Editura Evanghelismos - Libraria ta virtuala!
Carti online gratuite (nou)

Staretul Iosif a fost fara stiinta de carte, dupa cultura lumeasca abia a terminat clasa a doua primara, insa a fost intelept in cele dumnezeiesti. A fost un teodidact. Universitatea pustiului l-a invatat cele de care mai ales avem nevoie: cele ceresti. Stim ca din cuvantul Staretului se vor folosi monahii, precum si cei din lume care lupta lupta cea buna. Daca se vor mai folosi si altii, aceasta numai Domnul o stie si sa faca asa cum binevoieste bunatatea Sa. Oricum acestea nici nu se inteleg usor fara o cugetare barbateasca si nici nu se pot pune in lucrare fara multa nevointa si osteneala.

Volumul al treilea cuprinde subiecte care il pot ajuta pe omul chinuit de pacat sa dobandeasca nelinistea cea buna si sa se nevoiasca duhovniceste pentru a se elibera de legaturile pacatului. Traind pocainta crestinul se va putea dezbraca de omul sau cel vechi care, precum spune undeva Staretul, este "un chirias rau inlauntrul nostru si, ca sa plece, trebuie sa-i daramam casa si sa incepem sa zidim cladirea cea noua, adica pe omul cel nou". In prima parte a acestui volum au fost cuprinse cu precadere unele cuvinte din cele pe care ni le-a spus Staretul referitoare la ganduri. Partea a doua se refera la marea binecuvantare pe care o primeste omul de la Dumnezeu atunci cand este nedreptatit si infrunta duhovniceste nedreptatea. Partea a treia face referire la pacat, care transforma in iad viata pamanteasca; viata care poate deveni, insa, Rai prin nevointa duhovniceasca. In partea a patra se arata felul in care puterile intunericului, care actioneaza prin uneltele lor, vrajitorii, inselatii etc., desi sunt cu adevarat foarte slabe, pot deveni tari atunci cand omul le da drepturi asupra sa printr-un oarecare pacat greu, prin care si primeste influenta diavoleasca. In sfarsit, in partea a cincea se accentueaza ca Taina Marturisirii este absolut necesara pentru iertarea pacatelor si ca tot crestinul care voieste sa umble cu siguranta in viata duhovniceasca trebuie sa aiba un povatuitor duhovnicesc.

Esenta intima a vietii cresti si tinta ei cea mai de pe urma este comuniunea, unirea spirituala cu Dumnezeu. Una din caile cele mai practicate si mai sigure, prin care este sesizata aceasta esenta a vietii crestine si care duce la unirea spirituala cu Dumnezeu, este calea rugaciunii.

Notatie psaltica.

Parintele Filotei Zervakos, unul din marii parinti duhovnicesti ai veacului trecut, mergand pe linia altor mari parinti elini, unii dintre ei deja canonizati de Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Elene, ne ofera in aceasta carte adevarate margaritare ale sufletului sau innobilat de darurile cele sfinte si sfintitoare ale celor curati cu inima si care au primit inca din aceasta viata prima inviere. Din preaplinul inimii sale, Parintele Filotei, care se traduce in limba romana prin iubitorul de Dumnezeu, ne calauzeste pasii, cu ajutorul povatuirilor sale duhovnicesti, pe cale sigura si bine batatorita de atatia si atatia vulturi ai inaltimilor duhului, pe calea cea stramta si cu chinuri, singura cale mantuitoare, calea Crucii si a suferintelor, dar care curata treptat sufletul, duhul, facandu-l partas dumnezeiescul har.

Multi parinti cu viata sfanta au scris sau au vorbit despre anii grei ce vor veni. Parintele Paisie in marea sa dragoste fata de oameni a fost permanent preocupat de aceasta problema si de fiecare data cand a avut prilejul a dat sfaturi despre felul in care trebuie sa ne pregatim pentru a face fata incercarilor si ispitelor vremurilor din urma. In volumul al doilea, intitulat "Trezire duhovniceasca", sunt cuprinse subiecte care se refera la realitatea contemporana, care ne cheama la neincetata trezvie si nevointa si ne pregatesc pentru situatiile grele cu care probabil ne vom cronfunta, deoarece am vazut ca deja s-a implinit ceea ce adesea ne spunea Batranul: "Vom trece prin furtuni dupa furtuni. Acum, pentru cativa ani, asa vom merge. Peste tot este o fierbere generala".

Pentru Staretul Paisie rugaciunea este marea posibilitate pe care ne-a dat-o Dumnezeu sa comunicam cu El, sa-I cerem ajutorul. Pe Staret il durea cand ii vedea pe oameni ca se chinuiesc, nevoindu-se "cu prea putinele lor puteri omenesti", in timp ce ar fi putut sa ceara ajutorul lui Dumnezeu, Care "poate trimite nu numai puterea dumnezeiasca, ci multime de puteri dumnezeiesti. Si atunci ajutorul Lui nu se va numi numai ajutor dumnezeiesc, ci minune a lui Dumnezeu". De aceea insista ca trebuie sa simtim rugaciunea ca pe o necesitate si se straduia sa-i ajute pe cei care inca nu stiau sa se roage, "sa puna inceput bun si inima lor sa porneasca lucrand rugaciunea". Pe cei care dobandisera obisnuinta buna a rugaciunii, ii intarea sa se roage cu mai multa marinimie si cu mai multa caldura. Insa tuturor le recomanda pocainta si smerenia, ca principale conditii pentru comuniunea cu Dumnezeu.

Marea majoritate a lumii epocii noastre este instruita lumeste si alearga cu o viteza lumeasca mare. Dar fiindca ii lipseste frica de Dumnezeu - inceputul intelepciunii este frica de Dumnezeu - ii lipseste frana, iar cu viteza, fara frana, sfarseste in prapastie. Oamenii au foarte multe probleme si cei mai multi sunt foarte ametiti. Si-au pierdut orientarea. Incet-incet vor ajunge sa nu se mai poata controla pe ei insisi. Daca cei ce vin in Sfantul Munte sunt atat de zapaciti, atat de incurcati, cu atata neliniste, ganditi-va: ceilalti care sunt departe de Dumnezeu, de Biserica, oare cum sunt?

Asa precum farurile asezate pe tarmuri povatuiesc pe cei care calatoresc pe mare, tot astfel si farurile duhovnicesti asezate de Dumnezeu povatuiesc pe cei care calatoresc pe marea acestei vieti. Un astfel de far duhovnicesc asezat intre stancile Katunakiei a fost si Staretul Efrem. Acesta, raspunzand chemarii lui Dumnezeu inca de tanar, a plecat in Sfantul Munte al Athonului, singurul loc de nevointa care se potrivea nazuintelor sale ascetice. Aici a trait in desavarsita ascultare fata de staretul sau, Nichifor, virtute care l-a ajutat sa urce foarte repede pe inalte culmi duhovnicesti. Pronia dumnezeiasca, care pe toate le randuieste cu intelepciune, a adus acest "cerb insetat" de apa Vietii sub indrumarea duhovniceasca a renumitului si mult experimentatului isihast Iosif. Desi staretul sau era batranul Nichifor, in nevointa duhovniceasca Parintele Efrem a ramas ucenic credincios al Staretului Iosif pana la moartea acestuia. De la el a invatat lucrarea tainica a rugaciunii mintii, intru care a sporit atat de mult si atat de repede, incat s-a invrednicit inca de tanar sa aiba descoperiri dumnezeisti.

„Familia este biserica de acasă” spune Sfântul Ioan Gură de Aur, iar Mântuitorul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu întrupat, a binecuvântat familia la nunta din Cana Galileii, punând astfel început al minunilor Sale, după textul Sfântului Apostol È™i Evanghelist Ioan. „Familia este greu încercată azi, ca orice valoare a lumii noastre”, arăta È™i Cuviosul Părinte Arhimandrit Justin Pârvu. Volumul de faÈ›ă este un buchet duhovnicesc al SfinÈ›ilor ocrotitori ai familiei, un florilegiu sacru al Rugăciunilor către SfinÈ›i, CuvioÈ™i, DrepÈ›i È™i Mucenici. Dumnezeului nostru slavă!

Acest volum cuprinde articole ce privesc cele mai imporatnte subiecte legate de viata de familie scrise de clerici, oameni de stiinta, dar si simpli familisti. Temele tratate sunt cercetate si analizate din perspectiva duhovniceasca, stiintifica si, mai cu seama, sunt oferite sfaturi si solutii practice. Aceasta este si trasatura principala a cartii: valoarea ei sta in experienta, adica are folos practic. Si, asa cum se stie: cuvintele din experienta de nevoie trebuie sa le primim(Sfantul Isaac Sirul). Nu este lipsita de importanta experienta tuturor celor care au scris, unii ca parinti, care au crescut si invatat corect zeci de copii, altii ca duhovnici experimentati, care, cu ajutorul Harului lui Dumnezeu, au ajutat multe familii si ne ofera sfatul lor luminat si discret, iar altii ca oameni de stiinta, care, printr-o indelungata cercetare si studiere a subiectelor legate de familie, ne ofera cu durere si dragoste esenta intelepciunii lor. Tuturor acestor scriitori le multumim nespus de mult pentru prinosul lor dezinteresat.

Cu ajutorul Maicii Domnului am ajuns si la volumul al IV-lea din seria Povestiri duhovnicesti. As putea spune ca marturiile oamenilor ajutati de Dumnezeu, de Maica Domnului si de Sfinti m-au determinat sa fac acest lucru. Chiar daca uneori le-am trecut cu vederea, au venit alte marturii si atunci m-am hotarat sa le astern pe hartie cu ajutorul Maicii Domnului. Nadajduiesc sa fie de folos si ajutor celor care le vor citi. Monah Pimen Vlad

Preasfanta Fecioara Maria

Colectia: Alte carti
Autor: Schmemann, Alexander, Pr.

Editura: Basilica
Format: 13*19 cm
ISBN: 978-606-849-566-8
Numar de pagini: 112

Status: in stoc

Pret: 13.00 LEI

Scrieti o recenzie

Carti similare

- "Din perspectivă creştină ortodoxă, moartea nu este un rău absolut, care trebuie amânat cu orice preţ, nici viaţa biologică nu este un bine absolut, care trebuie prelungit cu orice preţ. Moartea spirituală este răul absolut de care trebuie să ne ferim, şi viaţa spirituală este binele absolut care trebuie dobândit. Să amintim aici minunata zicere a Sfântului Ioan Gură de Aur:<< Nu e rău să mori; rău e să mori rău >>. [...] Pentru creştin, sfârşitul vieţii este un moment crucial. Starea spirituală în care îl află moartea e hotărâtoare pentru viaţa sa în veşnicie. Răgazul dinaintea morţii e timp de pocăinţă, de împăcare cu Dumnezeu şi cu semenii, de curăţire a minţii şi a inimii, timp de rugăciune fierbinte şi alipire puternică de Dumnezeu."
  
  Jean-Claude Larchet

Sfarsit crestinesc vietii noastre - Schmemann, Alexander, Pr.

Basilica

- Parintele Zaharia se inscrie intr-o aleasa scoala de spiritualitate monahala ortodoxa fiind fiu duhovnicesc al vrednicului de fericita pomenire Arhimandrit Sofronie Saharov, el insusi ucenic al Sfantului Siluan Athonitul. „De altfel, din ravna misionara a Parintelui Zaharia a rodit si continutul acestei carti, care cuprinde cuvantarile duhovnicesti rostite de Preacuviosia Sa in timpul unei vizite pe continentul american, in anul 2007. Si, probabil, nu s-ar gresi daca s-ar spune ca „inima", in calitatea ei de insondabil centru al persoanei umane si al vietii ei duhovnicesti, reprezinta preocuparea esentiala a cugetarii teologice a Parintelui Zaharia. De aceea si titlul acestui volum contine graitoarea formulare a Sfantului Apostol Petru, Omul tainic al inimii”, se mentioneaza in Cuvantul inainte semnat de Preafericitul Parinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane. Aceasta carte este de mare folos, mai ales in anul 2014, ca An omagial al Sfintei Spovedanii si al Sfintei Impartasanii deoarece acorda o mare importanta pocaintei ca stare si lucrare de innoire duhovniceasca a omului credincios.

Omul cel tainic al inimii (1 Petru 3, 4) - Schmemann, Alexander, Pr.

Basilica

- Acest volum insumeaza mai multe predici ale Parintelui Sofian Boghiu la unele Duminici, praznice si sarbatori ale sfintilor din timpul anului, care au fost rostite la Manastirea Antim, unde Parintele a fost staret o mare perioada de timp. Ele pastreaza ordinea pe care a stabilit-o cel care a cules predicile ramase in manuscris de la Parintele Sofian, Ierodiaconul Gamaliel Sima, si anume ordinea cronologica, fixata insa nu in functie de anul bisericesc, ci de cel civil.
  
  Aceste predici sunt urmate de cateva meditatii ale Parintelui pe tema providentei divine, a rugaciunii, a relatiei parinte duhovnicesc - ucenic, precum si cateva invataturi si sfaturi legate de Sfanta Taina a Spovedaniei.

Buchet de cuvantari: predici si meditatii - Schmemann, Alexander, Pr.

Basilica

Preoti de mir adormiti in Domnul - Schmemann, Alexander, Pr.

Basilica

- Acest volum reprezinta editia a II-a a cartii cu acelasi titlu, publicata in toamna anului 2011 la Editura Cuvantul Vietii a Arhiepiscopiei Bucurestilor, cu prilejul aducerii in Romania a Cinstitului Cap al Sfantului Apostol Andrei.
  Chiar daca de atunci nu a mai trecut o lunga perioada de timp, se constata ca intensitatea spirituala a evenimentului a avut un impact deosebit in viata Bisericii si a societatii. De aceea, reeditarea volumului, cu unele adaugiri necesare, la Editura Basilica a Patriarhiei Romane, se dovedeste binevenita.

Sfantul Apostol Andrei â€“ Ocrotitorul Romaniei, Incepatorul Botezului in poporul roman - Schmemann, Alexander, Pr.

Basilica

- De-a lungul anilor, m-am alăturat È™i eu nenumăraţilor pelerini din toată lumea care păÈ™esc pe urmele Mântuitorului Iisus Hristos în Ierusalim − Cetatea martor a mântuirii noastre. După un astfel de pelerinaj rămâi cu impresii unice: o stare sufletească negrăită, nemaiîntâlnită, o sfântă emoţie amestecată cu sentimentul de nevrednicie pe care un om obişnuit îl încearcă când urmează paşii Fiului lui Dumnezeu, Unul din Treime, Care a luat trup şi S-a făcut om, pentru a-i împăca pe oameni cu Dumnezeu.
  
  † Timotei Prahoveanul
  Episcop-vicar al Arhiepiscopiei BucureÈ™tilor

Asezamintele romanesti de le Ierusalim, Iordan si Ierihon. Trecut si prezent - Schmemann, Alexander, Pr.

Basilica

Volume apartinand de la aceeasi editura

- Sfinţii isihaşti Simeon Noul Teolog, Grigorie Palama şi Paisie de la Neamţ – dascăli ai rugăciunii neîncetateRugăciunea, ca prezenÈ›ă È™i lucrare a Sfântului Duh în omul evlavios, aduce mângâiere, pace È™i bucurie; ea ne uneÈ™te cu Preasfânta Treime, izvorul bucuriei È™i al vieÈ›ii veÈ™nice, dar È™i cu Biserica lui Hristos din toate timpurile È™i din toate locurile. Fără rugăciune nu este Biserică È™i nici viaÈ›ă creÈ™tină. Când pierdem bucuria È™i pacea sufletului este semnul sigur că nu ne mai rugăm cum trebuie sau cât trebuie.CreÈ™tinul ortodox trebuie să se roage cat mai mult, fiindcă rugăciunea aduce multă iubire sfântă in inimă, ne uneÈ™te cu Dumnezeu Cel milostiv, ne ajută să vedem în fiecare om un frate È™i în fiecare frumuseÈ›e a creaÈ›iei un dar de la Dumnezeu. Rugăciunea ne ajută să înfruntăm greutăÈ›ile vieÈ›ii È™i să pregustăm încă din lumea aceasta lumina È™i bucuria Învierii È™i a vieÈ›ii veÈ™nice. Nimic nu poate înlocui rugăciunea È™i nicio activitate nu este mai de preÈ› decât rugăciunea, fiindcă rugăciunea ne dăruieÈ™te inspiraÈ›ie È™i putere pentru a rosti cuvântul frumos È™i pentru a săvârÈ™i fapta bună. […]În contextul împlinirii a 1.000 de ani de la trecerea la Domnul a Sf. Simeon Noul Teolog (†1022) È™i a 300 de ani de la naÈ™terea Sf. Paisie de la NeamÈ› (†1722), Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a proclamat, de asemenea, anul 2022 drept Anul comemorativ al SfinÈ›ilor isihaÈ™ti Simeon Noul Teolog, Grigorie Palama È™i Paisie de la NeamÈ›.Preafericitul Părinte Patriarh Daniel

Sfintii isihasti Simeon Noul Teolog, Grigorie Palama si Paisie de la Neamt â€“ dascali ai rugaciunii - Schmemann, Alexander, Pr.

Basilica

- Teologia se intemeiaza pe Revelatia divina si ramane aceeasi peste veacuri. Dar cum fiecare epoca vine cu o problematica culturala care ii este proprie, teologia este chemata sa gaseasca raspunsuri la intrebarile ridicate de problemele vremii, intemeindu-se permanent pe Revelatia divina, pentru ca Biserica sa-i poate desfasura misiunea ei in mod rodnic. Carte publicată cu binecuvântarea Preafericitului Părinte DANIEL Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Sfanta Treime si cosmosul - Schmemann, Alexander, Pr.

Basilica

- Conţinutul acestei cărÈ›i este o importantă sursă de informare, care poate determina o binevenită schimbare de perspectivă asupra persoanelor afectate de alcoolism sau dependenţă de droguri. Slujitorii de astăzi ai Bisericii pot întâlni pe parcursul operei de pastoraÈ›ie multe asemenea persoane afectate de adicÈ›ie, pe care, informaÈ›i fiind în legătură cu specificul suferinţelor acestora, le pot ajuta în mod adecvat.
  
  În primul capitol al lucrării autorii încearcă să stabilească o punte de legătură între anumite elemente ale spiritualităÈ›ii È™i psihoterapiei ortodoxe È™i problematica adicÈ›iei faÈ›ă de alcool, aÈ™a cum este aceasta văzută în lumina È™tiinÈ›ei actuale. O perspectivă ortodoxă este cu atât mai necesară, cu cât medicina modernă priveÈ™te alcoolismul ca pe o boală complexă care afectează integral fiinÈ›a umană È™i asupra căreia trebuie să se aplece medicul, psihologul, psihiatrul È™i, nu în ultimul rând, preotul. Prin analiza teologică întreprinsă asupra conceptului de boală bio-psiho-socio-spirituală a alcoolismului putem înÈ›elege È™i rolul de terapeut al preotului în tratarea adicÈ›iei, el fiind chemat să predice şi să trăiască personal mesajul Evangheliei lui Hristos, un mesaj vindecător È™i mântuitor pentru om.
  
  Din perspectiva înaltă a Bisericii, adicţia reprezintă inclusiv un mod de a-L respinge pe Dumnezeu È™i de a substitui relaţia mântuitoare cu El ataşamentului nociv faţă de un „lucru” care ne poate distruge sensul cel mai înalt al vieÈ›ii. Primul capitol al cărÈ›ii ilustrează bogat această profundă perspectivă asupra adicţiei cu ajutorul textelor biblice È™i al scrierilor patristice, făcând trimitere È™i la lucrările unor teologi contemporani.
  
  În al doilea capitol, problema alcoolismului este abordată din perspectiva teoriilor tradiţionale şi actuale referitoare la dependenţă. Adicţia este prezentată ca fiind o boală, o problemă medicală care poate debuta prin manifestări ce indică doar un derapaj moral, dar care ulterior devine o problemă gravă, afectând persoana atât din punct de vedere fizic, cât şi din punct de vedere psihic. Pe parcursul acestui capitol se descriu caracterul nociv şi efectele progresive ale alcoolismului, care antrenează treptat o stare de neputinţă, pentru ca în final mintea, trupul şi sufletul să ajungă în starea critică când doar cu un ajutor primit din exterior mai pot fi evitate consecinţele cumplite ale acestei maladii.
  
  Capitolul al treilea surprinde impactul adicţiei asupra familiei celor afectaÈ›i de alcoolism. Pe parcursul acestui capitol al lucrării sunt formulate unele recomandări cu privire la modul în care preotul poate oferi speranţă familiei confruntate cu această gravă problemă. Ni se arată, în mod special, cum afectează alcoolismul relaÈ›iile din interiorul unei familii. Reflectarea asupra conceptului de codependenÈ›ă, descris în termenii psihoterapiei moderne, ne poate duce cu gândul la stările sufleteÈ™ti pe care SfinÈ›ii PărinÈ›i le-au descris ca fiind manifestări ale ”duhului iubirii de stăpânire”, cu toate consecinÈ›ele acestora asupra persoanei stăpânite de patimă.
  
  În capitolul final al cărÈ›ii, scrierile despre patimi ale Sfântului Maxim Mărturisitorul sunt invocate pentru a se oferi o înÈ›elegere duhovnicească asupra adicţiei, dar şi pentru a se extrage din mesajul lor profund soluÈ›ii de vindecare a patimii. Aceasta poate fi privită din mai multe perspective, dar cea care se impune este aceea în care rădăcina oricărei adicÈ›ii subzistă în îndepărtarea de Dumnezeu, în înstrăinarea de El, realitate care conduce la pierderea speranţei È™i a libertăÈ›ii persoanei dependente, care ajunge să se autodistrugă prin patima căreia i se abandonează. Acest ultim capitol conţine, de asemenea, câteva sfaturi practice pentru întreÈ›inerea speranţei persoanelor dominate de adicţie È™i copleşite de cumplitele efecte ale acesteia, consecinÈ›e care ameninÈ›ă grav nu doar trupul, ci È™i sufletul.
  
  citeÈ™te mai putin ...

Pastoratia persoanelor dependente de alcool - Schmemann, Alexander, Pr.

Basilica

- După cum precizează traducătorul, lucrarea profesorului Hrisostom Stamoulis, reprezintă fără îndoială un eveniment unic în spațiul editării de carte teologică din țara noastră, în principal datorită originalității demersului teologic foarte cuprinzător, prin care autorul încearcă o sinteză diacronică a teologiei frumosului, dar totodată și provocarea mediului cultural la o deschidere spre modul de existență divino-uman, specific Ortodoxiei.
  Autorul lucrării este un cunoscut profesor de teologie de la Facultatea de Teologie din Tesalonic, succesor original al celebrului dogmatist Nikos Matsoukas, compozitor și poet, cercetător cu reale preocupări în domeniul Patristicii, ermineut consacrat al Sfântului Chiril al Alexandriei despre care a scris numeroase studii, dar și un bun cunoscător în domeniul artelor, precum și teolog implicat în dialogul teologiei cu lumea culturală din Grecia.
  Frumusețea Sfințeniei – Prolegomene la o estetică filocalică a Ortodoxiei este o carte care își propune să abordeze un domeniu mai puțin explorat în teologia ortodoxă românească de până acum, anume estetica teologică. Tema de bază, în jurul căreia se țese apoi întreaga demonstrație a lucrării, este aceea legată de sensul existenței simțurilor omului în teologia ortodoxă și posibilitatea acestora de a se împărtăși de frumusețea dumnezeiască și necreată.
  Având în vedere caracterul ei larg și deschis către cultura laică, lucrarea profesorului Stamoulis poate constitui un important reper pentru teologia estetică românească și, totodată, un necesar mijloc de dialog cu lumea culturală.

Frumusetea Sfinteniei - Schmemann, Alexander, Pr.

Basilica

- Atunci cand urmam lui Hristos, singura noastra grija este sa-I fim bineplacuti si in tot ceea ce facem sa-I aducem multumire.
  
  Arh Zaharia Zaharou