Gândurile, starea lăuntrică, dorinÈ›ele ne ocârmuiesc viaÈ›a. AÈ™a cum ne sunt gândurile cu care ne îndeletnicim, aÈ™a ne este È™i viaÈ›a. Dacă avem gânduri de pace, liniÈ™te, dragoste deplină, bunătate, virtute, curăÈ›ie, atunci È™i întru noi va fi pace, căci toate gândurile de pace aduc pace lăuntrică, care răzbate din noi – căci gândurile ne sunt pline de pace, liniÈ™te, dragoste È™i bunătate. Dacă purtăm întru noi gânduri rele, diavoleÈ™ti, atunci È™i pacea noastră lăuntrică se nimiceÈ™te.

SfinÈ›ii PărinÈ›i spun despre gânduri: „Orice gând care năruieÈ™te pacea È™i gândurile ce nu ne dau pace, acestea toate de la diavol sunt, È™i trebuie să le îndepărtăm È™i să nu le primim.” Trebuie să ne ostenim pentru binele nostru, ca să se întărească în noi pacea, bucuria, dragostea cea Dumnezeiască. Părintele nostru cel Ceresc voieÈ™te ca fiii Săi să aibă trăsăturile Lui DumnezeieÈ™ti: vrea să fim cu toÈ›ii plini de dragoste, pace, mângâiere, bucurie, adevăr, virtute.

StareÈ›ul Tadei de la Mănăstirea VitovniÈ›a

Cartea de faţă, intitulată modest „Cuvinte puţine oarecare din ceale multe, ale celor întru sfinţi părinţilor noştri Vasilie celui Mare şi Grigorie Cuvântătoriului de Dumnezeu,” a fost alcătuită de Grigorie Dascălul, Mitropolitul Ungrovlahiei (1765–1834), ca o anthologie a prieteniei celor doi mari Sfinţi Părinţi ai veacului al patrulea, precum mărturiseşte tipograful Pafnutie în prefaţa intitulată „Cătră cititoriul”: „Mitropolitul Grigorie, fiindcă marele Vasilie au fost ca un suflet în dooă trupuri cu Bogoslovul Grigorie, tălmăcind câteva Cuvinte, Epistolii, Stihuri de ale Bo¬goslovului Grigorie, le-au unit cu ale marelui Vasilie, ca să se cunoască că precum în viiaţă au fost iubiţi şi uniţi, aşa şi în Cartea aceasta să fie uniţi”. Grigorie Dascălul (proslăvit între sfinţi în anul 2006), este unul dintre vestiţii traducători ai scrierilor patristice din obştea Stareţului Paisie de la Neamţ. Numele lui Grigorie este legat de un alt mare traducător nemţean, Gherontie, care i-a fost şi duhovnic, şi cu care a tradus mai multe scrieri patristice. După moartea duhovnicului şi împreună-truditorului său, Grigorie, ajuns Mitropolit al Ungrovlahiei (1823-1834), va continua nevoinţa tălmăcirii şi tipăririi scrierilor patristice, reuşind să tipărească şi câteva manuscrise ale altor traducători nemţeni.

Anthologia Mitropolitului Grigorie, publicată în 1826 la Bucureşti, la trei ani după urcarea sa în scaunul Ungrovlahiei, nu este însă nici mică, şi nici neînsemnată în ce priveşte conţinutul. În cele 379 de pagini format mare (21x30,5 cm) ea adună câteva dintre cele mai reprezentative scrieri ale Sfântului Vasilie (cele nouă „Omilii la Exaimeron”, împreună cu cele două omilii „Despre Facerea Omului” şi cea „Despre Rai”; două lucrări ascetice, „Aşăzământuri călugăreşti” şi „Epistola către Hilon”; apoi încă optsprezece Omilii dintre cele mai cunoscute; la care se adaugă şase Omilii, optsprezece Epistole şi opt Poeme ale Sfântului Grigorie al Nazianzului. Cu excepţia „Omiliilor la Exaimeron”, a celor două omilii „Despre Facerea Omului” şi a celei „Despre Rai” (pe care doar le-a diorthosit), toate scrierile sânt traduse de Mitropolitul Grigorie Dascălul.

(lipsa text)

Ce este credinta Crestina?

Credinta Crestina este invatatura lui Hristos despre cele mai insemnate taine ale fiintei si ale vietii, invatatura pe care oamenii o pot primi numai prin credinta in El, si nu prin propriile stradanii.

Cuprins: 

TÂLCUIRE LA FACERE 
TÂLCUIRE LA CELE ZECE PORUNCI 
TÂLCUIRE LA TATĂL NOSTRU 
TÂLCUIRE LA FERICIRI 
TÂLCUIRE LA ZILELE SĂPTĂMÂNII 
TÂLCUIRE LA LUNILE ANULUI 
INIMA ÎN MARELE POST 
TÂLCUIRE LA SIMBOLUL CREDINÈšEI

Sfântul Nicolae Velimirovici este, fără putinÈ›ă de tăgadă, unul din marii scriitori bisericeÈ™ti ortodocÈ™i din veacul al XX-lea, de o mare prolificitate, lucru ce a făcut să fie socotit, pe bună dreptate, „Noul Gură-de-Aur al zilelor noastre... È™i dascăl sobornicesc al Bisericii.”1 Potrivit cuvintelor unui alt mare teolog È™i părinte duhovnicesc sârb, Arhimandritul Iustin Popovici, „el cugetă întru rugăciune, el filosofează întru rugăciune. PoÈ›i simÈ›i că, printr-însul, grăiesc sufletele purtătoare de lumină ale marilor nevoitori ortodocÈ™i, È™i mai ales minunatul suflet al Sfântului Simeon Noul Cuvântător-de-Dumnezeu. El îl află pe Dumnezeu întru rugăciune, È™i simte întreaga zidire. În rugăciunea sa, tuturor se face părtaÈ™.” În chip paradoxal, însă, abia în ultimele decenii publicul român a început să cunoască marea parte a scrierilor sale (chiar dacă, cu niÈ™te excepÈ›ii notabile, adesea prin intermediul unor traduceri la mâna a doua, din engleză sau franceză, È™i de o calitate mai îndoielnică).

Și, într-adevăr, este !

Însă, puterea rugăciunii nu stă nici în orele îndelungi petrecute la biserică È™i nici în alegerea cuvintelor potrivite, ci în starea inimii noastre  în timp ce ne rugăm, în curăÈ›ie, simplitate È™i mai ales în încrederea desăvărÈ™ită în bunătatea Tatălui Ceresc, în mâinile Căruia, ar trebui să aÈ™ezăm, fără îndoieli, întreagă viaÈ™a noastră. Cel mai bun exemplu sunt copiii, care cred sincer, fără vreo umbră de îndoială, È™i nădajduiesc spre bine.

Nu în zadar Domnul a spus să fin asemenea pruncilor căci a unora ca aceÈ™tia este ÎmpărăÈ›ia Cerurilor. - Matei 19, 14 

Iată roaba Domnului, fraÈ›ilor, a cărei viaÈ›ă pe pământ cu adevărat a înfăÈ›isat o întreagă evanghelie. Această Evanghelie a Maicii Domnului s-ar putea numi: Evanghelia celei dintâi roabe a Domnului, dar inainte a ne intreba ce fel de evanghelie a fost aceea, sa ne mutăm cu duhul È™i cu gândul în acea zi luminată când Sfânta Maică a Domnului s-a despărÈ›it de această lume. Noi numim acea zi- zi luminată, pentru că ea însăÈ™i a socotit-o astfel, rugându-se adesea Fiului său È™i lui Dumnezeu să - o grăbească, să grăbească ziua iesirii ei din această lume în care ea a îndurat pentru dreaptate mai mult decât oricare altă maică vreodată.

Cartea de faÈ›ă ne revelează adevărul esenÈ›ial È™i calea de urmat în câteva pagini. Succint, Vlădica ne spune de la ce pornim (Prima Lege a lui Dumnezeu sau cele zece porunci ale Vechiului Legământ), unde trebuie să ajungem (piramida cu zece caturi a fericirilor din „Legea lui Dumnezeu cea nouă, cea din urmă sau cea lăuntrică, adică desăvârÈ™ita È™i singura lege dumnezeiască mântuitoare”).
Și pentru ca instrucÈ›iunile de utilizare ale drumului creÈ™tinului spre mântuire să fie desăvârÈ™ite, pe lângă punctul de pornire È™i cel în care trebuie să ajungem, episcopul Nicolae Velimirovici ne arată È™i cum să facem să parcurgem acest drum pas cu pas.
Astfel, el ne dezvăluie un capitol special cu rânduieli È™i sfaturi pentru o viaÈ›ă creÈ™tinească È™i un set de reguli de purtare sau etica creÈ™tină după Sfântul Vasile cel Mare.
Citind aceste rânduri, vom înÈ›elege de ce toÈ›i cei care l-au cunoscut îndeaproape îl numeau Bunicul (Deda). Adesea veÈ›i găsi aici vorbele aproapelui, care ne numeÈ™te atât de frumos, fraÈ›i sau fii: „Să nu crezi, frate, că Dumnezeu i-a dat înÈ›elepciune doar omului, căci vei greÈ™i. ÎnÈ›elepciune are È™i boul, are È™i calul, È™i albina, È™i musca, È™i rândunica, È™i barza, È™i lemnul, È™i piatra, È™i apa, È™i văzduhul, È™i focul È™i vântul...” Sau È™i mai frumos: „Și să È™tiÈ›i, fiii mei...” Pentru că atunci când vom întoarce È™i ultima filă a acestei cărÈ›i chiar asta va trebui să facem. Să È™tim. AÈ™a cum piatra È™tie să tacă.

Vlădica Danilo nu a fost făcător de minuni, făcătoare de minuni a fost însă puterea Dragostei lui. El era un simplu rugător, dar un rugător ale cărui rugăciuni ştiau să ajungă la Dumnezeu, iar Dumnezeu nu-şi dezamăgea slujitorul credincios. Lucrarea rugăciunilor Vlădicăi izvora din profunzimea credinţei sale şi forţa dragostei sale faţă de Făcătorul şi Părintele său, faţă de Făcătorul şi Părintele celor pentru care se ruga. 
Deseori îl surprindeam pe Vlădica stând îngenunchiat într’una din bisericile Patriarhiei din Peci, punând omoforul său pe capul vreunui credincios care avea trebuinţă de rugăciunea lui şi care credea în puterea acesteia. Vlădica se ruga cu toată fiinţa. La început rostea cuvintele rugăciunii rar şi în şoaptă, iar apoi continua să se roage în gând. Erau momentele când lacrimile, asemenea mărgăritarelor sufletului său, se vărsau din ochii lui. 
Monahia Makaria Obradovici 

Cumplita crimă săvârÈ™ită asupra familiei È›ariste a fost începutul băii de sânge neomeneÈ™ti care a scăldat, apoi, întreaga Rusie È™i în care zeci de milioane de oameni È™i-au pierdut viaÈ›a, Biserica a căzut în mâinile ateilor, iar Sfânta Rusie a fost desfigurată, ajungând de nerecunoscut.
Nouă, generaÈ›iilor de astăzi, nu ne revine decât să ne rugăm Èšarului Mucenic Nicolae, celui de două ori încununat de Dumnezeu, È™i familiei sale de sfinÈ›i, ca să mijlocească dinaintea Tronului Dumnezeiesc pentru iertarea păcatelor noastre, ale tuturor. Și fie ca Domnul nostru Iisus Hristos să ne dăruiască tăria de credinÈ›ă ca È™i noi să urmăm, după vrednicie, pilda acestor adevăraÈ›i slujitori ai Lui. Amin.

ViaÈ›a SfinÈ›ilor Èšari Mucenici, Mult-Pătimitori ai Rusiei

Slujba SfinÈ›ilor Èšari Mucenici Mult-Pătimitiori ai Rusiei

Canonul Sfântului Èšar Mucenic Mult-Pătimitor Nicolae

Acatistul SfinÈ›ilor Mucenici È™i Mult-Pătimitori, Èšarul Nicolae, Èšarina Alexandra, Èšareviciul Alexei È™i Èšarevnelor Olga, Tatiana, Maria Și Anastasia

Acatistul Sfântului Èšar È™i Mare Mucenic Nicolae, Împăratul Întregii Rusii

Acatistul Sfintei Èšarine MuceniÈ›e È™i Mult-Pătimitoare Alexandra

Acatistul Sfintei Mucenițe și Mari Cneaghine ElisabeTa

O, Sfinte, Mult-pătimitorule, Èšarule Mucenic Nicolae! Domnul te-a ales È™i te-a uns ca să judeci pe poporul tău cu milostivire È™i dreptate È™i ca să te arăÈ›i păzitor al Bisericii celei drept-slăvitoare creÈ™tine. Pentru aceasta ai împlinit slujba cea împărătească în care ai fost aÈ™ezat È™i ai purtat de grijă sufletelor supuÈ™ilor tăi, în frica lui Dumnezeu. Iar Domnul, încercându-te ca pe un alt Iov Mult-pătimitor, a îngăduit să vină asupra ta ocări, amarnice dureri, trădare È™i înstrăinare, părăsit aflându-te de către cei apropiaÈ›i È™i silit fiind, cu sfâÈ™ierea inimii, să te cobori de pe tronul împărăÈ›iei tale celei pământeÈ™ti. Răbdând toate acestea pentru binele Rusiei, ca un credincios fiu al acesteia, È™i moartea cea mucenicească primindu-o, ca un drept slujitor al lui Hristos, ai dobândit ÎmpărăÈ›ia cea Cerească, în care-acum te desfătezi, cu slavă înălÈ›at fiind până la Tronul Împăratului-a-toate, dimpreună cu soÈ›ia ta, Èšarina Alexandra, È™i cu fiul È™i fiicele voastre, Alexei, Olga, Tatiana, Maria È™i Anastasia.
Iar acum, având mare îndrăzneală către Hristos, Împăratul nostru, rugaÈ›i-vă ca Domnul să ierte păcatul lepădării poporului tău È™i fărădelegile noastre să le lase, învăÈ›ându-ne toate virtuÈ›ile, ca È™i noi să dobândim smerenia, blândeÈ›ea È™i dragostea È™i prin ele, intrarea în ÎmpărăÈ›ia cea Cerească, unde, dimpreună cu tine È™i cu toÈ›i SfinÈ›ii Noi Mucenici È™i Mărturisitori ai Rusiei să slăvim pe Tatăl È™i pe Fiul È™i pe Sfântul Duh, acum È™i pururea È™i în vecii vecilor. Amin.