Editura Evanghelismos - Libraria ta virtuala!
Carti online gratuite (nou)

Prezentul volum cuprinde texte muzicale provenite mai ales din manuscrise aflate la sfintele manastiri, schituri si chilii din Sfantul Munte Athos, compozitii si traduceri ale renumitului cantaret roman Nectarie Protopsaltul, precum si cateva texte muzicale ale cantaretului compozitor Dimitrie Suceveanu, ale Mitropolitului Nectarie Frimu, ale Ierodiaconului Dionisie Marin, ale lui Neagu Ionescu si ale altor compozitori romani si greci. Notatie psaltica.

A trecut timpul si cu ajutorul Sfintilor Rafail. Nicolae, Irina si Olimpia am scris si aceasta a doua carte despre lucrurile minunate pe care le fac ei pentru noi. Minunile sunt din ce in ce mai multe. Sfintii asteapta sa le cerem ajutorul, sa-i strigam in nevoile si suferintele noastre. Si ei, ca niste grabnici ajutatori, vor alerga numaidecat sa ne mangaie, sa ne aline si sa ne vindece durerile. Daca doctorii va spun ca nu mai aveti scapare, alergati imediat la Sfinti si veti vedea puterea lui Dumnezeu. Multumesc Sfintilor pentru ajutor si va doresc tuturor sa va folositi duhovniceste si sa va intariti credinta prin citirea acestor randuri asternute pe hartie cu multa dragoste si cu mai multa recunostinta pentru Sfintii Parinti. Monah Pimen Vlad

In nevointa sa ascetica, care a durat patruzeci de ani si care a fost pecetluita cu sange, Staretul a patimit in felurite chipuri si astfel a invatat, a cunoscut si a experimentat toate felurile de lupte ascetice. De aceea a si invatat in chip neinselat si cu multa intelepciune si discernamant pe cei care au dorit cu multa lepadare de sine sa guste din hrana cea nestricacioasa a Rugaciunii mintii si din apa cea vie a descoperirilor dumnezeiesti de care s-a invrednicit. Aceste nenumarate comori ale Harului dumnezeiesc, pe care si le invistierise in inima sa, le daruia cu imbelsugare nu numai binecuvantatilor sai ucenici, care il iubeau pana la jertfa, dar si celor care cu credinta cautau margaritarul ascuns si ceresc al DUMNEZEIESTII DRAGOSTE. Urmasilor sai duhovnicesti si fratilor in Hristos, clerici, monahi si laici, le-a lasat ca mostenire sfanta nu numai invatatura despre lucrarea practica si contemplativa a Rugaciunii mintii si a inimii, dar si nesfarsita sa dragoste si afectiune, nefatarnica lui indelunga-rabdare, povatuirea sa plina de discernamant intru intelepciunea Domnului, ingaduinta lui dusa pana la limita fata de neputinta omeneasca, pilda sa de nevoitor si toate cele care decurg in mod foarte firesc din ea.

Prezentul volum contine douazeci si patru de biografii ale unor asceti in lume. Printre ei se numara un episcop, un ieromonah, patru preoti casatoriti, doi monahi care au trait in lume si la sfarsitul vietii s-au invrednicit sa primeasca schima ingereasca si cincisprezece mireni(barbati si femei). Biografiile au fost asezate in ordine cronologica, in functie de data adormirii lor. Fiecare a mers pe calea sa, insa toti au avut un scop comun: pazirea poruncilor lui Dumnezeu si unirea lor cu Dumnezeu. Ramai uimit vazand rabdarea lor, lepadarea de sine si puterea rugaciunii prin care au depasit toate greutatile. Insa mai ales te uimeste simplitatea cu care au primit harul si intamplarile mai presus de fire, fara iscodire si cu smerenie, fara sa-si inchipuie ca sunt ceva sau ca au ceva.

Volumul al treilea cuprinde subiecte care il pot ajuta pe omul chinuit de pacat sa dobandeasca nelinistea cea buna si sa se nevoiasca duhovniceste pentru a se elibera de legaturile pacatului. Traind pocainta crestinul se va putea dezbraca de omul sau cel vechi care, precum spune undeva Staretul, este "un chirias rau inlauntrul nostru si, ca sa plece, trebuie sa-i daramam casa si sa incepem sa zidim cladirea cea noua, adica pe omul cel nou". In prima parte a acestui volum au fost cuprinse cu precadere unele cuvinte din cele pe care ni le-a spus Staretul referitoare la ganduri. Partea a doua se refera la marea binecuvantare pe care o primeste omul de la Dumnezeu atunci cand este nedreptatit si infrunta duhovniceste nedreptatea. Partea a treia face referire la pacat, care transforma in iad viata pamanteasca; viata care poate deveni, insa, Rai prin nevointa duhovniceasca. In partea a patra se arata felul in care puterile intunericului, care actioneaza prin uneltele lor, vrajitorii, inselatii etc., desi sunt cu adevarat foarte slabe, pot deveni tari atunci cand omul le da drepturi asupra sa printr-un oarecare pacat greu, prin care si primeste influenta diavoleasca. In sfarsit, in partea a cincea se accentueaza ca Taina Marturisirii este absolut necesara pentru iertarea pacatelor si ca tot crestinul care voieste sa umble cu siguranta in viata duhovniceasca trebuie sa aiba un povatuitor duhovnicesc.

Omiliile Staretului Efrem sunt pentru cititorii lor o povatuire pe calea vietii duhovnicesti autentice catre mantuirea lui Hristos. Si acest al doilea volum de omilii al cinstitului Staret athonit cuprinde 33 de omilii, la fel ca si primul. Cele mai multe dintre omiliile publicate sunt rostite liber si foarte putine au fost citite din manuscris sau au fost publicate, iar aceasta le mareste valoarea si importanta, fiindca sunt stralucirea inimii parintesti si patristice a Staretului, imbibate de harul cel necreat si sfintitor. Omiliile cinstitului Parinte Efrem imbina stilul simplu, dar dinamic, principalele calitati ale predicii apostolice si patristice. De aceea, sunt cuvinte de zidire si mangaiere, ce se adreseaza nu numai monahilor, ci si tuturor crestinilor.

Cu Batranul Arsenie se pare ca se implineste cuvantul evanghelic: "Iata cu adevarat israelitean, intru care nu este viclesug". A fost din fire cinstit, simplu, fara de rautate, bland, ascultator, neagonisitor si, in mod deosebit, un nevoitor cum rar se intalneste. Pentru Batranul Arsenie, intotdeauna da era da, iar nu era nu. Niciodata nu tinea minte raul, orice i-ai fi facut, niciodata nu se mania, niciodata nu facea rau nimanui. Traia in ascultare cu o desavarsita acrivie, si de aceea, prin ascultarea si desavarsita credinta ce le avea in staretul sau, traia zilnic mai presus de legile firii. In privegherile pe care le incepea de cu seara, se ostenea peste masura cu mii de metanii si cu starea de toata noaptea in picioare, pana se lumina de ziua. Atat de mult se adancea in rugaciune si se daruia ei, incat de multe ori, cand se apropia timpul lucrului, nu voia sa se dezlipeasca de rugaciune. Batranul acesta, cu toata simplitatea lui, a prins sensul vietii monahale. S-a predat pe sine in intregime ascultarii si nevointei, de aceea L-a si gasit pe Cel dorit. A gasit inlauntrul sau rugaciunea, L-a gasit pe Dumnezeu. Monahul Iosif Vatopedinul

Parintele Marcu Toma nu a fost un teolog academician sau de profesie, ci a fost un veritabil "teolog al rugaciunii", pentru ca el a cunoscut in profunzime atat problematica teoretica a rugaciunii, cat si experimentarea ei practica, intensa. Desi isi considera cartea, modest, "o compilatie", parintele a reusit sa scrie, totusi, o lucrare sistematica importanta, care prezinta "tainele Rugaciunii lui Iisus" cu competenta atat in ceea ce priveste latura teologica, teoretica, a acestei probleme, cat si latura ei practica, experimentala. Pr. Prof. Dr. Adrian Niculcea

Notatie psaltica.

ercetările contemporane au evidenÈ›iat impactul pe care îl are consumul excesiv de zahăr asupra organismului nostru. Dincolo de bucuria momentană pe care o aduce o prăjitură sau un desert cu zahăr, consecinÈ›ele pe termen lung pot fi serioase. Din fericire, opÈ›iunile precum deserturile fără zahăr devin o alegere tot mai populară È™i benefică pentru sănătatea noastră.Consumul excesiv de zahăr este asociat cu diverse probleme de sănătate, precum creÈ™terea riscului de obezitate, diabet de tip 2 È™i afecÈ›iuni cardiace. Cercetările au arătat că zahărul adăugat în exces poate duce la inflamaÈ›ii cronice în organism, afectând în mod negativ funcÈ›iile sistemului imunitar È™i ale organelor interne. Optarea pentru deserturi fără zahăr reprezintă o modalitate de a ne satisface pofta de dulce fără a compromite sănătatea. Aceste deserturi sunt adesea realizate cu îndulcitori naturali, precum mierea, ştevia sau fructele, oferindu-ne gustul dulce fără a recurge la efectele negative ale zahărului rafinat. Pe lângă beneficiile evidente pentru sănătate, deserturile fără zahăr se încadrează perfect într-un stil de viaÈ›ă echilibrat È™i într-o dietă sănătoasă. Ele pot fi o sursă valoroasă de nutrienÈ›i esenÈ›iali È™i pot contribui la menÈ›inerea unui nivel constant deenergie, evitând creÈ™terile bruÈ™te È™i scăderile de zahăr din sânge.Astfel, alegerea deserturilor fără zahăr nu este doar o opÈ›iune delicioasă, ci È™i o decizie înÈ›eleaptă pentru sănătatea noastră pe termen lung. În bucătărie, explorarea È™i adoptarea unor reÈ›ete creative fără zahăr devin o oportunitate de a experimenta cu ingrediente sănătoase È™i de a încorpora gusturi noi È™i inovative în dieta noastră. Astfel, putem transforma modul în care privim È™i selectăm deserturile, contribuind la un stil de viaÈ›ă mai echilibrat È™i plin de vitalitate.

O interpretare pe intelesul copiilor si nu numai. Aceasta Biblie ilustrata se adreseaza tuturor celor ce vor sa inteleaga, intr-o maniera placuta scrierile biblice. Varsta recomandata: de la cel mai mic la cel mai mare.

Liturghia este piramida uriasa pe care a inaltat-o candva spiritul omenesc, piramida al carei fundament este pe pamant, iar cu varful strapunge cerul si trece dincolo de el, oprindu-se in sanul Dumnezeirii. Ea este rugaciunea cea mai inalta si cultul suprem datorat lui Dumnezeu. Este, daca vrei, o infatisare si o sarutare a Cerului cu pamantul. Totul este prezent in ea: om, Sfinti, Ingeri, Heruvimi, Serafimi, Dumnezeu. Prin ea, cei vii sunt uniti cu cei adormiti in Domnul. Prin ea omul dispare in Dumnezeu si Dumnezeu coboara la om. Mai mult ca orice slujire sfanta, Liturghia coboara Cerul pe pamant intre oameni, in inimi.

Format: 14.5*23 cm
ISBN: 978-606-666-450-9
Status: in stoc

Teologia chenotica a lui Antonie Bloom, Mitropolitul Surojului, din perspectiva antropologica

Colectia: Alte carti
Autor: Rytsar, Roman, Pr.
Editura: Doxologia
Numar de pagini: 492

Mitropolitul Antonie (Bloom) de Suroj (1914-2003) a fost una din cele mai de seamă voci ale Ortodoxiei din veacul al XX-lea, fiind foarte cunoscut pentru predicile şi convorbirile despre Sfânta Scriptură, viaţa duhovnicească şi problemele contemporane. O parte a acestui material a fost publicat în timpul vieţii sale, însă restul a devenit disponibil abia după moartea sa, dintre care o bună parte rămâne ca abia de acum să fie tradusă din limba rusă. Până astăzi, moştenirea lăsată de Antonie Bloom nu a fost studiată cum se cuvine iar această teză de doctorat reprezintă o primă încercare de a organiza acest imens corpus de material şi de a începe un studiu al temelor sale cheie. Lucrarea de faţă abordează teologia chenotică a Mitropolitului Antonie. Perspectivele sale unice în această zonă vor fi folosite ca o lentilă prin care se va prezenta vastul său corpus de scrieri şi implicaţiile lor în antropologia creştină răsăriteană a zilelor noastre.

Pr. Roman Rytsar

Pret: 37.00 LEI

Scrieti o recenzie

Carti similare

- De ce, oare, această iniÈ›iativă care comportă multă muncă, dificultăÈ›i, timp È™i investiÈ›ie materială? Răspunsul este simplu. Poporul cel dreptcredincios are nevoie de „chipuri de pocăinÈ›ă” cum rosteÈ™te o rugăciune din canonul de pregătire pentru primirea Sfintei ÎmpărtăÈ™anii. Poporul lui Hristos din România este însetat de „apa cea vie”, este înfometat după „pâinea cea spre fiinÈ›ă”.
  „Chipuri de pocăinÈ›ă” găsim în viaÈ›a sfinÈ›ilor din primele veacuri creÈ™tine, în viaÈ›a sfinÈ›ilor cu care Dumnezeu a binecuvântat neamul românesc.
  „Chipuri de pocăinÈ›ă” găsim, de asemenea, în viaÈ›a bineplăcuÈ›ilor lui Dumnezeu care au odrăslit în sânul altor popoare. CuvioÈ™ii StareÈ›i de la Optina se numără printre aceste „chipuri de pocăinÈ›ă”, printre „geniile sfinÈ›eniei” spre care se îndreaptă omul contemporan în căutare de odihnă sufletească.
  IntenÈ›ia publicării unei colecÈ›ii dedicate vieÈ›ii mănăstireÈ™ti de la Optina are È™i un alt scop È™i anume: tot ceea ce s-a petrecut ca viaÈ›ă monahală autentică timp de peste 100 de ani la Optina se datorează influenÈ›ei exercitate asupra Lavrei de Sfântul Paisie Velicicovski de la Mănăstirea NeamÈ›. În viaÈ›a celor 14 stareÈ›i ai Optinei, canonizaÈ›i de Biserica Ortodoxă Rusă în 1996, se descoperă amprenta geniului paisian.
  După moartea Sf. Paisie, ucenicii săi au mers în Rusia È™i prin intermediul lor s-a născut fenomenul numit „Optina”. Timp de peste 100 de ani după moartea Sfântului Paisie Velicicovski, monahismul din Èšările Române, din Rusia È™i din alte părÈ›i ale Bisericii Ortodoxe a fost influenÈ›at de lucrarea duhovnicească a Mănăstirii NeamÈ› de la sfârÈ™itul secolului al XVIII-lea.
  Vremurile au fost grele pentru Rusia în tot veacul XX, iar pentru România nu tocmai uÈ™oare. InfluenÈ›a vieÈ›ii duhovniceÈ™ti rezultată din lucrarea Sfântului Paisie s-a diminuat considerabil.
  Redescoperirea Filocaliei prin traducerile Părintelui Dumitru Stăniloae, revigorarea monahismului atonit, traducerile din SfinÈ›ii PărinÈ›i, redobândirea libertăÈ›ii în spaÈ›iul Europei răsăritene după 1990 au oferit cadrul necesar redescoperirii cu mai multă vigoare a influenÈ›ei Sfântului Paisie asupra vieÈ›ii creÈ™tine ortodoxe.
  Publicarea colecÈ›iilor dedicate stareÈ›ilor mănăstirii Optina se doreÈ™te a fi, aÈ™adar, È™i un omagiu adus Sfântului Paisie de la NeamÈ›.
  Prin intermediul acestei colecÈ›ii creÈ™tinul de azi intră în legătură cu un izvor de viaÈ›ă care-l adapă autentic în setea lui după sens, lumină, în setea lui după Dumnezeu. ViaÈ›a È™i învăÈ›ăturile stareÈ›ilor de la Optina arată, dincolo de locul È™i timpul în care ei au trăit, că existenÈ›a omului fără Hristos È™i fără Evanghelie, fără Biserică, este un non-sens, o confuzie, o disperare fără leac. Spre stareÈ›ii de la Optina, în veacul al XIX-lea È™i începutul veacului XX, se îndreptau pentru cuvânt duhovnicesc mulÈ›imi de călugări, È›ărani È™i moÈ™ieri, prinÈ›i È™i intelectuali. De ce? Pentru că trăiau dramatic golul din ei È™i simÈ›eau că la umbra sfinÈ›ilor de la Optina găseau izvorul umplerii vieÈ›ii lor cu duh È™i adevăr.
  Astăzi, omenirea trăieÈ™te È™i mai dramatic decât în veacurile XIX È™i XX, tragedia singurătăÈ›i, a disperării, a lipsei de libertate lăuntrică. Unde să alerge omul de azi pentru a-È™i regăsi echilibru vieÈ›ii interioare È™i, prin aceasta, să redescopere sensul existenÈ›ei sale?
  Răspunsul nu este È™i nu poate fi altul decât: HRISTOS. „VeniÈ›i la mine toÈ›i cei osteniÈ›i È™i împovăraÈ›i È™i Eu vă voi odihni pe voi.” (Matei 11, 28) Numai trăirea întru Hristos umple existenÈ›a omului.
  Spre Hristos ne conduce Liturghia, ne conduce Filocalia, ne conduce bucuria lăuntrică a rugăciunii minÈ›ii È™i a inimii, ne conduce lupta cu mândria, ne conduce iubirea de vrăjmaÈ™i. Toate aceste căi ne conduc spre Hristos È™i călăuză avem pe cei ce au parcurs acelaÈ™i drum: pustnicii din Egipt sau cei din CarpaÈ›i, cuvioÈ™ii din Athos sau cei de la Optina.
  Rog pe Dumnezeu să binecuvinteze strădania traducătorului, Părintele Profesor Teoctist Caia È™i a ostenitorilor din cadrul Editurii È™i Tipografiei Mitropoliei Moldovei È™i Bucovinei care fac posibilă publicarea colecÈ›iei „CuvioÈ™i stareÈ›i de la Optina”.
  Dumnezeu să te binecuvinteze È™i pe tine, cititorule al acestei cărÈ›i, conducându-te prin pocăinÈ›ă, rugăciune È™i iubire, la viaÈ›a în Hristos, singura care-È›i va oferi bucurii adevărate, libertate reală È™i lumină în viaÈ›ă. († TEOFAN, Mitropolitul Moldovei È™i Bucovinei)

Staretul Varsanufie de la Optina. Viata si minunile - Rytsar, Roman, Pr.

Doxologia

- Volumul cuprinde marturiile pelerinilor credinciosi care au primit ajutor si folos din partea Cuvioasei Parascheva.

Binefacerile Sfintei Cuvioase Parascheva. Marturii ale inchinatorilor - Vol. 1 - Rytsar, Roman, Pr.

Doxologia

- Adunandu-si toate simturile inauntru, silindu-si mintea impreuna cu duhul, atintind-o si legand-o strans si, intr-un cuvant, tintuind-o de Crucea lui Hristos, Sfantul Grigorie repeta adeseori in rugaciune: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul, cu sufletul plin de tremur, cu gemete si cu inima franta; si uda pamantul cu lacrimi calde ce izvorau abundent din ochii sai.

Rugaciunea lui Iisus in scrierile Sfantului Grigorie Sinaitul - Rytsar, Roman, Pr.

Doxologia

- Cei care spun că nu le pasă de cealaltă viaţă şi că nu vor să vieţuiască dincolo de aceasta se înşală pe ei înşişi, chiar dacă nu sunt conştienţi de aceasta. Căci cum e cu putinţă ca oamenii să nu dorească cealaltă viaţă, când ei nu se mai satură de viaţă, aici, pe pământ, fiind ataşaţi de ea ca stridiile de o stâncă… Toţi oamenii iubesc viaţa, dar unii o iubesc pe cea trupească, trecătoare, în vreme ce alţii o iubesc pe cea duhovnicească, veşnică.
  
  În orice caz, chiar dacă cineva nu ar dori să vieţuiască dincolo de viaţa actuală, ar trebui să ştie că aceasta nu depinde de el, ci depinde de Cel ce ne-a creat...
  
  Dumnezeu este Creatorul şi sprijinitorul universului. Chiar dacă El este înfricoşător şi atotputernic, El te iubeşte mai mult decât te pot iubi mama şi tatăl tău, şi El te va îmbrăţişa dacă tu voieşti să experiezi dragostea pe care El o are faţă de tine.

Filosofi greci crestini moderni despre sufletul omenesc - Rytsar, Roman, Pr.

Doxologia

- Avem in fata un volum de poezie categoric crestina, o poezie extraordinara, cum n-am mai avut in literatura noastra si cum nu este in lumea intreaga. O poezie de mare adancime si caldura despre ortodoxie. O poezie care se va impune in lumea intreaga.
  
  Pr. D. Staniloae

Epifania. Cele din urma poeme de dragoste crestina - Rytsar, Roman, Pr.

Doxologia

- (lipsa text)

Duminicile Peceti ale Invierii 40 de Predici la Duminicle Octoihului - Rytsar, Roman, Pr.

Doxologia

Volume apartinand de la aceeasi editura

- Seria „Imnografie bizantină” a ColecÈ›iei ViaÈ›a în Hristos, continuă prin publicarea a două canoane inedite alcătuite de Sfântul Maxim Grecul în cinstea Sfântului Duh, în condiÈ›ii de prigoană, pe când se afla închis în asprele temniÈ›e ruseÈ™ti. Canonul iniÈ›ial a fost scrijelit direct pe pereÈ›ii afumaÈ›i ai temniÈ›ei. AÈ™a cum Sfântul Andrei Criteanul È™i-a scris, conform TradiÈ›iei, marele său Canon pe patul de suferinÈ›ă, ca expresie a unei pocăinÈ›e adânci mai înainte de moarte, tot aÈ™a È™i Sfântul Maxim Grecul adresează Mângâietorului aceste canoane de rugăciune, ca expresie a unei pocăinÈ›e profunde, într-o situaÈ›ie de criză care părea să anunÈ›e moartea autorului.

Canoane de rugaciune la Sfantul Duh - Rytsar, Roman, Pr.

Doxologia

- Dorind să atingi cu mâna cea însetată de cunoaÈ™tere coasta lui Hristos, Apostole, ne-ai adeverit nouă credinÈ›a cea neînfrântă în El, în care roagă-te să fim întăriÈ›i în vecii vecilor, Toma, de Dumnezeu fericitule.
  Canonul întâi, Cântarea a 6-a
  
  Prin neliniÈ™tea sa, prin dorinÈ›a sa de certitudine, Sfântul Toma devine martorul ocular, accesibil È™i credibil al Învierii Domnului È™i al preaslăvirii Preacuratei Născătoare de Dumnezeu. CreÈ™tinul dintotdeauna se recunoaÈ™te cu uÈ™urinÈ›ă în caracterul uman al lui Toma: pe de o parte râvna, devotamentul, bucuria de a fi în preajma Domnului, iar pe de altă parte nevoia de a cerceta, de a-L cunoaÈ™te, de a-L simÈ›i È™i de a-L vedea.
  Pr. Cristian Alexandru Barnea

Canoane de rugaciune catre Sfantul Apostol Toma - Rytsar, Roman, Pr.

Doxologia

- Cartea aceasta îÈ™i propune, printre altele, să demonstreze la o scară modestă de ce Ortodoxia este firea omului, arătând cum omul care rătăceÈ™te în credinÈ›e străine firii sale este tras de Dumnezeu către casă, regăsindu-È™i firea È™i, deci, echilibrul È™i armonia în Dumnezeu prin revenirea la firea cea dintâi a lui Adam, după cum spunea Părintele Rafail Noica: „Adam a fost ortodox”. ExperienÈ›ele pe care aceste persoane au avut dragostea să le împărtăÈ™ească cu noi demonstrează faptul că Ortodoxia este firescul lucrurilor. Dar nimeni nu poate să vină la Mine dacă nu-l trage pe el Tatăl (Ioan 6, 44).
  
  Omul revine în casa Tatălui căzând pe grumazul Lui cu toată povara sa, aÈ™a cum Fiul risipitor, care rătăcise în pământ străin, revine în sânurile Tatălui. Atunci omul înÈ›elege că acesta este tot sensul existenÈ›ei sale: viaÈ›a în Hristos È™i prin Hristos în comuniune cu ceilalÈ›i.

Intalnirea mea cu Hristos - Interviuri cu occidentali convertiti la Ortodoxie - Rytsar, Roman, Pr.

Doxologia

- „Năzuinţa către Absolut rămâne tema principală a operei eminesciene, căreia i se subordonează toate celelalte teme şi motive. În unul dintre manuscrise, poetul apelează la o imagine simbolică pentru a sugera condiţia omului de geniu: „ O sută de izvoare pornind de la aceeaşi înălţime de munte…unele vor fi reîmpărţite pentru scopuri utile prin fel de fel de ţevi, altele vor mâna roţi, altele maşini…unul îşi va arunca liber apa spre cer”. Geniul nu este ancorat în imediat, el nu are în sânul neamului său un rol pragmatic. Singura lui menire este aceea de a arăta, neobosit şi imperturbabil, calea către cer.”
  
  Lucrarea reuneşte o serie de articole care încearcă să surprindă drumul lui Eminescu de la descoperirea poeticului ca dimensiunea inerentă a lumii la revelaţia absolutului divin, sursă şi model al oricărei creaţii. E un traseu sinuos, marcat de elanuri şi reveniri, de avânturi şi...

Eminescu de la poetic la divin - Rytsar, Roman, Pr.

Doxologia

- Omul a primit, prin mila lui Dumnezeu, două mari binecuvântări: cea de preot È™i cea de împărat. Unul slujeÈ™te celor dumnezeieÈ™ti; celălalt conduce È™i administrează cele omeneÈ™ti. Ambele binecuvântări provin din acelaÈ™i izvor È™i împodobesc viaÈ›a omului. De aceea, nimic nu va preÈ›ui împăratul mai mult decât demnitatea de preot, în vreme ce acesta din urmă se va ruga întotdeauna È™i pentru împărat. Căci, atunci când unul îÈ™i va îndeplini datoria în chip ireproÈ™abil È™i cucernic, iar celălalt, la rândul său, se va folosi de autoritatea ce i s-a dat în mod drept È™i competent, va exista o splendidă armonie care va da omenirii toate cele de trebuinÈ›ă.

Imperiu si sacerdotiu. Dinamica raporturilor Biserica-Stat in Imperiul Romano-Bizantin (306-867) - Rytsar, Roman, Pr.

Doxologia

- După dialogurile cu Părintele Iustin din anii 2005-2006, adunate integral, în ediÈ›ie definitivă, în volumul „Părintele Iustin Pârvu – o misiune creÈ™tină È™i românească” (Editura Doxologia, 2014), credeam că nimic nu mai e de spus. Însă trecând pe la Petru Vodă, pe la începutul anului 2010, după ce Părintele Iustin a revenit din spitalul de la Cluj-Napoca, de unde tot primeam veÈ™ti că „a plecat”, nu m-am putut abÈ›ine È™i am mai înregistrat o convorbire. Apoi, la o vreme, revenind, părintele m-a întrebat: „Nu continuăm?”, È˜i am continuat. Derulând memoria reportofonului, am descoperit că au fost È™apte întâlniri în perioada 2010-2011. Acestora li s-au adăugat alte câteva, când am stabilit forma finală a textului. Modalitatea de lucru era următoarea: după ce înregistram pe reportofon o convorbire, o reproduceam pe hârtie È™i discutam cu părintele fiecare întrebare È™i fiecare răspuns, până la forma finală. Manuscrisul definitiv era semnat de Părintele Iustin, în momentul în care consideram că totul este în conformitate cu spiritul dialogului. Volumul de faÈ›ă a apărut, cu binecuvântarea Părintelui Iustin Pârvu, într-un tiraj redus, în anul 2011. Motivarea scrierii È™i editării acestei cărÈ›i È›ine de o grijă obsesivă a Părintelui Iustin ca intelectualul să fie alături de Biserică, misiunea acestuia în societatea noastră fiind una determinantă.
  
  Adrian Alui Gheorghe