Aceasta carte descrie viata ascetei ortodoxe si marturisitoarei secolului XX.  La varsta de 12 ani a plecat la manastire, unde a fost tunsa calugarita, primind numele de Eufrosina.  Dupa distrugerea manastirii in timpul regimului sovietic, a trecut prin cumplitele deportari si lagare comuniste.  Fiind eliberata in anii de dupa razboi, a locuit in Tula, apoi in satucul Fosforitnii, care se afla in imprejurimile Moscovei.  In anul 1960 a primit schima mare, cu numele Nila.  Dumnezeu a inzestrat-o cu mari daruri: inainte-vederea, vindecarea si prorocirea.  La stareta plina de har ajungeau oameni din toate colturile Rusiei pentru a primi ajutor, mangaiere si vindecare de boli.

Cartea este alcatuita pe baza amintirilor si marturiilor celor care au cunoscut-o pe maica in timpul vietii, fiind completata cu ajutorul scrisorilor si observatiilor fiilor duhovnicesti si oamenilor apropiati staretei.

Parintele Petru Boiarski este unul dintre cei mai mari sfinti preoti de mir din vremurile noastre. L-a slujit pe Dumnezeu cu multa ravna, si pentru aceasta a primit multe harisme, desi era foarte tanar. Dar lucrarea sa a starnit mania diavolului si a slujitorilor sai, care s-au razbunat, si parintele a fost ucis in floarea varstei. Aceasta mucenicie ii fusese descoperita parintelui de DUmnezeu cu multa vreme inainte, dar frica nu l-a invins. El si-a continuat slujirea, cu mult curaj, folosindu-i pe cei care veneau sa-i ceara ajutorul. Si dupa moartea sa, s-a aratat facator de minuni...

Cu ajutorul lui Dumnezeu, vede lumina tiparului o carte cu alte noi mărturii despre minunile Sfântului Nectarie în ţara noastră. Cu ani în urmă, în anul 2003, tipărind primele mărturii despre minunile Sfântului Nectarie pe pământul românesc, am scris şi despre Mănăstirea Radu Vodă din Bucureşti, numind‑o Eghina românească. Sintagma a intrat în sufletele credincioşilor. Anii au trecut, şi de atunci am mai tipărit o mulţime de mărturii despre minunile sfântului, ultima carte purtând chiar titlul Sfântul Nectarie – Noi minuni la Mănăstirea Radu Vodă.

Aflând însă o mulţime de mărturii făcute de sfânt şi în alte locuri din ţara noastră, unde sunt biserici cu hramul său sau unde se află părticele din sfintele sale moaşte sau icoane ale sale, mi‑am dat seama că Eghina românească este de fapt în fiecare loc din ţara noastră unde sfântul şi‑a arătat lucrarea. Am selectat deci pentru acest volum mărturii despre diferite daruri pe care sfântul le face oamenilor necăjiţi. Deşi am mai tipărit un volum despre ajutorul dat celor bolnavi (cu titlul Sfântul Nectarie – Vindecări minunate), totuşi şi în acest volum mărturiile majoritare sunt cele despre oameni vindecaţi de diferite boli. Dar şi celelalte – despre oameni fără loc de muncă, sau aflaţi în diferite alte încercări, impresionează la fel de mult. 

Prea adesea convinsi ca rigorismul si triumfalismul pot ascunde lipsa de vigoare duhovniceasca si realism specific crestinismului autentic, nu de putine ori am uitat ca dincolo de Filocalii sau Paterice, dincolo de concordante pe teme sau tratate de teologie stau oameni, oamenii lui Dumnezeu.  Ori aceasta carte a lui Danion Vasile ne umple de uimire prin firescul sau, prin naturaletea pe care ne-o arata.  Ne ofera o sansa de-a ne vedea altfel.  Ai lui Dumnezeu, in ciuda lucrurilor, uneori, monotone, pe care le traim, dar in care facem ce ne este mai la indemana: sa-L cautam, sa-L aflam pe Dumnezeu.

Eroii Pustiei de aproape de prea putine ori au fost iconizati cu atata curaj si ingeniozitate marturisitoare ca in cartea aceasta, veritabil Manual de antiterorism in plan duhovnicesc...

Pr. Constantin Necula

Suntem cu totii pacatosi.  Ne-am obisnuit sa convietuim cu greselile noastre, cu scaderile noastre, cu patimile noastre.  Aceasta carte ne arata cum Dumnezeu bate la usa inimii si le cere sa se schimbe.

Si, in acelasi timp, cartea ne pune inainte cateva modele duhovnicesti.  Ne ajuta sa intelegem ca, printre noi, mai traiesc sfinti...

Interviul din acest volum poate parea socant.  Viata unui tanar non-conformist este plina de peripetii de tot felul.  Dar intalnirea tanarului cu Dumnezeu poate da nadejde multora dintre cititori apasati de diferite patimi.

Cartea de fata nu este marturia unui om care a iesit din labirintul dependentei de droguri.  Ci este spovednia unui tanar cara arata, cat se poate de clar, cum drogurile fura, la propriu, vietile celor dependenti.  Ale celor care s-au crezut independenti, atat de independenti incat au cazut intr-una dintre cele mai viclene curse dracesti.

Părintele Constantin Sârbu este cunoscut în È›ară È™i în străinătate. Sunt creÈ™tini de-ai noÈ™tri care l-au cunoscut È™i se roagă lui, alÈ›ii care nu l-au cunoscut È™i se roagă dânsului. Și eu am o rugăciune zilnică pentru ambii părinÈ›i, pentru părintele Constantin Sârbu È™i pentru părintele Constantin Voicescu, cel care i-a urmat la acest sfânt alter. Îi simt ca sfinÈ›i, deoparece au pătimit prin închisori în mod nedrept, au fost lăsaÈ›i fără familii, pe drumuri, È™i au avut o slujire desăvârÈ™ită pentru biserică È™i pentru neam. (...)
Salutăm cu încredere frăÈ›ească apariÈ›ia acestei noi cărÈ›i editate de domnul danion Vasile, care dă mărturie deplină pentru slujirea martirică a acestui mare părinte mărturisitor È™i sfânt, Constantin Sârbu, de la Biserica SapienÈ›ei. Este încă un episod livresc foarte lăudabil, care zideÈ™te conÈ™tiinÈ›e, uneÈ™te suflete È™i aduce în faÈ›a credincioÈ™ilor istoria martirică excepÈ›ională a unor preoÈ›i de mare vrednicie È™i sfinÈ›enie a neamului nostru românesc.
Părintele Marin Cojoc

Părintele Constantin Sârbu, după ani de zile de chinuri È™i pătimiri în temniÈ›ele È™i lagărele comuniste, a primit moarte mucenicească pentru că a refuzat propunerea securităÈ›ii de a turna ceea ce afla la spovedanie. Moartea sa a fost neconvenÈ›ională - în urma unei operaÈ›ii aranjate să îi aducă sfârÈ™itul.
Venind la spital să îl împărtăÈ™ească cu Sfintele Taine, părintele Ilarion Argatu a văzut în jurul capului său lumina sfinÈ›eniei È™i a exclamat: Cunună de martir!. Un martir cu sfinte moaÈ™te, f[c[tor de minuni ]nc[ din timpul vieÈ›ii...
Editorul 

Poveștile sănătoase sunt prăjiturile care înfrumusețează copilăria, cele care oferă copiilor lecții de viață, cele care te ajută să înțelegi mai bine lupta dintre bine și rău. Sunt cele care te transformă într-un mic erou, sau într-o mică eroină, gata să pornești în marea aventură a salvării celor aflați în tot felul de pericole. 
Poveștile bolnave... sunt de mai multe feluri. Unele au doar mici răcelli, care trec fără tratament . Altele au boli mai grave, altele și mai grave. Adică, trebuie operate. Unele sunt atât de bolnave  încât nici operația nu le mai poate ajuta.
Ideal ar fi ca toate poveștile să fie ca niște prăjituri, ideal ar fi ca adulții să fie foarte atenți ce cărți le cumpără copiilor sau nepoților lor, și  la copii să nu ajungă decât povești sănătoase.

ToÈ›i cei care au murit în închisoare, È™i care au murit nu numai în închisoare, toÈ›i au dreptul să treacă din suferinÈ›a de aici în rândul sfinÈ›ilor din Sinaxar. (...) SfinÈ›ii nu se fac printr-o declaraÈ›ie oficială. SfinÈ›ii sunt nenumăraÈ›i. Că vor fi trecuÈ›i în sinaxare peste un an, peste doi, peste zece, Dumnezeu va decide. Acesta va fi triumful lui Hristos. Dar pentru aceasta, noi trebuie să ne trudim toÈ›i, noi toÈ›i. Ca să creăm o atmosferă în care cele ce se naÈ™te, cele ce pătimeÈ™te pentru Hristos, poate fi trecut automat din rândul oamenilor păcătoÈ™i în rândul sfinÈ›ilor. Asta fiecare poate È™i trebuie s-o facă...

Justiniam Chira, Arhiepiscopul MaramureÈ™ului È™i Sătmarului

În vremurile dificile prin care trecem, una dintre virtuÈ›ile care se observă rar este cea a curajului. Din ce în ce mai mulÈ›i creÈ™tini sunt biruiÈ›i de nesiguranÈ›ă, frică, panică È™i chiar deznădejde. Trăim ca È™i cum Dumnezeu ar fi uitat de noi sau chiar ne-ar fi părăsit. Dar problema este la noi, doar la noi. Nu mai È™tim să trăim duhovniceÈ™te, nu mai È™tim să ne hrănim din hrana cea tare pe care ne-o arată Biserica.

În această carte am făcut o serie de tâlcuiri la unele cuvinte de foc ale Preacuviosului stareÈ› Emilian Simonopetritul. Cuvinte despre suferinÈ›e, despre boală, despre moarte, din perspectivă autentic ortodoxă. Trebuie să recunosc că parcă fiecare citat selectat îmi arăta cât sunt de departe de linia pe care ar trebui să merg, dar nu o fac.

Cred că cei mai mulÈ›i dintre noi suntem creÈ™tini doar cu numele. Dar, totuÈ™i, suntem chemaÈ›i la mântuire. Și de aceea Hristos ne vorbeÈ™te prin sfinÈ›ii vremurilor noastre, aÈ™a cum ne vorbeÈ™te È™i prin paginile Sfintei Evanghelii. Este AcelaÈ™i Hristos, Care este viu È™i vorbeÈ™te în inimile robilor Săi tot aÈ™a cum a vorbit in inimile SfinÈ›ilor Apostoli. Danion Vasile

Încă o carte despre un sfânt? Și, cum adică, sfântul care râde? Sfântul Evmenie Saridakis este un sfânt cu totul ieÈ™it din comun. În tinereÈ›e, din pricina faptului că s-a mândrit, a fost posedat de diavol. Dar, pentru rugăciunile Maicii Domnului, a fost vindecat. Și a ajuns făcător de minuni, chiar izbăvitor de demoni. VreÈ›i să vă fac reclamă acestei cărÈ›i, ca să o cumpăraÈ›i? Eu nu vreau. Vreau însă să fac recunoscută lucrarea minunată a Sfântului Evmenie, ucenicul Sfântului Nichifor cel lepros, noul făcător de minuni. 
Vreau să vă vorbesc despre o minune de om, despre un sfânt care mi-a înseninat È™i înfrumuseÈ›at viaÈ›a, despre un sfânt care prin bucuria È™i prin râsul său binecuvântat aducea liniÈ™te în sufletele apăsate de depresie È™i de deznădejde. 
Această carte este o carte despre un prieten mai mare, care vrea să mă ajute È™i să ne ajute. Și care este grabnic ajutător, pentru că prin iubirea lui topeÈ™te gheaÈ›a din sufletele noastre.
Sfântul Porfirie Kavsocalivitul spunea oamenilor să meargă să ia binecuvântare de la el, pentru că un sfânt ca părintele Evmenie se poate întâlni o dată la două sute de ani. Pare un cuvânt greu, nu? Și, totuÈ™i, Sfântul Porfirie nu se juca cu cuvintele...

Danion Vasile

Există vreun om care nu ştie ce înseamnă necazurile? Nu. Fiecare om, oricât ar fi de bogat, oricâtă carte ar şti, nu poate scăpa de necazuri. Obsesia aceasta a raiului pe pământ, a vieţii lipsite de griji, este o înşelare drăcească. Şi dacă toţi oamenii au necazuri, care de care mai dificile, care de care mai mari, înseamnă că nimeni nu poate spune că o astfel de carte nu îi este de folos. Ci dimpotrivă.

Cartea aceasta încearcă să răspundă întrebărilor pe care şi le pun oamenii cu privire la rostul suferinţei. Şi încă mai mult: nu este o carte care doar constată ceva, ci este o carte care încearcă să propună soluţia creştină. (Părintele Nicodim Jar)