Biblia Bartolomeu Anania

Biblia sau Sfânta Scriptură – Versiune diortosită după Septuaginta, redactată È™i adnotată de Mitropolitul BARTOLOMEU VALERIU ANANIA

Dacă vei deschide Cartea din simplă curiozitate sau deprindere, spre a-È›i împlini nevoia de a È™ti, È™i dacă ai străbătut-o ca pe un simplu act de cultură, fii sigur că n’o vei uita. Dacă ai zăbovit asupră-i cu un oarecare interes lingvistic, vei fi aflat că în ebraică È™i în greaca veche sunt semănate cuvinte, fraze È™i denumiri eterogene, împrumutate din culturile cu care autorii biblici s’au învecinat sau din altele pe care nici ei È™i nici părinÈ›ii lor nu le-au È™tiut. Dacă ai citit-o numai ca pe o operă literară, iată că ai gustat într’însa belÈ™ug de genuri È™i specii, poezie lirică È™i epică, istoriografie, legislaÈ›ie, imnuri sacre È™i sapienÈ›iale, pagini profetice È™i apocaliptice, proze scurte È™i nuclee de roman, scenarii dramatice È™i eseuri filosofice, sentinÈ›e aforistice È™i incantaÈ›ii prozodice… Dacă ai cercetat-o cu un ochi critic necruÈ›ător, vei fi descoperit È™i ceea ce, în fapt, căutai: naivităÈ›i, inadvertenÈ›e, lacune, suprapuneri, distorsiuni, interpolări, paralelisme È™i multe alte metehne care te vor sminti în măsura în care te vei opri aici.

Dacă, pentru nevoia de a înÈ›elege, o vei cerceta a doua È™i a treia oară, mai cu de-amănuntul, cu’ncetineli È™i reveniri, dacă-È›i vei pune gândul pe textul din faÈ›ă È™i pe cele paralele, însemnate alături, atunci cugetul tău va fi în stare să pipăie înÈ›elesurile din spatele cuvintelor, să pătrundă în luminiÈ™urile alegorice ale întâmplărilor, să desluÈ™ească de ce jertfa lui Avraam, de pildă, s’a petrecut ca fapt istoric la vremea ei, dar „È™i’n prefigurare” pentru vremile din urmă. În acelaÈ™i timp, reliefurile noilor tale lecturi îÈ›i vor deschide calea de acces către întreaga cultură europeană, în tot ce are ea mai înalt È™i mai frumos de-a lungul ultimului mileniu.

Dar dacă, pentru nevoia de a cunoaÈ™te, te vei deprinde s’o citeÈ™ti nu atât pe dinafară, cât mai ales pe dinlăuntru, dacă sufletul È›i se va aprinde în văpaia celor ce se întraripează cu dumnezeiescul dor, atunci dorul acesta îÈ›i va descoperi că, de vreme ce toate cărÈ›ile acestei CărÈ›i au fost scrise de dragul unui singur personaj, Iisus Hristos, prevestindu-L È™i vestindu-L, È™i de vreme ce Iisus Hristos a venit în lume de dragul unei singure făpturi, omul, înseamnă că toată Cartea se îndreaptă spre o singură fiinÈ›ă, care eÈ™ti tu, cititorule. Dacă o ocoleai, ar fi fost să treci pe-alături de propria ta viaÈ›ă; dar fiindcă È›i-ai asumat-o, a fost să te descoperi pe tine sieÈ›i. Acum, ajutat de SfinÈ›ii PărinÈ›i ai Bisericii È™i, la nevoie, de însemnările din josul paginii, vei pătrunde în adevărurile de credinÈ›ă È™i în sensurile adânci ale Scripturii, adică în lumina lecturii ei duhovniceÈ™ti, singura care te ridică deasupra lui a È™ti È™i deasupra lui a înÈ›elege, anume în văzduhul lui a cunoaÈ™te, acolo unde cuvintele redevin Cuvânt È™i eternitatea te îmbie la ViaÈ›ă; căci „viaÈ›a veÈ™nică aceasta este: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, È™i pe Iisus Hristos, pe Care L-ai trimis”.

Odată ajuns aici, nu-È›i mai rămâne decât Bucuria.

ÎPS Bartolomeu Anania

Traducerea Sfintei Scripturi in limba proprie fiecarui popor a constituit inca din vechi timpuri o preocupare a Bisericii, pentru ca mesajul evanghelic sa poata fi impropriat cu fidelitate de fiecare credincios in parte.  Sa ne aducem aminte ca Sfantul Duh, la Sarbatoarea Cincizecimii, a sfintit limbile neamurilor, facandu-le vase vrednice sa primeasca si sa marturiseasca pe Dumnezeu-Cuvantul in specificitatea cuvintelor lor.  Pentru aceasta, inca din primele secole, traducerea Sfintei Scripturi in diferite limbi a fost inteleasa ca o lucrare principala a Bisericii, prin care Cuvantul lui Dumnezeu se facea accesibil fiecarui popor, in propriul sau grai.

Traducerea Sfintei Scripturi in limba proprie fiecarui popor a constituit inca din vechi timpuri o preocupare a Bisericii, pentru ca mesajul evanghelic sa poata fi impropriat cu fidelitate de fiecare credincios in parte.  Sa ne aducem aminte ca Sfantul Duh, la Sarbatoarea Cincizecimii, a sfintit limbile neamurilor, facandu-le vase vrednice sa primeasca si sa marturiseasca pe Dumnezeu-Cuvantul in specificitatea cuvintelor lor. In acest sens, putem spune ca traducerea textelor sfinte de catre alte popoare in limba lor proprie a constituit si pentru poporul roman un indemn, ca orice fapta pilduitoare care cheama la savarsirea binelui.

"Mineiele sunt cărţi fundamentale ale cultului creştin ortodox care cuprind atât slujbele Sfinţilor pentru fiecare lună a anului, cât şi Sinaxarele referitoare la viaţa acestor Sfinţi. Mineiele oferă credincioşilor rugători posibilitatea pătrunderii în sfera tainică şi adânc binefăcătoare a sărbătorii fiecărei zile, a timpului sfinţit prin rugăciune şi lumina vieţii Sfinţilor dascăli duhovniceşti şi rugători pentru noi. Textele inspirate cuprinse în paginile Mineiului ne ajută să percepem prezenţa sfântului sărbătorit ca fiind una reală printre noi, sfântul devenind astfel protos-ul adunării eclesiale. 
 
Ediţia de faţă a Mineiului pe Ianuarie este una atent revizuită, mai bogată în nuanţarea şi desluşirea sensurilor teologice ale textului imnografic originar şi, aşadar, mai fidelă acestuia. Îndepărtarea arhaismelor devenite prea greu accesibile înţelegerii obişnuite, dar şi evitarea neologismelor încă neasimilate de o majoritate a credincioşilor, oferă textului acestei ediţii a Mineiului pe Ianuarie un necesar echilibru stilistic, iar celor ce se apleacă asupra lui, o mult mai uşoară înţelegere a conţinitului. În conformitate cu hotărârile Sinodului Bisericii Ortodoxe Române, textul ediţiei actuale a fost îmbogăţit cu Slujba Sfântului Cuvios Antipa de la Calapodeşti, sărbătorit la 10 ianuarie, iar la Sinaxarul zilei de 25 ianuarie a fost adăugată pomenirea Sfântului Ierah Bretanion, episcopul Tomisului".

Volumul 5: Din scrierile părinților Petru Damaschin și Sfântul Simeon Metafrastul.

Numele Sfântului Dionisie Areopagitul, puţin cunoscut în teologia românească, apare pentru prima dată în anul 533, într-o discuţie între ortodocşii calcedonieni şi monofiziţi.Autoritatea apostolică a acestui autor misterios n-a fost cunoscutăpână atunci de ortodocşi. Sfântul devine în curând o autoritate teologică, atât pentru teologia bizantină, cât şi pentru cea scolastică. În scrierile lui găsim pentru prima dată noţiunile de catafatic şi apofatic. În gândirea Sfântului Dionisie Areopagitul există mai multe feluri de cunoaştere: omenescă, îngerească şi dumnezeiască.

Îngerii au fost dintotdeauna cei mai buni prieteni ai copiilor.

Cuviosul Efrem Katunakiotul s-a născut în ziua praznicului Sfântului Nicolae, pe 6 decembrie 1912, în satul Ambelohori din Teba. Bunicul său, Papa-Nichita, era protul satului. Părinții lui, Ioan și Victoria Papanikitas, oameni modești și simpli, și-su crescut cei patru copii în frica de Dumnezeu, dându-le pilda unei vieți creștine adevărate.
Micul Evanghel - numele de mirean al Cuviosului - și-a petrecut copilăria în satul natal, unde a urmat și primele clase primare. Apoi și-a continuat școala la Teba, unde s-a mutat întreaga familie. În acest răstimp i-a întâlnit pentru prima dată pe Părinții Efrem și Nichifor, de loc din Teba, care aveau să devină stareții săi în Sfântul Munte.

Cine dă, lui își dă. Regina zdrențuroasă

Într-o zi, o femeie înfăşurată în zdrenţe străbătea uliţele cetăţii, bătând din poartă în poartă şi cerând milostenie. Nu prea avea noroc, căci mulţi îi adresau vorbe de ocară, unii preasmuţeau câinii asupră-i, iar alţii îi aruncau doar coji de pâine mucegăită şi cartofi stricaţi. Numai doi bătrânei, care locuiau într-o casă micuţă de la marginea satului, o poftiră în casă cu ge nerozitate. — Şezi un pic de te încălzeşte! spuse moşul, în vre me ce soţia sa pregătea o ulcică de lapte şi o felie mare de pâine. A doua zi, în cetate se petrecu un lucru nemaipo menit! Un slujbaş regesc aduse fiecărei familii câte o invitaţie la palat. Neaşteptata invitaţie tulbură toată cetatea, iar după- amiaza toate familiile, gătite în stra ie de sărbătoare, sosiră la castel. Fură duse într-o im punătoare sală de ospeţe şi fiecăreia i se dădu un loc anume. După ce se aşezară toţi la masă, servitorii începură să servească mâncarea. Dar... la vederea acesteia, un mur mur de dezaprobare şi indignare se auzi în toată sala! 12 Cine dă, lui îşi dă În fapt, servitorii puneau sârguincioşi pe farfurii tuturor cartofi stricaţi, pâine mucegăită, resturi de mâncare deteriorată etc. Numai în farfuriile celor doi bătrânei, aşezaţi undeva la un colţ al mesei, puseră cu politeţe rafinate şi delicioase feluri de mâncare. La o vreme, în sală îşi făcu apariţia şi femeia cu haine zdrenţuite. Cu toţii amuţiră! — Aţi primit, astăzi, întocmai ce mi-aţi dat voi mie ieri! zise ea. Apoi, scoţându-şi hainele ei zdrenţuroase, rămase în straiele cele aurite, presărate cu nestemate. Era însăși …regina lor

 

Astfel de pilde nu sunt teorii academice expuse de teologi, nici povești inventate, cu finaluri previzibile. Ele sunt mărturii ale experienței și luminării dobândite de-a lungul secolelor de către căutători duhovnicești, care și-au închinat viețile lui Dumnezeu. Acești căutători s-au purificat și au fost curățiți prin nevoințe neobosite, rugăciuni, post și înfrânare. Împărtășind generos această experiență, ei ne îndeamnă pe toți să aspirăm la o viață duhovnicească profundă, accesibilă tuturor, căci ea reflectă esența creștinismului.

Cartea este tradusă din limba greacă de către maicile de la mănăstirea Paltin Petru-Vodă È™i conÈ›ine viaÈ›a, minunile È™i învăÈ›ăturile Părintelui Evmenie Saridakis, recent canonizat de către Patriarhia Constantinopolului.
Sfântul Evmenie este ucenicul direct al Sf. Nichifor cel lepros È™i a cunoscut o grabnică popularitate în rândul credincioÈ™ilor din Grecia È™i de pe întreg cuprinsul Patriarhiei Constantinopolului, care l-au îndrăgit pentru nenumăratele sale minuni È™i învăÈ›ături pline de bucurie È™i har.