Editura Evanghelismos - Libraria ta virtuala!
Carti online gratuite (nou)

Sfânta Ana, mama Maicii Domnului È™i bunica Mântuitorului nostru Iisus Hristos, este considerată ocrotitoarea copiilor È™i a maternităÈ›ii. Nenumărate sunt istorisirile despre soÈ›ii care pierduseră orice nădejde de a naÈ™te prunci, dar cu ajutorul Sfintei Ana au devenit părinÈ›i, atunci când cu evlavie È™i credinÈ›ă i-au cerut ajutorul. Astăzi legăturile nerodirii de fii se dezleagă; că Dumnezeu auzind pe Sfinţii şi Drepţii Ioachim şi Ana, mai presus de orice nădejde le-a făgăduit lămurit că vor naşte pe Fiica lui Dumnezeu, din care S-a născut Cel Necuprins, Om făcându-Se, poruncind Îngerului să-i strige: Bucură-te cea Plină de har, Domnul este cu tine! Tropar Sfântă Ana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

In viata mistica a Bisericii, exista o permanenta interactiune intre Vesnicie si temporalitate. Unirea cu Dumnezeu (theosis), intru care omul ajunge pe cea mai inalta treapta a desavarsirii pe pamant, fiind inca in trup, dar totusi curatit de patimi, se sprijina pe aceasta permanenta interactiune a lumii celei din vesnicie cu lumea supusa mortii. Facandu-se partasi la cele dumnezeiesti, intr-u comuniune nedesavarsita cu cele desavarsite, Sfintii nostri Parinti si toti sfintii, care prin har stralucesc chiar si in vremea noastra - desi intr-un numar tot mai mic -, ne descopera prin viata lor o realitate spirituala care il leaga pe orice crestin ortodox cu Vesnicia. Arhim. Hrisostom

Bucură-Te, a Muntelui Athos sfântă dorire, Călăuzitoarea monahilor pe căile desăvârşirii, Candela nestinsă a rugăciunii pentru mântuirea lumii, Trezirea grabnică a conştiinţelor adormite în păcat, Negura care acoperă mulţimea păcatelor noastre, Norul Cel cuvântător străpuns de razele Soarelui dreptăţii, Corabia rugăciunii ce ne păzeşte de tulburările ispitelor lumeşti, Ancora cea tare a celor ce călătoresc pe marea vieţii, Pământul binecuvântat al mântuirii credincioşilor, Poarta pocăinţei celor greşiţi, Mângâierea cea lină a celor din necazuri, Dragostea cea neÈ›ărmurită pentru cei neputincioşi, Maica duhovnicească şi prea blândă a creştinilor, Izvorul darurilor dumnezeieşti, Scara împăcării noastre cu Dumnezeu, Scutul mântuirii credincioşilor de săgeţile ispitelor, Cartea nescrisă a Împărăţiei cerurilor, Odihna inimilor strâmtorate de gânduri potrivnice mântuirii, Îngrădirea inimilor cu stâlpii rugăciunii de pocăinÈ›ă, Stareţa Cea desăvârşită întru toată înţelepciunea, Care povăţuieşte pe toţi monahii în pământul binecuvântat al Împărăţiei cerurilor, nu seca izvorul rugăciunilor Tale, ci ne împărtăşeşte pe toţi dintru acesta, adăpând setea noastră de mântuire.

Cu ajutorul Bunului Dumnezeu si al Maicii Domnului am adunat din nou cateva lucrui minunate din viata de zi cu zi pe care le daruiesc cititorilor in cel de-al doilea volum al Povestirilor duhovnicesti. Ele sunt menite sa ne intareasca credinta si sa ne apropie mai mult de Dumnezeu. Fiindca bunatatea lui Dumnezeu nu se opreste aici, speram si noi sa mai scoatem si alte volume, care sa fie spre slava lui Dumnezeu, a Maicii Domnului si a sfintilor care ne sunt alaturi prin mijlocirile lor. Monah Pimen Vlad

O poveste extrem de emotionanta, care se citeste pe nerasuflate, cu sufletul la gura, asteptand mereu limpezirea unor situatii greu de imaginat pentru vremurile in care traim, dar care, cu ajutorul lui Dumnezeu si al Maicii Domnului ajung la bun sfarsit, prin credinta, rugaciune, indelunga rabdare, dar, mai presus de orice, prin purtarea de grija mult milostiva a Domnului si a Precuratei Sale Maici. Aceasta carte prezinta povestea unei bunici care si-a crescut singura cei patru nepoti. Este un model de jertfa atat a bunicii, cat si a nepotilor. A fost greu, au suferit, au plans, le-a fost foame, dar au mers mai departe si, cand nu mai puteau, strigau la Dumnezeu. Si Dumnezeu le-a fost mereu alaturi si nu i-a lasat. Chiar daca au suferit, au stiut si sa se bucure si au avut multa dragoste intre ei.

Toti cei care au adormit si toti cei care traim in aceasta lume ne aflam intr-o tainica si mai presus de fire comuniune de viata, rugaciune si dragoste frateasca. Prin aceasta legatura cei vii ii vor ajuta pe cei morti. Astfel a randuit dragostea lui Dumnezeu, voind ca unul sa de mantuiasca prin celalalt. Pe aceasta legatura se intemeiaza parastasele Bisericii noastre, care dintru inceput le savarsea si se ruga pentru cei adormiti. Daca parastasele nu ar fi folosit pe cei morti, Biserica nu le-ar fi savarsit si nu s-ar fi rugat pentru ei.

De la inceputul si pana la sfarsitul cartii, dragostea, ca un soare stralucitor imprastie norii grei de pe insula durerii, rasadeste flori in ghivece si in curti, matura, pregateste supe si creme dulci pentru bolnavi, spala si leaga rani, organizeaza sarbatori, aprinde lumina, daruieste speranta si optimism, se roaga. Si la sfarsit, dragostea descopera si aduce in insula Spinalonca binecuvantatul medicament care vindeca bolnavii, si care se intorc la casele lor.

Arhimandritul Epifanie Teodoropulos, a trasat o cale scurta si luminoasa pe cerul Bisericii Ortodoxe, iar acum se odihneste aproape de Acela pe Care atat de mult L-a iubit in toata viata sa. Principiul de temelie al Staretului a fost dorinta de a predica Evanghelia in dar, dupa exemplul Sfantului Apostol Pavel, sa slujeasca Biserica fara cea mai mica rasplatire materiala. De aceea in toata viata sa a ramas fara subventie si asigurare, economisindu-si cele de trai, mai ales in primii ani ai slujirii sale preotesti, din corecturile publicatiilor Astir ale Fratilor Papadimitriu. Parintele Epifanie in toata viata sa si-a aruncat grija spre Domnul si filosofia lui cea mai inalta - asa cum o caracteriza - era cererea liturgica: pe noi insine si unii pe altii si toata viata noastra lui Hristos Dumnezeu sa o dam.

Primiti cu bucurie, dreptcredinciosilor, aceasta carte si va indeltniciti intru citirea ei. Ca daca toti Sfintii, Apostolii, Mucenicii si Cuviosii, care au rabdat multe feluri de chinuri si de necazuri pentru Domnul, au catre Dansul multa indrazneala, ca niste slugi ale Lui, cu cat mai vartos mult milostiva Lui Maica, ceea ce stapaneste toata zidirea, are mai multa indrazneala decat toti Sfintii sa mijloceasca catre Dansul, asa cum s-a aratat in diferite timpuri, mai inainte de a se face Judecata cea a toata lumea, caci a izbavit multe suflete din cursele diavolului, dupa cum se arata in multe carti.

Anii au trecut si iata ca Maica Domnului ne-a ajutat sa scriem si volumul 5 de Povestiri duhovnicesti. Minuni se fac foarte multe si se vor face pana la sfarsitul Lumii, dupa cum a spus Mantuitorul Hristos in Sfanta Evanghelie: "Iata, Eu voi fi cu voi pana la sfarsitul veacurilor. Amin" si in alt loc: "Pe aceasta Piatra voi zidi Biserica Mea si nici portile iadului nu o vor birui." Am inceput sa primesc marturii de la oameni si de aceea ma vad silit sa scriu in continuare. Maica Domnului sa ne ajute, ca cele scrise sa fie spre folosul duhovnicesc al celor ce le vor citi. Monah Pimen Vlad

Cu Batranul Arsenie se pare ca se implineste cuvantul evanghelic: "Iata cu adevarat israelitean, intru care nu este viclesug". A fost din fire cinstit, simplu, fara de rautate, bland, ascultator, neagonisitor si, in mod deosebit, un nevoitor cum rar se intalneste. Pentru Batranul Arsenie, intotdeauna da era da, iar nu era nu. Niciodata nu tinea minte raul, orice i-ai fi facut, niciodata nu se mania, niciodata nu facea rau nimanui. Traia in ascultare cu o desavarsita acrivie, si de aceea, prin ascultarea si desavarsita credinta ce le avea in staretul sau, traia zilnic mai presus de legile firii. In privegherile pe care le incepea de cu seara, se ostenea peste masura cu mii de metanii si cu starea de toata noaptea in picioare, pana se lumina de ziua. Atat de mult se adancea in rugaciune si se daruia ei, incat de multe ori, cand se apropia timpul lucrului, nu voia sa se dezlipeasca de rugaciune. Batranul acesta, cu toata simplitatea lui, a prins sensul vietii monahale. S-a predat pe sine in intregime ascultarii si nevointei, de aceea L-a si gasit pe Cel dorit. A gasit inlauntrul sau rugaciunea, L-a gasit pe Dumnezeu. Monahul Iosif Vatopedinul

Prezentul volum contine douazeci si patru de biografii ale unor asceti in lume. Printre ei se numara un episcop, un ieromonah, patru preoti casatoriti, doi monahi care au trait in lume si la sfarsitul vietii s-au invrednicit sa primeasca schima ingereasca si cincisprezece mireni(barbati si femei). Biografiile au fost asezate in ordine cronologica, in functie de data adormirii lor. Fiecare a mers pe calea sa, insa toti au avut un scop comun: pazirea poruncilor lui Dumnezeu si unirea lor cu Dumnezeu. Ramai uimit vazand rabdarea lor, lepadarea de sine si puterea rugaciunii prin care au depasit toate greutatile. Insa mai ales te uimeste simplitatea cu care au primit harul si intamplarile mai presus de fire, fara iscodire si cu smerenie, fara sa-si inchipuie ca sunt ceva sau ca au ceva.

Preoti de mir adormiti in Domnul

Colectia: Alte carti
Autor: Popescu, Niculae M., Pr. Prof. Acad.

Editura: Basilica
Format: 15x21 cm
ISBN: 978-606-2900-28-1
Numar de pagini: 270

Status: in stoc

Pret: 35.00 LEI

Scrieti o recenzie

Carti similare

- "Din perspectivă creştină ortodoxă, moartea nu este un rău absolut, care trebuie amânat cu orice preţ, nici viaţa biologică nu este un bine absolut, care trebuie prelungit cu orice preţ. Moartea spirituală este răul absolut de care trebuie să ne ferim, şi viaţa spirituală este binele absolut care trebuie dobândit. Să amintim aici minunata zicere a Sfântului Ioan Gură de Aur:<< Nu e rău să mori; rău e să mori rău >>. [...] Pentru creştin, sfârşitul vieţii este un moment crucial. Starea spirituală în care îl află moartea e hotărâtoare pentru viaţa sa în veşnicie. Răgazul dinaintea morţii e timp de pocăinţă, de împăcare cu Dumnezeu şi cu semenii, de curăţire a minţii şi a inimii, timp de rugăciune fierbinte şi alipire puternică de Dumnezeu."
  
  Jean-Claude Larchet

Sfarsit crestinesc vietii noastre - Popescu, Niculae M., Pr. Prof. Acad.

Basilica

- Parintele Zaharia se inscrie intr-o aleasa scoala de spiritualitate monahala ortodoxa fiind fiu duhovnicesc al vrednicului de fericita pomenire Arhimandrit Sofronie Saharov, el insusi ucenic al Sfantului Siluan Athonitul. „De altfel, din ravna misionara a Parintelui Zaharia a rodit si continutul acestei carti, care cuprinde cuvantarile duhovnicesti rostite de Preacuviosia Sa in timpul unei vizite pe continentul american, in anul 2007. Si, probabil, nu s-ar gresi daca s-ar spune ca „inima", in calitatea ei de insondabil centru al persoanei umane si al vietii ei duhovnicesti, reprezinta preocuparea esentiala a cugetarii teologice a Parintelui Zaharia. De aceea si titlul acestui volum contine graitoarea formulare a Sfantului Apostol Petru, Omul tainic al inimii”, se mentioneaza in Cuvantul inainte semnat de Preafericitul Parinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane. Aceasta carte este de mare folos, mai ales in anul 2014, ca An omagial al Sfintei Spovedanii si al Sfintei Impartasanii deoarece acorda o mare importanta pocaintei ca stare si lucrare de innoire duhovniceasca a omului credincios.

Omul cel tainic al inimii (1 Petru 3, 4) - Popescu, Niculae M., Pr. Prof. Acad.

Basilica

- Acest volum insumeaza mai multe predici ale Parintelui Sofian Boghiu la unele Duminici, praznice si sarbatori ale sfintilor din timpul anului, care au fost rostite la Manastirea Antim, unde Parintele a fost staret o mare perioada de timp. Ele pastreaza ordinea pe care a stabilit-o cel care a cules predicile ramase in manuscris de la Parintele Sofian, Ierodiaconul Gamaliel Sima, si anume ordinea cronologica, fixata insa nu in functie de anul bisericesc, ci de cel civil.
  
  Aceste predici sunt urmate de cateva meditatii ale Parintelui pe tema providentei divine, a rugaciunii, a relatiei parinte duhovnicesc - ucenic, precum si cateva invataturi si sfaturi legate de Sfanta Taina a Spovedaniei.

Buchet de cuvantari: predici si meditatii - Popescu, Niculae M., Pr. Prof. Acad.

Basilica

- Acest volum reprezinta editia a II-a a cartii cu acelasi titlu, publicata in toamna anului 2011 la Editura Cuvantul Vietii a Arhiepiscopiei Bucurestilor, cu prilejul aducerii in Romania a Cinstitului Cap al Sfantului Apostol Andrei.
  Chiar daca de atunci nu a mai trecut o lunga perioada de timp, se constata ca intensitatea spirituala a evenimentului a avut un impact deosebit in viata Bisericii si a societatii. De aceea, reeditarea volumului, cu unele adaugiri necesare, la Editura Basilica a Patriarhiei Romane, se dovedeste binevenita.

Sfantul Apostol Andrei â€“ Ocrotitorul Romaniei, Incepatorul Botezului in poporul roman - Popescu, Niculae M., Pr. Prof. Acad.

Basilica

- De-a lungul anilor, m-am alăturat È™i eu nenumăraţilor pelerini din toată lumea care păÈ™esc pe urmele Mântuitorului Iisus Hristos în Ierusalim − Cetatea martor a mântuirii noastre. După un astfel de pelerinaj rămâi cu impresii unice: o stare sufletească negrăită, nemaiîntâlnită, o sfântă emoţie amestecată cu sentimentul de nevrednicie pe care un om obişnuit îl încearcă când urmează paşii Fiului lui Dumnezeu, Unul din Treime, Care a luat trup şi S-a făcut om, pentru a-i împăca pe oameni cu Dumnezeu.
  
  † Timotei Prahoveanul
  Episcop-vicar al Arhiepiscopiei BucureÈ™tilor

Asezamintele romanesti de le Ierusalim, Iordan si Ierihon. Trecut si prezent - Popescu, Niculae M., Pr. Prof. Acad.

Basilica

- "Dacă facem un scurt excurs în istoria poporului român, descoperim numeroase personalităÈ›i care au cercetat, cu gândul È™i profunda lor cugetare, cultura altor popoare, făcând dovada faptului că au È™tiut să iubească sufletul românesc la fel de intens ca vasta cultură È™i civilizaÈ›ie a întregii lumi. În acest fel, au înnoit suflul de viaÈ›ă spirituală românească È™i l-au îmbogăÈ›it cu tot ce au putut găsi în florile rare, bogate È™i preÈ›ioase ale omenirii. Prin acest proces, unitatea sufletească a neamului a fost asigurată È™i a putut fi biruitoare în cele mai grele momente, când integriatea hotarelor patriei a fost primejduită."
  
  Preot Mihail Bulacu

Educatori crestini ai neamului romanesc - Popescu, Niculae M., Pr. Prof. Acad.

Basilica

Volume apartinand de la aceeasi editura

- Teologia se intemeiaza pe Revelatia divina si ramane aceeasi peste veacuri. Dar cum fiecare epoca vine cu o problematica culturala care ii este proprie, teologia este chemata sa gaseasca raspunsuri la intrebarile ridicate de problemele vremii, intemeindu-se permanent pe Revelatia divina, pentru ca Biserica sa-i poate desfasura misiunea ei in mod rodnic. Carte publicată cu binecuvântarea Preafericitului Părinte DANIEL Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Sfanta Treime si cosmosul - Popescu, Niculae M., Pr. Prof. Acad.

Basilica

- După cum precizează traducătorul, lucrarea profesorului Hrisostom Stamoulis, reprezintă fără îndoială un eveniment unic în spațiul editării de carte teologică din țara noastră, în principal datorită originalității demersului teologic foarte cuprinzător, prin care autorul încearcă o sinteză diacronică a teologiei frumosului, dar totodată și provocarea mediului cultural la o deschidere spre modul de existență divino-uman, specific Ortodoxiei.
  Autorul lucrării este un cunoscut profesor de teologie de la Facultatea de Teologie din Tesalonic, succesor original al celebrului dogmatist Nikos Matsoukas, compozitor și poet, cercetător cu reale preocupări în domeniul Patristicii, ermineut consacrat al Sfântului Chiril al Alexandriei despre care a scris numeroase studii, dar și un bun cunoscător în domeniul artelor, precum și teolog implicat în dialogul teologiei cu lumea culturală din Grecia.
  Frumusețea Sfințeniei – Prolegomene la o estetică filocalică a Ortodoxiei este o carte care își propune să abordeze un domeniu mai puțin explorat în teologia ortodoxă românească de până acum, anume estetica teologică. Tema de bază, în jurul căreia se țese apoi întreaga demonstrație a lucrării, este aceea legată de sensul existenței simțurilor omului în teologia ortodoxă și posibilitatea acestora de a se împărtăși de frumusețea dumnezeiască și necreată.
  Având în vedere caracterul ei larg și deschis către cultura laică, lucrarea profesorului Stamoulis poate constitui un important reper pentru teologia estetică românească și, totodată, un necesar mijloc de dialog cu lumea culturală.

Frumusetea Sfinteniei - Popescu, Niculae M., Pr. Prof. Acad.

Basilica

Preasfanta Fecioara Maria - Popescu, Niculae M., Pr. Prof. Acad.

Basilica

- "Din perspectivă creştină ortodoxă, moartea nu este un rău absolut, care trebuie amânat cu orice preţ, nici viaţa biologică nu este un bine absolut, care trebuie prelungit cu orice preţ. Moartea spirituală este răul absolut de care trebuie să ne ferim, şi viaţa spirituală este binele absolut care trebuie dobândit. Să amintim aici minunata zicere a Sfântului Ioan Gură de Aur:<< Nu e rău să mori; rău e să mori rău >>. [...] Pentru creştin, sfârşitul vieţii este un moment crucial. Starea spirituală în care îl află moartea e hotărâtoare pentru viaţa sa în veşnicie. Răgazul dinaintea morţii e timp de pocăinţă, de împăcare cu Dumnezeu şi cu semenii, de curăţire a minţii şi a inimii, timp de rugăciune fierbinte şi alipire puternică de Dumnezeu."
  
  Jean-Claude Larchet

Sfarsit crestinesc vietii noastre - Popescu, Niculae M., Pr. Prof. Acad.

Basilica

- Atunci cand urmam lui Hristos, singura noastra grija este sa-I fim bineplacuti si in tot ceea ce facem sa-I aducem multumire.
  
  Arh Zaharia Zaharou

Pecetea prezentei lui Hristos in inima omului - Popescu, Niculae M., Pr. Prof. Acad.

Basilica

- Sfinţii isihaşti Simeon Noul Teolog, Grigorie Palama şi Paisie de la Neamţ – dascăli ai rugăciunii neîncetateRugăciunea, ca prezenÈ›ă È™i lucrare a Sfântului Duh în omul evlavios, aduce mângâiere, pace È™i bucurie; ea ne uneÈ™te cu Preasfânta Treime, izvorul bucuriei È™i al vieÈ›ii veÈ™nice, dar È™i cu Biserica lui Hristos din toate timpurile È™i din toate locurile. Fără rugăciune nu este Biserică È™i nici viaÈ›ă creÈ™tină. Când pierdem bucuria È™i pacea sufletului este semnul sigur că nu ne mai rugăm cum trebuie sau cât trebuie.CreÈ™tinul ortodox trebuie să se roage cat mai mult, fiindcă rugăciunea aduce multă iubire sfântă in inimă, ne uneÈ™te cu Dumnezeu Cel milostiv, ne ajută să vedem în fiecare om un frate È™i în fiecare frumuseÈ›e a creaÈ›iei un dar de la Dumnezeu. Rugăciunea ne ajută să înfruntăm greutăÈ›ile vieÈ›ii È™i să pregustăm încă din lumea aceasta lumina È™i bucuria Învierii È™i a vieÈ›ii veÈ™nice. Nimic nu poate înlocui rugăciunea È™i nicio activitate nu este mai de preÈ› decât rugăciunea, fiindcă rugăciunea ne dăruieÈ™te inspiraÈ›ie È™i putere pentru a rosti cuvântul frumos È™i pentru a săvârÈ™i fapta bună. […]În contextul împlinirii a 1.000 de ani de la trecerea la Domnul a Sf. Simeon Noul Teolog (†1022) È™i a 300 de ani de la naÈ™terea Sf. Paisie de la NeamÈ› (†1722), Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a proclamat, de asemenea, anul 2022 drept Anul comemorativ al SfinÈ›ilor isihaÈ™ti Simeon Noul Teolog, Grigorie Palama È™i Paisie de la NeamÈ›.Preafericitul Părinte Patriarh Daniel