Hristos, prietenul nostru in suferinta. Florilegiu patristic

Intrucat Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, in sedinta sa de lucru din ziua de 17 februarie 2011 a proclamat anul 2012 ca „Anul omagial al Sfantului Maslu si al ingrijirii bolnavilor”, am considerat binevenita si utila, in panoplia de simpozioane, conferinte, alcatuiri de carti si volume colective de studii, articole, expozitii etc. inchinate acestor teme, alcatuirea unui florilegiu patristic tematic, precedat de un studiu introductiv in care am incercat a patrunde si a deslusi macar in parte taina suferintei si a arata importanta si folosul compatimirii si al ingrijirii bolnavilor, reactiile emotionale ale acestora, evidentiind faptul ca viata crestina este hristocentrica si hristomorfica, iar crestinii – urmatori ai lui Hristos – percep suferinta intr-o lumina pozitiva, ca mijloc de purificare si de crestere spirituala si nu ca ceva lipsit de sens.
Volumul de fata, intitulat Hristos, Prietenul nostru in suferinta este impartit in sase capitole dupa cum urmeaza: I. Teologia bolii; II. Ingrijirea bolnavilor; III. Arta medicala; IV; Pedagogia incercarilor; V. Crucea necazurilor; VI. Compatimirea.
Pentru alcatuirea acestui florilegiu tematic, am parcurs colectiile patristice aparute in limba romana, precum si unele opere ale Sfintilor Parinti care au avut in atentie temele propuse in acest volum. De asemenea, nu au fost lasate de-o parte Patericele traduse pana acum in limba romana. Dupa cum se va putea remarca prin lectura atenta, fiecare cuvant din Pateric este masurat, concis, ales dupa o lunga tacere, la inspiratia Duhului, dovedindu-se astfel ziditor de suflet.
Fiecare tema este alcatuita din asa-zisele capete sau texte ale cuviosilor parinti, care constituie de fapt sentinte, butade, exortatii, principii, sfaturi, experiente, meditatii, intamplari si atitudini. Fiind adunate si insiruite tematic, textele Sfintilor Parinti usureaza astfel lectura cititorului care este preocupat sau interesat de o tema anume. Astfel, acesta nu va mai cauta o idee, un sfat sau o butada in intreaga carte, ci se poate ghida direct la tema dorita.
Am considerat binevenita inserarea ca note explicative de subsol a unor observatii si comentarii suplimentare legate de diversi termeni sau idei, pentru o exacta si corecta intelegere a textului patristic. Aceste note apartin atat traducatorului sau talmacitorului textului, editorului, cat si celui care a alcatuit prezentul florilegiu, respectiv subsemnatului.
Sfaturile sau zicerile Parintilor, care constituie de fapt si o terapie spirituala, raspund multor intrebari, nedumeriri si probleme duhovnicesti, pe care lecturandu-le, realizam ca dragostea cuviosilor era atat de mare, incat aveau aplecare si intelegere pentru fiecare om, iar anduranta lor in suferinta, incercare sau necaz le era sprijinita si intarita de Hristos, de credinta in El si de gandul la bunatatile vesnice ale Imparatiei Lui. Scopul Parintilor, asa cum subliniaza si scrierile filocalice a fost sa faca din inima fiecarui crestin un altar aprins de flacarile iubirii de Dumnezeu si de oameni, pe care sa arda neincetat focul rugaciunilor catre Dumnezeu si sfanta meditatie a cuvintelor Duhului.
Textele patristice ne lanseaza si o exortatie la introspectie, la meditatia profunda si constanta, sprijinita pe continutul Sfintei Scripturi si a Sfintei Traditii si pe paradigmele oferite de acestea asupra fragilitatii, coruptibilitatii, nestatorniciei si efemeritatii lumii acesteia. Acesta este pentru om inceputul caii de a-si indrepta din ce in ce mai mult atentia catre suflet si catre ceea ce ar trebui sa primeze in viata lui, caci adesea, in goana dupa lucrurile urgente omul uita de fapt de cele fundamentale si cu adevarat folositoare ale vietii lui, iar grijile lumesti exterioare devin apasatoare si inrobitoare si-i rapesc timpul care ar trebui dedicat rugaciunii, meditatiei, lecturii etc. Omul secularizat, atunci cand este atins de boli sau de oarece suferinte ori necazuri, devine debusolat, nu le intelege taina, noima, rostul si modul cum le poate depasi sau cum poate urca, valorizandu-le, mai aproape de Dumnezeu.
Viata de acum este ca o lupta in stadion sau in arena, insa viata viitoare e cununa. Tentatiile de tot felul, bolile, suferintele si necazurile ce se abat asupra omului in aceasta viata efemera nu il fac sa fie slab sufleteste, ci il arata cum este de fapt si il pot intari daca acesta nu descurajeaza, ci se imbarbateaza in rabdare, rugaciune si multumire catre Dumnezeu. Insa, in aceasta lupta nevazuta si in acest razboi pe plan duhovnicesc, omul nu ramane singur, ci este ajutat de Dumnezeu Cel iubitor, Care este„mai iubitor decat un tata, cu mai multa grija decat o mama, un Stapan care te iubeste mai cu foc decat se iubesc mirele si mireasa; un Stapan care socoteste propria Lui odihna mantuirea ta, si de mantuirea ta Se bucura mai mult decat te bucuri tu cand scapi de primejdie si de moarte (…); un Stapan, Care-ti arata tot felul de dragoste, dragostea pe care o are tatal pentru copii, mama pentru odraslele ei, vierul pentru vie, arhitectul pentru casa pe care o construieste, mirele pentru mireasa, tanarul pentru fecioara; un Stapan, care vrea sa departeze de la tine raul tot atat de mult cat e de departe rasaritul de apus, cat e de inalt cerul de pe pamant – ca si aceasta ti-am dovedit-o! –, dar, mai bine spus, nu numai atat, ci chiar cu mult mai mult, asa precum am aratat cand am vorbit despre acestea si cand am indemnat sa nu ne oprim numai la pilde, ci cu gandirea sa depasim pildele. Da, pentru ca pronia lui Dumnezeu este netalmacita, purtarea Lui de grija neinteleasa, bunatatea Lui nespusa, iubirea Lui de oameni fara de urma”.
Hristos ramane de-a pururi Vesnicul indragostit:
„mai iubitor decat orice prieten,
mai drept decat orice stapan,
mai mangaietor decat orice tata,
mai intru noi decat orice madular al nostru,
mai de trebuinta noua decat chiar inima noastra”.
Datoria noastra consta in a-I raspunde si Lui cu iubirea noastra si a raspunde tuturor oamenilor cu puterea iubirii ce ne-o da El.
Astfel, crestinul este chemat sa pastreze neschimbata frumusetea chipului sadit de Dumnezeu in el, sa devina mai incercat, mai experimentat si mai puternic pentru unul dintre cele mai grele examene ale acestei vieti si anume lupta cu bolile si feluritele incercari, mai rabdator in suferinta, intelegand taina si rostul ei. Astfel, el se dovedeste a fi si un implinitor al cuvintelor dumnezeiesti si nu doar un auditor, graitor sau cititor al acestora.
Precum vom vedea, sfintii lanseaza nenumarate indemnuri la a rabda suferinta, multumind lui Dumnezeu, caci ea ajunge pricina si temei de cununi in ceruri. Ii avertizeaza, de asemenea, pe cei aflati in boli si felurite necazuri sa nu deznadajduiasca, sa nu carteasca impotriva Creatorului si sa nu invinuiasca purtarea Sa de grija, caci facand astfel, aceste atitudini gresite le sunt spre cadere. Celor in putere si sanatosi, le adreseaza calda invitatie de a cerceta pe cei bolnavi, pe suferinzi, caci dupa modul cum a implinit cineva porunca dragostei de aproapele va fi si judecat la judecata cea infricosatoare de la sfarsitul veacurilor. In literatura patristica ni se reliefeaza, cu referire la criteriile judecatii celei din urma, faptul ca Mantuitorul nu ne cere ceva aproape imposibil de realizat, sau fapte realizabile cu mari si indelungi eforturi si anume, nu ne spune: „Am fost bolnav si M-ati vindecat”, ci doar „M-ati cercetat”, adica ati venit la Mine, M-ati vizitat. Cu totii cred ca subscriem la cele spuse de Ecclesiast (4, 10): „vae soli!”, adica „vai de cel singur!”, vorba imprumutata si de antíci. Ce mare bucurie ne face cineva care ne viziteaza atunci cand ne aflam pe patul suferintei! Simpla prezenta si faptul de a ne fi alaturi la greu, ne pacifica, ne injumatateste durerea sufletului si a trupului atins de boala, ne insufla speranta si ne exalta sufletul. Dintre cele ce caracterizeaza firea noastra umana este si faptul de fi solidari unii cu altii.
Continuand prezentarea volumului de fata, subliniem faptul ca el reuneste atitudini spirituale de mare diversitate, autorii traind si scriindu-si operele in diferite secole din decursul primelor doua milenii, insa convingerile si sfaturile lor sunt convergente, caci sunt patrunse si inspirate de acelasi Duh Sfant, Care sufla unde voieste (In. 3, 8); toate aceste atitudini duhovnicesti pot constitui un adevarat ghid pentru urcusul duhovnicesc al omului spre desavarsire. In aceste scrieri, Parintii duhovnicesti se exprima uneori simplu, dar nu simplist, clar, direct, cu un minimum de mijloace, fara preocuparea de efecte stilistice, lapidar si ferm. Ei nu sunt preocupati de arta si stil, ci de frumusetea vietuirii in Hristos, de frumusetea sfinteniei si de sfintenia frumusetii.
Desi textele selectate nu sunt dogmatice, ci de Spiritualitate Ortodoxa, lectura acestui volum necesita totusi un anume efort intelectual si o atentie sporita, insa acestea merita depuse pentru ca lectorul va fi recompensat de o intelegere adanca si de o satisfactie spirituala certa, caci raspunsurile si explicatiile au gir divin si sunt pline de intelesuri marturisite cu patos si dragoste de frate. Folosul lecturarii si al aprofundarii acestei carti il vor intrezari si-l vor dobandi cititorii care vor avea in ea o calauza patristica pentru cunoasterea si aprofundarea tainei suferintei, a incercarilor si a necazurilor, precum si a rostului si a rolului lor expiator si benefic.
Nutrim nadejdea ca acest florilegiu tematic va fi util tuturor celor iubitori de intelepciune si traire crestina genuina, dornici de a cunoaste logica credintei noastre, caci el a fost alcatuit pentru a aduce o mai buna intelegere si cunoastere a tainei suferintei, precum si pentru a oferi un sprijin si mangaiere sufleteasca in necazuri, putandu-se constitui intr-un adevarat ghid pentru viata, caci prezinta o lectie rar intalnita de rabdare, de depasire a suferintei si de valorizare a ei.
Desi cititorul va putea constata ca o parte din textele patristice si ale scriitorilor duhovnicesti ai veacurilor primare ori ale unor cuviosi ce au fost contemporani noua sunt adresate monahilor, totusi intereseaza si folosesc deopotriva de mult si viata duhovniceasca a crestinilor mireni, fiecare dintre acestia fiind chemat, ca si monahul, la lupta cea buna pentru dobandirea mantuirii.
Volumul a fost alcatuit cu scopul de a oferi cititorilor pretioase indemnuri si explicatii duhovnicesti pe temele propuse de autorul florilegiului, iar predicatorilor un bogat material ce poate fi valorificat cu succes.