Perioada 1821-1859, reprezinta epoca istorica a reorganizarii pe baze moderne a Tarii Românesti, iar revolutia condusa de Tudor Vladimirescu, a dus la înlaturarea regimului fanariot si la introducerea domniilor pamântene. 
Regulamentele Organice, adoptate în 1831 în Tara Româneasca si în 1832 în Moldova au definit si separat atributiile puterilor Statului, au reglemantat organizarea Bisericii, au reformat administratia, au impus necesitatea refacerii armatei nationale etc.

Autorul s-a aplecat cu responsabilitate asupra temei propuse si a conceput o lucrare foarte interesanta, de o înalta tinuta stiintifica folosind metode de cercetare, pe baza de dovezi istorice, selectând cu marinimie bibliografia.

Pr. Prof. Dr. Stefan Rasceanu (Universitatea din Craiova)

"Predicile lui Antim sunt unul dintre cele mai pretioase monumente in literatura noastra bisericeasca, nu numai pentru ca ele sunt singurele in felul lor, caci de la nici un alt prelat romanesc din trecut nu avem o lucrare in acest fel, dar si pentru valoarea lor reala, pentru caldurea elocintei care, adeseori, minuneaza, si pentru frumusetea, bogatia si cateodata chiar eleganta limbii in care sunt scrise...

In acest mode credem ca predicile Mitropolitului Antim Ivireanul vor putea sa fi cetite si intelese cu usurinta in aceasta editiune nu numai de oamenii de litere, dar si de preotime."

Din antichitate si până în zilele noastre, din Orient si până în Occident, preoti, alchimisti si întelepti au cercetat si au folosit virtutile plantelor, forta lor tămăduitoare, pentru a alina suferintele oamenilor. 

Spunând că: „Alimentul să-ti fie medicament!“, Hipocrate este socotit a fi un precursor al „fitonutritiei“. Fitonutrititia se bazează pe calitătile plantelor medicinale si nu numai. În urmă cu circa 900 de ani, Hildegard von Bingen a demonstrat că plantele si Natura, în sine, au o mare putere de a vindeca maladiile de care suferă omul. 

Marele alchimist Paracelsus a demonstrat că din plante se pot extrage diverse substante care se pot transforma în  tincturi, uleiuri esentiale, ce contin oligoelemente si săruri minerale care, folosite cu inteligentă, vor constitui medicamente naturale, care au calitatea de a vindeca si a fortifia organismul uman. Abatele Sebastian Kneipp a scris: „Pentru fiecare boală a crescut o plantă“. „Natura este cel mai bun medic“, ne atentionează si vestitul medic al antichitătii, Galenus. 

Cei care au citit „Cartea-Cărtilor“  –  „Biblia“, în „Facerea“ vor găsi textul: „Si a zis Dumnezeu: «Iată, vă dau vouă toate ierburile de pe fata pământului si toti pomii care au roade cu sământă în ele. Aceasta să fie hrana voastr㻓. Cautând plantele, adică urmând Natura, îl veti întâlni pe Dumnezeu!  În „Facerea“, se arată, în modul cel mai clar, că hrana de bază a omului trebuie să fie plantele. 

Bolnav fiind, omul tintuit la pat se roagă la Dumnezeu să-l ajute să se însănătosească. Cercetările au arătat că principala cauză a îmbolnăvirilor omului o reprezintă modul gresit de a trăi al fiintei umane, dizarmonia sa fată de natură. Si din natură îsi va trage sevele, pentru a putea trăi...  Un vechi proverb chinezesc spune: „Primele si adevăratele medicamente sunt plantele“. Fitoterapia oferă căi extraordinare pentru a tămădui maladii oricât de grave ar fi ele.

Cartea noastră demonstrează că plantele reprezintă remedii care se găsesc la îndemâna oamenilor, sunt ieftine si, folosite în tratamente, vindecă fără a avea efecte secundare nocive, asa cum se întâmplă cu medicamentele produse sintetic.

COLT ALB este povestea unui animal trei sferturi lup, un sfert câine, al carui drum prin viata parcurge mai multe etape: câine de sanie al unui indian, dupa despartirea dureroasa de mama sa, câine de lupta al uni om dement si în final ajunge în mâinile unui om iubitor, care îi arata acestei creaturi salbatice, înnebunita de rautatea oamenilor, ca exista dragoste si bunatate si ca nu toti oamenii sunt rai. 

Ceea ce atrage si fascineaza la aceasta povestire este perceptia vietii prin mintea unui animal. 

A fost o data ca  niciodata o poienita inflorita unde a venit pe lume un pui dragalas de caprioara. Il chema Bambi;

era fiul Regelui padurii si toate animalele au venit sa-l vada.
Bambi avea o fire vesela si era foarte curios. Ar fi vrut sa cunoasca toate vietatile padurii.
Dar cel mai mult ii placea sa se joace cu verisorii lui.
Pana la venirea verii, Bambi invatase multe lucruri de la mama lui: despre flori, despre fluturi, despre lacuste.

In continuare... daca sunteti curiosi puteti descoperi o poveste sensibila, foarte frumoasa despre padure si vietatile din ea....

Plasata în colectia Clasici Români cartea de fata se alatura celorlalte prin care se valorifica potentialul creativ al poporului român prin reprezentati de seama.Prin cuvântul clasic se poate întelege clasicismul ca si curent literar dar si o valoare perena ce strabate timpul si care prin repetitie constanta se pastreaza în constiinta unei comunitati.Desfasurarea existentei în cercul strâmt între viata si moarte pastreaza constiinta treaza unui popor,a unei natiuni în concertul culturii universale.

Colectia Clasici Români nu face altceva decât sa reînvie câteva din cele mai importante creatii artistice ale celor ce au plasat valorile nationale în context universal si sa refaca astfel geneza si moartea pentru a se pastra vie viata spirituala.

Volumul Poezii alese semnate de Mihai Eminescu prin structura lui cuprinde Poezii publicate în timpul vietiisi Poezii publicate postum grupând 83 de texte poetice publicate postum. De asemenea cartea cuprinde untabel cronologic unde sunt evidentiate câteva din cele mai importante momente ale vietii si creatiei eminesciene dar si un indice alfabetic al poeziilor pentru o mai buna descoperire a textelor cautate de lectorul avizat. 
Grafica este în acord cu întreg continutul cartii facând impresia coborârii si ridicarii impersonale a poetului dinspre frumosul teluricului spre înaltul viselor si al zborului catre idealuri în veci neatinse ce strabate opera eminesciana,care pare o continua nastere si moarte alunecând permanent între înger si demon,între romantism si clasicism,între nastere repetata si moarte adânca.

Moartea nu este însa una ce tine de domeniul obisnuitului caci thanatosul are în vizunea poetului un sens matricial si unul funebru. Peisajul nu este unul geografic ci unul sufletesc atât de specific natiunii române si vizibil înca de la celebra Miorita. 
Poeziile eminesciene cuprinse în acest volum se circumscriu temelor fundamentale ale liricii sale de la cea a timpului ce se scurge inexorabil si continuând cu istoria, natura si dragostea sau cosmogonia,al nasterii,al genezei omul plasat în cadrul universului cosmic. 

Mergând pe linia trasata de Mihai Eminescu în cultura româna printr-o bogata cultura universala si prin curiozitatea intelectuala, de care a dat dovada pe tot parcursul vietii sale se poate descoperi înca o data faptul ca omul prin conditia sa de fiinta efemera nu poate pastra clipa fericirii atunci când o are,pe de o parte,iar pe de alta parte nu poate reveni asupra greselilor de conduita existentiala pentru a le repara întrucât timpul îsi pune amprenta pe toate si de aceea Totusi este trist în lume asa cum încheie poezia Floare albastra citata în întregime în acest volum de versuri.

Carticica de povesti, de citit si de colorat

Dragi copii, aceste pagini cu povesti si cu imagini va indeamna sa-nvatati, sa cititi, sa colorati!

Otilia Cazimir, pe numele adevarat Alexandra Gavrilescu (pseudonim ales de Mihail Sadoveanu), s-a nascut la 12 februarie 1894 in Cotu Vames, judetul Neamt. Cursurile primare, cele liceale, dar si cele universitare, la Facultatea de Litere si Filosofie, le face la Iasi. A debutat in 1912 in revista "Viata romaneasca". Poeta, prozatoare si publicista, s-a facut cunoscuta mai ales prin poeziile destinate copiilor, pe care ii iubea foarte mult. "Gingasia copiilor m-a cucerit dintotdeauna. M-a apropiat de ei vazand, scriindu-le poezii vesele cu o nuanta usoara de ironie... Am inceput prin a spune copiilor povesti si, abia mai tarziu, am inceput sa scriu pentru ei", spunea scriitoarea. Critica literara apreciaza: "Versurile sunt dominate de atmosfera patriarhala a asezarilor rustice cunoscute din copilarie". Si: "Este creatoarea poeziei gratioase a universului mic".  A fost distinsa cu mai multe premii, printre care: Premiul Academiei Romane (1927), Premiul Femina-Vie Heureuse (1928), Premiul National pentru Poezie (1937), Premiul Societatii Scriitorilor Romani (1942). In 1929 a devenit membra a Societatii Scriitorilor Romani. A publicat aproape 60 de volume, dintre care amintim: Versuri: Lumini si umbre, 1923; Fluturi de noapte, 1926; Cantec de comoara, 1931. etc.

S-a stins din viata la 8 iunie 1967 si este inmormantata la cimitirul eternitatea din Iasi. Tot la Iasi se afla Casa Memoriala Otilia Cazimir.