Odata cu primirea sfantului botez, Pantelimon a dobandit de la Dumnezeu darul de a vindeca bolile, chiar si pe cele incurabile, precum si darul de a alina suferintele trupesti si sufletesti ale oamenilor.  Pentru toate vindecarile pe care le facea, el nu accepta nici un fel de plata, ba mai mult, dupa moartea tatalui, toata averea sa a impartit-o saracilor.  Aceste fapte ale sale i-au adus numele de doctor fara de arginti.

Cateheza este o lectie de religie pe care dascalul o expune sistematic elevilor sai.  Deseori ea se prezinta ca un dialog, fie din dorinta elevilor de a invata mai mult si mai deslusit, fie din aceea a dascalului de a controla si completa cunostintele elevilor.

In fapt, toata invatatura Mantuitorului Iisus, cuprinsa in cele patru Evanghelii, e o suita de cateheze.  De aceea El Se numea si era numit Invatatorul, iar cei ce-L ascultau se numeau si erau numiti invatacei, adica ucenici, elevi.  Numarul ucenicilor depasea cu mult pe al celor doisprezece, dar acestia au fost primii si cei mai apropiati beneficiari ai catehezelor rostite de Domnul.

Colecţie de cuvinte duhovnicesti şi sfaturi referitoare la viaţa interioară, la bunul mers al despătimirii, la buna înţelegere a celor sfinte.

Din cuprins:
Sfaturi pentru viata duhovniceasca a calugarilor.

(lipsa text)

(lipsa text)

Preotul trebuie sa ia aminte de sine si de toata turma, ceea ce inseamna ca el trebuie sa se ingrijeasca in primul rand de viata sa personala, iar in al doilea rand sa-si indeplineasca menirea de a conduce turma spre mantuire, deci sa se ingrijeasca de activitatea sa externa. Sf. Apostol Pavel aseaza aici in primul rand datoria preotului de a lua aminte la sine, nu numai pentru a-i atrage acestuia atentia asupra celei mai insemnate datorii fata de propria sa persoana, mantuirea sufletului sau, ci mai ales pentru faptul ca pastorul sufletesc inainte de toate trebuie sa fie posesorul unei vieti pline de sfintenie si curatenie, din care sa izvorasca pentru pastoritii sai roadele apostoliei sale, iar dupa aceea, prin viata sa, trebuie sa fie pentru acestia un exemplu viu, vrednic de urmat si nu o pricina de sminteala.

În timpul ocupaţiei la Paris, câţiva creştini ortodocşi şi-au trăit creştinismul până la martiriu şi la deportare, după lupte eroice.
Unii dintre ei se adunaseră în jurul unei femei, Maria Skobţova, care se născuse în timpul lui Alexandru al III-lea într-o Rusie prosperă şi plină de perspective pentru ea: politică, teologie, poezie, pictură, broderie, toate acestea îi erau deschise. Iniţial angajată în lupta revoluţionarilor, se căsătoreşte cu un ofiţer pe care îl va însoţi în dezastrul suferit de armata albilor.
Marea suferinţă provocată de emigrare şi de moartea unuia dintre copiii săi au condus-o la viaţa monahală şi la mucenicie. Mărturisind până în ultima clipă, a salvat numeroşi evrei şi a murit la Ravensbruck.

"Înflorirea stăreţismului rus începe către ultima treime a secolului al XVIII-lea, îşi atinge apogeul în secolul următor şi continuă, fără a se întrerupe, până la revoluţia din 1917. Astfel, această tradiţie duhovnicească se iveşte odată cu reînnoiorea vieţii monahale din Rusia, din vremea în care arhimandritul Paisie Velicikovski face să renască adevăratul cenobitism în mănăstirile din Moldova, de unde ucenicii lui se răspândesc în ţara sa, mai cu seamă în regiunile Kaluga, Kursk şi Orel. Ea se sfârşeşte - sau cel puţin devine imperceptibilă pentru ochiul din afară - în momentul în care monahismul cenobitic dispare în Rusia, sub revoluţie."

Vladimir Lossky

In grija noastra de a va pregati teologic si practic pentru preotie, va suntem datori cu infatisarea ei sub toate aspectele, cu toate sarcinile, greutatile, durerile, satisfactiile si bucuriile ei, cu folosul si cu paguba ce poate avea pentru dumneavoastra, pentru noi si pentru Biserica, preotia Dumneavoastra, dupa vrednicia noastra si a dumneavoastra.
Preotia este sfanta si sublima slujire a lui Hristos, in scopul mantuirii oamenilor...

Pilda fiului risipitor ne arată, însă, că omul poate ajunge È™i gol de Dumnezeu, printr-un exerciÈ›iu imatur, în formă continuată È™i cronicizată, al libertăÈ›ii prost înÈ›elese. Din punctul cel mai de jos al existenÈ›ei sale, omul nu are decât două soluÈ›ii: moartea sau învierea. Iar PreasfinÈ›itul Părintele nostru Benedict BistriÈ›eanul ne destăinuie È™i secretul acestei învieri: participarea de bună voie la dragostea Tatălui.

Pr. Adrian Podaru