea mai sfasietoare dar si reinventarea vietii.

Indragostita de Hristos, de dreptate, de saracie si de frumusete, Maica Maria a fost o poetesa a vietii.

Destinul Maicii Maria - patimile ei, compatimirea ei, patimirea ei - subliniaza extraordinara diversificare necesara Ortodoxiei contemporane. Ea pune o problema extrem de reala pentru Biserica Ortodoxa: aceea a unor noi forme de viata monahala, in care locul central sa-l ocupe cea de-a doua porunca a Evangheliei: iubirea nebuna de aproapele, integrala, fara rezerve.

Alaturi de traditia marilor isihasti si hranita de ea, n-avem oare nevoie si de mari creatori de iubire, de mari creatori de viata care sa faca sa rodeasca «desertul inimilor» si al lumii contemporane? Nu mai e timpul sa opunem aceste doua lucruri.

Daca o iubim, daca o veneram pe Maica Maria, o facem nu in ciuda dezordinii ei, a ciudateniilor si pasiunilor ei. Intre atatia morti evlaviosi si atatia morti delicati, tocmai acestea o fac extraordinar de vie.“

Olivier Clement

Sfinţii isihaşti Simeon Noul Teolog, Grigorie Palama şi Paisie de la Neamţ – dascăli ai rugăciunii neîncetateRugăciunea, ca prezență și lucrare a Sfântului Duh în omul evlavios, aduce mângâiere, pace și bucurie; ea ne unește cu Preasfânta Treime, izvorul bucuriei și al vieții veșnice, dar și cu Biserica lui Hristos din toate timpurile și din toate locurile. Fără rugăciune nu este Biserică și nici viață creștină. Când pierdem bucuria și pacea sufletului este semnul sigur că nu ne mai rugăm cum trebuie sau cât trebuie.Creștinul ortodox trebuie să se roage cat mai mult, fiindcă rugăciunea aduce multă iubire sfântă in inimă, ne unește cu Dumnezeu Cel milostiv, ne ajută să vedem în fiecare om un frate și în fiecare frumusețe a creației un dar de la Dumnezeu. Rugăciunea ne ajută să înfruntăm greutățile vieții și să pregustăm încă din lumea aceasta lumina și bucuria Învierii și a vieții veșnice. Nimic nu poate înlocui rugăciunea și nicio activitate nu este mai de preț decât rugăciunea, fiindcă rugăciunea ne dăruiește inspirație și putere pentru a rosti cuvântul frumos și pentru a săvârși fapta bună. […]În contextul împlinirii a 1.000 de ani de la trecerea la Domnul a Sf. Simeon Noul Teolog (†1022) și a 300 de ani de la nașterea Sf. Paisie de la Neamț (†1722), Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a proclamat, de asemenea, anul 2022 drept Anul comemorativ al Sfinților isihaști Simeon Noul Teolog, Grigorie Palama și Paisie de la Neamț.Preafericitul Părinte Patriarh Daniel

Din ziua în care Dumnezeu S-a făcut om, pentru noi, oamenii, bucuros e cine primește, dar fericit cel care împarte ce a primit. „Să împarți cu toată lumea darul din inima ta, iar pe tine te va răsplăti Împăratul Hristos, Fiul lui Dumnezeu!”.


 

Feicitul Staret, cu infatisarea sa luminoasa, i se potrivesc cuvintele pe care le-a scris Sfantul Ioan Gura de Aur despre Sfantul Meletie Antiohianul: Nu trebuia numaidecat sa invete prin cuvinte, ci era de ajuns sa-l privesti si intreaga lui fiinta te indemna spre lucrarea virtutilor.

Vesnica lui pomenire!

Sa avem cu totii binecuvantarea lui! Slava Bunului Dumnezeu ca ne-a invrednicit sa cunoastem aceasta cinstita personalitate a Bisericii noastre!

(un fragment din Epistola Arhiepiscopului Constantinopolului si Patriarhului Ecumenic Bartolomeu catre Sfanta Manastire Cuviosul David)

Sfaturi ale Sfintilor Parinti despre lupta cu diavolii