Perioada 1821-1859, reprezinta epoca istorica a reorganizarii pe baze moderne a Tarii Românesti, iar revolutia condusa de Tudor Vladimirescu, a dus la înlaturarea regimului fanariot si la introducerea domniilor pamântene. 
Regulamentele Organice, adoptate în 1831 în Tara Româneasca si în 1832 în Moldova au definit si separat atributiile puterilor Statului, au reglemantat organizarea Bisericii, au reformat administratia, au impus necesitatea refacerii armatei nationale etc.

Autorul s-a aplecat cu responsabilitate asupra temei propuse si a conceput o lucrare foarte interesanta, de o înalta tinuta stiintifica folosind metode de cercetare, pe baza de dovezi istorice, selectând cu marinimie bibliografia.

Pr. Prof. Dr. Stefan Rasceanu (Universitatea din Craiova)

"Predicile lui Antim sunt unul dintre cele mai pretioase monumente in literatura noastra bisericeasca, nu numai pentru ca ele sunt singurele in felul lor, caci de la nici un alt prelat romanesc din trecut nu avem o lucrare in acest fel, dar si pentru valoarea lor reala, pentru caldurea elocintei care, adeseori, minuneaza, si pentru frumusetea, bogatia si cateodata chiar eleganta limbii in care sunt scrise...

In acest mode credem ca predicile Mitropolitului Antim Ivireanul vor putea sa fi cetite si intelese cu usurinta in aceasta editiune nu numai de oamenii de litere, dar si de preotime."

„Buna dimineata, baieti! (1972), scrisa de prozator (Grigore Bajenaru) dupa iesirea din învatamânt, ca pensionar... Fugit irreparabile tempus… Si mai încarcata de nostalgii, fiindca profesorul si-a iubit nespus de mult meseria, parca prelungindu-si printr-însa copilaria, adolescenta, prospetimea vârstelor dintâi. Fostul elev buclucas si poznas de la Liceul Gheorghe Lazar, acum în ipostaza de dascal, nu putea sa nu aiba o atitudine fraterna fata de generatiile de elevi ce i-au trecut pe dinainte, cu ghidusiile, cu poznele lor, înte­legându-i, instruindu-i si educându-i... Si si-a pastrat aceste sentimente pentru scoala si lumea ei si dupa ce n-a mai fost la catedra. Liceul de odinioara, la care a învatat, scolile pe unde a trecut, elevii sai ra­mânându-i în inima si în minte ca niste insule ale fericirii, la care se întoarce când si când, convorbind cu dulci si nesterse amintiri. Buna dimineata, baieti! este însa si o carte de evocare a atâtor figuri im­pu­natoare din cultura noastra, pe care autorul le-a cunoscut direct: un Ovid Densusianu, un Cartojan, Liviu Rebreanu, Mihail Drago­mi­res­cu, Iacob Negruzzi, chiar si altii înca, multi cu a caror amintire îsi agrementa lectiile lui de împatimit profesor de limba si literatura româna, spre deliciul elevilor sai.“ (Hristu Cândroveanu, „Literatura româna pentru copii“, Editura Albatros, Bucuresti, 1988)

* * *

"Buna dimineata, baieti!" este continuarea lucrarii "Cismigiu et comp." editata de Editura Andreas in foarte multe editii si pe care o gasiti pe site-ul nostru.

Padurea spanzuratilor este cel de-al doilea roman important al creatiei rebreniene. Scriitorul se dovedeste un mare analist al starilor de constiinta. Criza lui Apostol Bologa, ce incepe in momentul cand, in calitate de ofiter al armatei austro-ungare, este pus in situatia de a lupta impotriva fratilor de acelasi sange, confera posibilitatea scriitorului de a investiga starile sufletesti ale personajelor. Se prezinta obsesia care il urmareste de-a lungul intregii actiuni a romanului, din momentul cand asista la executia cehului Svoboda si pana la propria executie, se identifica analiza unor adevaruri psihologice. Se remarca motivul spanzuratorii, care este prezent atat la debutul operei epice, cat si la final, dand sfericitate acesteia. Trebuie remarcat si faptul ca acelasi roman dovedeste ca Liviu Rebreanu este un scriitor ce atesta un real talent in a realiza un roman de razboi.

"Amintirile alcatuiesc pagini literare, pline de emotionante si fermecatoare evocari din copilaria povestitorului...

Creanga este un mare creator de chipuri si icoane. Toate figurile au relieful lor bine conturat, începând cu buna lui mama, Smaranda, pâna la mos Bodrânga si mos Luca, harabagiul din Humulesti, care l-a dus surghiun la seminarul Socolei...

Fondul "Amintirilor din copilarie" e însusi fondul sufletesc al poporului român: sincer si bun pâna la duiosie, rabdator si cuminte, voios, mucalit si istet, si de o dulce si statornica resemnare în vremuri grele, care l-a facut sa iasa biruitor de-a lungul veacurilor...

Intr-o perfecta armonie cu fondul, stilul povestitorului este narativ. Cursul povestirii, încet sau iute, linistit sau impetuos, e însusi mersul gândurilor si sentimentelor sale, dupa ce au trecut prin stavilarul constiintei artistice. În clipele atât de grele ale creatiei, Creanga suferea chinuri cumplite, caci el se lupta sa stavileasca torentul si sa-i potrivesca mersul regulat, dupa cursul simtirii si dupa ritmul inimii sale.

Materialul lingvistic e foarte bogat în scrierile lui Creanga. El fugea cu oroare de neologisme, pe care le-a definit într-un autograf, gasit mai târziu pe fila unei gramatici: «Neologisme se cheama toate cuvintele introduse în limba, unele fara trebuinta, si pentru care putem gasi un cuvânt românesc corespunzator...».

Când se întâmpla totusi sa-i scape sub condei vreun neologism, doua, le înlocuia repede, punând în loc cuvinte scoase din graiul taranului moldovean.

Nicolae Timiras

Din antichitate si până în zilele noastre, din Orient si până în Occident, preoti, alchimisti si întelepti au cercetat si au folosit virtutile plantelor, forta lor tămăduitoare, pentru a alina suferintele oamenilor. 

Spunând că: „Alimentul să-ti fie medicament!“, Hipocrate este socotit a fi un precursor al „fitonutritiei“. Fitonutrititia se bazează pe calitătile plantelor medicinale si nu numai. În urmă cu circa 900 de ani, Hildegard von Bingen a demonstrat că plantele si Natura, în sine, au o mare putere de a vindeca maladiile de care suferă omul. 

Marele alchimist Paracelsus a demonstrat că din plante se pot extrage diverse substante care se pot transforma în  tincturi, uleiuri esentiale, ce contin oligoelemente si săruri minerale care, folosite cu inteligentă, vor constitui medicamente naturale, care au calitatea de a vindeca si a fortifia organismul uman. Abatele Sebastian Kneipp a scris: „Pentru fiecare boală a crescut o plantă“. „Natura este cel mai bun medic“, ne atentionează si vestitul medic al antichitătii, Galenus. 

Cei care au citit „Cartea-Cărtilor“  –  „Biblia“, în „Facerea“ vor găsi textul: „Si a zis Dumnezeu: «Iată, vă dau vouă toate ierburile de pe fata pământului si toti pomii care au roade cu sământă în ele. Aceasta să fie hrana voastr㻓. Cautând plantele, adică urmând Natura, îl veti întâlni pe Dumnezeu!  În „Facerea“, se arată, în modul cel mai clar, că hrana de bază a omului trebuie să fie plantele. 

Bolnav fiind, omul tintuit la pat se roagă la Dumnezeu să-l ajute să se însănătosească. Cercetările au arătat că principala cauză a îmbolnăvirilor omului o reprezintă modul gresit de a trăi al fiintei umane, dizarmonia sa fată de natură. Si din natură îsi va trage sevele, pentru a putea trăi...  Un vechi proverb chinezesc spune: „Primele si adevăratele medicamente sunt plantele“. Fitoterapia oferă căi extraordinare pentru a tămădui maladii oricât de grave ar fi ele.

Cartea noastră demonstrează că plantele reprezintă remedii care se găsesc la îndemâna oamenilor, sunt ieftine si, folosite în tratamente, vindecă fără a avea efecte secundare nocive, asa cum se întâmplă cu medicamentele produse sintetic.

Elena Farago s-a nascut pe 29 martie 1878 la Barlad. Ramasa orfana de mama, in 1890, a fost nevoita sa aiba grija de surorile mai mici. Tatal decedeaza, in 1895, iar ea pleaca la Bucuresti, unde locuieste la un frate mai mare. Se angajeaza ca guvernanta la familia lui I.L. Caragiale, ceea ce ii favorizeaza contactul cu literatura clasicilor. Aici il cunoaste pe Francisc Farago, viitorul sot. Debuteaza in 1898 cu un reportaj, iar in 1902 publica prima poezie in ziarul "Romania muncitoare".

In 1906 publica primul sau volum de poezii, "Versuri", la indemnul lui Nicolae Iorga. Se stabileste la Craiova, din 1907. Aici o vor gasi evenimentele sangeroase din acest an. Afiliata fiind la miscarea taraneasca, este arestata si va fi pusa in libertate doar la interventiile lui Nicolae Iorga. In aceasta perioada adopta un baiat, pe Mihnea. In 1913, se naste Cocuta, fiica sa.

Primestee din partea Academiei Romane Premiul "Adamachi" pentru volumele "Soapte din umbra" (1908) si "Traduceri libere" (1908), iar apoi pentru volumele "Soaptele amurgului" si "Din traista lui Mos Craciun", aparute in 1920. In 1921 primeste postul de director al Fundatiei "Alexandru si Aristia Aman", din Craiova. Va conduce timp de 30 de ani aceasta fundatie. A contribuit in mod deosebit la stabilirea regulamentului de organizare si e functionare a bibliotecii, de completare a colectiilor prin achizitii si donatii, la fisarea cartilor. Impreuna cu I.B. Georgescu, C. Georta, C.D. Fortunescu, in 1922 fondeaza, la Craiova, revista literara "Nazuinta", la care au colaborat: Simion Mehedinti, Ion Barbu, Perpessicius, Victor Eftimiu, Camil Petrescu s.a. A patronat si revista educativa pentru copii si tineret "Prietenul copiilor" intre anii 1943-1946.

Dupa o lunga suferinta, Elena Farago se stinge din viata, in 1954, la Craiova.

Plasata în colectia Clasici Români cartea de fata se alatura celorlalte prin care se valorifica potentialul creativ al poporului român prin reprezentati de seama.Prin cuvântul clasic se poate întelege clasicismul ca si curent literar dar si o valoare perena ce strabate timpul si care prin repetitie constanta se pastreaza în constiinta unei comunitati.Desfasurarea existentei în cercul strâmt între viata si moarte pastreaza constiinta treaza unui popor,a unei natiuni în concertul culturii universale.

Colectia Clasici Români nu face altceva decât sa reînvie câteva din cele mai importante creatii artistice ale celor ce au plasat valorile nationale în context universal si sa refaca astfel geneza si moartea pentru a se pastra vie viata spirituala.

Volumul Poezii alese semnate de Mihai Eminescu prin structura lui cuprinde Poezii publicate în timpul vietiisi Poezii publicate postum grupând 83 de texte poetice publicate postum. De asemenea cartea cuprinde untabel cronologic unde sunt evidentiate câteva din cele mai importante momente ale vietii si creatiei eminesciene dar si un indice alfabetic al poeziilor pentru o mai buna descoperire a textelor cautate de lectorul avizat. 
Grafica este în acord cu întreg continutul cartii facând impresia coborârii si ridicarii impersonale a poetului dinspre frumosul teluricului spre înaltul viselor si al zborului catre idealuri în veci neatinse ce strabate opera eminesciana,care pare o continua nastere si moarte alunecând permanent între înger si demon,între romantism si clasicism,între nastere repetata si moarte adânca.

Moartea nu este însa una ce tine de domeniul obisnuitului caci thanatosul are în vizunea poetului un sens matricial si unul funebru. Peisajul nu este unul geografic ci unul sufletesc atât de specific natiunii române si vizibil înca de la celebra Miorita. 
Poeziile eminesciene cuprinse în acest volum se circumscriu temelor fundamentale ale liricii sale de la cea a timpului ce se scurge inexorabil si continuând cu istoria, natura si dragostea sau cosmogonia,al nasterii,al genezei omul plasat în cadrul universului cosmic. 

Mergând pe linia trasata de Mihai Eminescu în cultura româna printr-o bogata cultura universala si prin curiozitatea intelectuala, de care a dat dovada pe tot parcursul vietii sale se poate descoperi înca o data faptul ca omul prin conditia sa de fiinta efemera nu poate pastra clipa fericirii atunci când o are,pe de o parte,iar pe de alta parte nu poate reveni asupra greselilor de conduita existentiala pentru a le repara întrucât timpul îsi pune amprenta pe toate si de aceea Totusi este trist în lume asa cum încheie poezia Floare albastra citata în întregime în acest volum de versuri.