Savatie (Ştefan) Baştovoi este autorul unui halucinant roman despre efectele manipulării comuniste asupra minţii copilului – "Iepurii nu mor" – apărut la editura Polirom, care l-a situat printre primii cinci cei mai vînduţi autori români într‑un top făcut de Tîrgul Internaţional de Carte Gaudeamus (2007). În anul 2008 a fost premiat de Consiliul Europei pentru romanul "Nebunul" şi volumul de eseuri "Cînd pietrele vorbesc – Biserica faţă în faţă cu propria imagine". Este deţinătorul mai multor premii pentru poezie (fiind prezent în antologii din Franţa, SUA, Germania ş.a.) şi al Premiului pentru Eseu, acordat de Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova în 2007 pentru volumul "Ortodoxia pentru postmodernişti". 

"Audienţă la un demon mut" este o carte perfectă pentru toţi cei pasionaţi de istoria ideilor, de polemicile purtate între marile religii, de uneltirile organizaţiilor oculte şi teoria conspiraţiei. Documente hotărîtoare, începînd de la scrisorile secrete ale lui Lenin cu privire la exterminarea preoţilor şi pînă la dezbaterile recente din cadrul întrunirilor Consiliului Mondial al Bisericilor, fac obiectul cercetărilor unui profesor de fizică de la Chişinău, fost agent KGB, care, în anul 1987, a participat la şedinţa secretă de la Kremlin unde au fost impuse noile strategii de infiltrare a agenţilor securităţii statului în rîndurile ierarhiei bisericeşti. Acţiunea se desfăşoară pe axa Moscova-Chişinău-Bucureşti-Bruxelles. 

Ortodoxia rusă a suferit două lovituri majore din partea ideologiei masonice: prima, cînd Lenin a scos religia din È™coli, È™i a doua, cînd Kuraev a readus-o.” 
„Trebuie să avem în vedere È™i faptul că de la Lenin ­încoace, adică timp de aproape un secol, statul rus nu È™i-a revizuit politica faÈ›ă de studiul religiei în È™colile de stat.” 
„Nici una dintre religiile înregistrate pe teritoriul FederaÈ›iei Ruse nu va avea de cîÈ™tigat de pe urma ­introducerii studiului religiei în È™coli, pentru simplul fapt că nici o religie nu are voie să fie reprezentată în punctele sale esenÈ›iale. Corectitudinea politică faÈ›ă de culte atinge în cazul Rusiei lui Putin aceleaÈ™i limite diabolice pe care le-a tratat Rusia leninistă.” 
„Manualul numit Bazele culturii ortodoxe al cărui ­autor este diaconul Andrei Kuraev propune un creÈ™tinism fără sfinÈ›i, o biserică fără preoÈ›i È™i o «sfinÈ›enie» fără Dumnezeu. De aceea, toată epopeea readucerii religiei în È™colile din Rusia, prezentată ca o corectare a unei nedreptăÈ›i istorice săvîrÈ™ite cîndva de Lenin, este o mascaradă. Religia pe care o aduce Kuraev în È™coli nu este cea pe care a scos-o Lenin, ci una de modă nouă, întocmită în aÈ™a fel încît È™i Lenin È™i-ar face cruce în faÈ›a ei.” 

O carte unică în spaţiul ortodox, în care tema predicii şi a predicatorului este tratată din perspectivă imagologică. Autorul analizează principalele hibe ale misiunii creştine, aşa cum sînt oglindite ele de către propaganda ateistă, începînd de la Iluminismul Francez şi pînă la afişul anticlerical din perioada stalinistă. Totodată, tradiţia predicii ortodoxe este prezentată în splendoarea ei prescolastică, oferindu-se o clasificare originală a tipurilor de predicatori, de la Proroci pînă la Nebunii în Hristos, şi a tipurilor de predică posibile în condiţiile manipulării şi a dezinformării universale. 

Nonconformist, dar nu teribilist, nu abandonează scrisul, ci îl pune în relaţie cu practica ortodoxă, publicînd sub numele monahal Savatie mai multe volume de succes [...] Tînărul călugăr nu întoarce, aşadar, spatele lumii noastre, ci o asumă, iar mărturisirile sale publice - inclusiv cele literare - arată maturitate cultivată, echilibru şi o anume înţelepciune. (Paul Cernat, Bucureştiul Cultural) 

Precocitatea şi fecunditatea, manifestate anterior pe plan literar, s-au manifestat în ultimii ani pe plan misionar şi mărturisitor. „Schimbat la faţă”, fratele Savatie a pornit, cu pana sau prin viu grai, „în căutarea aproapelui pierdut”. Te surprind la el inteligenţa, realismul şi cultura teologică agonisită în doar cîţiva ani. De la regretatul N. Steinhardt (părintele Nicolae de la Rohia), predica ortodoxă n-a mai nimerit atît de bine calea de mijloc între tradiţie şi actualitate, între literă şi duh. (Răzvan Codrescu) 

Articolele reunite în acest volum nu pot fi numite altfel decît „cronici”, deoarece surprind evenimentele în timp real. Multe dintre ele au apărut în ziarele naÈ›ioale de la BucureÈ™ti È™i ChiÈ™inău. Întîmplări precum revolta anti­co­munistă de la ChiÈ™inău, alegerile de patriarh în Rusia, scandalul în jurul paradelor gay, războiul din Georgia, dar È™i multe altele, au devenit deja istorie. Noi catastrofe È™i tragedii umane ne surprind aproape în fiecare zi. Este cu neputinÈ›ă să le urmăreÈ™ti pe toate È™i cu atît mai mult să le răspunzi pe măsură. Există totuÈ™i lucruri pe care le putem prevedea È™i le putem împiedica să se întîmple. 

Cartea de faţă cuprinde volumele Despre credinţă şi îndoială şi De­spre întâlnirea cu Dumnezeu, apărute la Editura Cathisma, care au reprezentat prima traducere în limba română a cuvântărilor mitropolitului Antonie al Surojului (Anglia), spicuite din celebrul ciclu Omul în faţa lui Dumnezeu, răspândit în alte limbi în aproximativ un milion de exemplare.

Parintele Selafiil nu a scris niciodata nimic. Cartea de fata este o ofranda adusa celui a carui viata a fost o stradanie continua de a se ascunde de ochii oamenilor, de lauda lor. Viata lui însa a intrat în vie-­­tile celor care l-au cunoscut, umplîndu-i de nadejde si de dragoste, deschizîndu-le inimile spre a dori binele, schimbîndu-i în adîncurile lor. O asemenea viata este vrednica de a fi povestita. Totodata, prin iconomia dumnezeiasca, s-au pastrat mai multe înregistrari din chilia Parintelui, care ne îndreptatesc sa punem numele lui pe cartea de fata. 
Cititorul are fericita ocazie sa parcurga un secol de experienta si sa se împartaseasca de belsugul dragostei care izvoraste din cel care a fost si ramîne Parintele Selafiil. 

(Ieromonahul Savatie Bastovoi) 

Ortodoxia rusă a suferit două lovituri majore din partea ideologiei masonice: prima, cînd Lenin a scos religia din È™coli, È™i a doua, cînd Kuraev a readus-o.” 
„Trebuie să avem în vedere È™i faptul că de la Lenin ­încoace, adică timp de aproape un secol, statul rus nu È™i-a revizuit politica faÈ›ă de studiul religiei în È™colile de stat.” 
„Nici una dintre religiile înregistrate pe teritoriul FederaÈ›iei Ruse nu va avea de cîÈ™tigat de pe urma ­introducerii studiului religiei în È™coli, pentru simplul fapt că nici o religie nu are voie să fie reprezentată în punctele sale esenÈ›iale. Corectitudinea politică faÈ›ă de culte atinge în cazul Rusiei lui Putin aceleaÈ™i limite diabolice pe care le-a tratat Rusia leninistă.” 
„Manualul numit Bazele culturii ortodoxe al cărui ­autor este diaconul Andrei Kuraev propune un creÈ™tinism fără sfinÈ›i, o biserică fără preoÈ›i È™i o «sfinÈ›enie» fără Dumnezeu. De aceea, toată epopeea readucerii religiei în È™colile din Rusia, prezentată ca o corectare a unei nedreptăÈ›i istorice săvîrÈ™ite cîndva de Lenin, este o mascaradă. Religia pe care o aduce Kuraev în È™coli nu este cea pe care a scos-o Lenin, ci una de modă nouă, întocmită în aÈ™a fel încît È™i Lenin È™i-ar face cruce în faÈ›a ei.” 

De la bun început, trebuie sa spunem ce este un Pateric. Cuvîntul pateric provine de la grecescul pater, adica parinte. Prin urmare Patericul este o carte care cuprinde cuvinte ale Sfintilor Parinti adunate pentru folosul credinciosilor.

Patericul de fata, numit de noi „mic”, nu este o prescurtare a vreunuia dintre patericele mari, ci o culegere de texte din mai multe izvoare, cum ar fi: Lavsaiconul, Patericul Egiptean, Limonariul, Proloagele, Vietile Sfintilor. Pe lînga acestea, am preluat istorisiri din Vietile Sfintilor Italieni cuprinse în Dialogurile Sfîntului Grigorie cel Mare. 

Micul Pateric este denumit astfel atît din cauza dimensiunilor sale, cît si pentru faptul ca se adreseaza celor mici. Am cautat sa selectam povestiri care sa trezeasca interesul copiilor. Ele au fost repovestite, pentru a fi cît mai clare si mai usor de urmarit. 

"…romanul răspîndeÈ™te o lumină puternică: strălucirea unei scriituri formidabil întocmite È™i pline de fineÈ›e. (…) Maniera sa de a restitui propaganda stalinistă, repetată cu insistenÈ›ă atît în È™colile moldoveneÈ™ti, cît È™i în cele româneÈ™ti, nu este deloc dogmatică: ea reliefează mai degrabă poezia absurdului." Le Monde / CATHERINE SIMON

"Nu este jurnalul unui bătrîn nebun, ci o carte de actualitate a unui copil considerat naiv, asemenea unui primitiv prost educat sau unui iepuraÈ™ uimit. (…) Acest roman colorat, care suprapune visul È™i realitatea, este o critică în acte, veselă È™i radicală, a dogmelor comunismului, care aruncă în aer limbajul de lemn al sloganelor prin splendoarea stilului." Le Canard Enchainé / DAVID FONTAINE

"O bijuterie literară ne-a venit din Moldova, primul roman al unui soi de geniu polivalent. (…) Această operă multiformă – poetică, romanescă, dramatică – mărturiseÈ™te o copilărie sovietică într-un univers vast, dar înfundat: cuvintele par să nu aibă nici un sens, nimic nu leagă oamenii între ei decît neîncrederea." Le Figaro / ASTRID DE LARMINAT

"OZN literar, pepită romanescă, această operă cu tentă autobiografică ne povesteÈ™te despre viaÈ›a unui băieÈ›aÈ™ de 9 ani, în Moldova sovietică, în anii ce au precedat prăbuÈ™irea Uniunii Sovietice. O povestire despre inocenÈ›ă, confuzie, credinÈ›a în Lenin, presărată cu un panteism vesel, cu bucăÈ›i de poezie pură."
Le Vie / MARIE CHAUDEY

"BaÈ™tovoi îÈ™i deplînge amintirile È™i dezvoltă atitudinea lui critică: el descrie comunismul statului văzut prin ochii unui copil. Propaganda nu mai rezistă. Ea este adevărata boală infantilă a socialismului. (…) CiudăÈ›enia È™ocantă a paginilor lui BaÈ™tovoi È›ine de tabloul acestor vieÈ›i consumate cu îngurgitarea de slogane. Oamenii mari sînt puerili, iar copiii, fiinÈ›e ce ar fi avut È™ansa să devină poeÈ›i dacă nu ar fi fost victimele È™colii. Odată ajunÈ™i pe mîna profesorilor, È™colarii sînt sortiÈ›i acestui destin de a deveni demni de Lenin È™i de cravata roÈ™ie. Propaganda este astfel cu atît mai urîtă, cu cît ea infectează suflete pure. Nu este permis să fie abuzaÈ›i copiii. AdulÈ›ii sînt deja incorigibili. Poate tocmai de aceea BaÈ™tovoi a preferat societăÈ›ii lor chemarea Cerului." Le Point / SYLVAIN TESSON (laureat al premiului Goncourt pentru literatură)

Autorul cărţii este unul din milioanele celor născuţi în URSS – imperiul în care lui Dumnezeu i S-a interzis să existe.  Crescut în familia unui profesor de filosofie şi propagandist al ateismului ştiinţific, Ştefan Baştovoi a avut ca „religie“ arta, dedicîndu-se studiului picturii şi literaturii.  La vîrsta de 20 de ani devine membru al Uniunii Scriitorilor, obţinînd mai multe premii literare în România şi Republica Moldova.  La 22 de ani, surprinzător pentru cei care îl cunoşteau, tînărul poet intră în mănăstire şi se călugăreşte, primind numele Savatie. 
Despre poezia şi proza lui Ştefan Baştovoi s-a scris cu diverse ocazii în presa literară şi în volume de specialitate.  Este prezent în Postmodernismul românesc al lui Mircea Cărtărescu. 
Aceasta carte cuprinde articole şi eseuri apărute de-a lungul vremii în presa laică de la Chişinău şi din România, adresîndu-se în special celor din afara Bisericii, cît şi o serie de interviuri cu personalităţi ale lumii culturale şi ecleziale din România, Republica Moldova şi Rusia.

„Impresia mea personală este că Freud nu este un simplu fiziolog experimentalist, ci emblema unei campanii care a avut drept scop înfruntarea mostenirii crestine. Întîmplător sau nu, Freud îsi lansează teoriile sale «revolutionare» cam în aceeasi perioadă cînd apar primele gesturi avangardiste în artă si literatură în persoana unor autori precum Kazimir Malevici în Rusia sau Tristan Tzara (Samuel Rosenstock) în România si Franta. Avangardismul este un curent prin excelentă anticrestin, spulberînd în mod programat traditia iconică si evanghelică a popoarelor vizate.” 

„Omul a fost gîndit şi făcut de Dumnezeu în deplină libertate şi i s-au pus înainte toate condiţiile pentru a-şi împlini şi trăi libertatea. Libertatea este darul cel mai minunat pe care l-a făcut Dumnezeu omului. Poate prin nimic altceva Dumnezeu n-ar fi putut să-Şi arate dragostea pe care ne o poartă decît prin faptul că ne-a dăruit deplina libertate de gîndire şi de acţiune.” 

Ieromonah Savatie Bastovoi