Perioada 1821-1859, reprezinta epoca istorica a reorganizarii pe baze moderne a Tarii Românesti, iar revolutia condusa de Tudor Vladimirescu, a dus la înlaturarea regimului fanariot si la introducerea domniilor pamântene. 
Regulamentele Organice, adoptate în 1831 în Tara Româneasca si în 1832 în Moldova au definit si separat atributiile puterilor Statului, au reglemantat organizarea Bisericii, au reformat administratia, au impus necesitatea refacerii armatei nationale etc.

Autorul s-a aplecat cu responsabilitate asupra temei propuse si a conceput o lucrare foarte interesanta, de o înalta tinuta stiintifica folosind metode de cercetare, pe baza de dovezi istorice, selectând cu marinimie bibliografia.

Pr. Prof. Dr. Stefan Rasceanu (Universitatea din Craiova)

"Predicile lui Antim sunt unul dintre cele mai pretioase monumente in literatura noastra bisericeasca, nu numai pentru ca ele sunt singurele in felul lor, caci de la nici un alt prelat romanesc din trecut nu avem o lucrare in acest fel, dar si pentru valoarea lor reala, pentru caldurea elocintei care, adeseori, minuneaza, si pentru frumusetea, bogatia si cateodata chiar eleganta limbii in care sunt scrise...

In acest mode credem ca predicile Mitropolitului Antim Ivireanul vor putea sa fi cetite si intelese cu usurinta in aceasta editiune nu numai de oamenii de litere, dar si de preotime."

Plasata în colectia "Clasici români", cartea de fata se alatura celorlalte, în care se valorifica potentialul creativ al poporului român prin reprezentati de seama. Prin cuvântul clasic se poate întelege clasicismul ca si curent literar, dar si o valoare perena ce strabate timpul si care, prin repetitie constanta, se pastreaza în constiinta unei comunitati. 

Desfasurarea existentei în cercul strâmt între viata si moarte pastreaza constiinta treaza unui popor, a unei natiuni în concertul culturii universale. Colectia "Clasici români" nu face altceva decât sa reînvie câteva dintre cele mai importante creatii artistice ale celor ce au plasat valorile nationale în context universal si sa refaca astfel geneza si moartea, pentru a se pastra vie viata spirituala. Volumul "Poezii alese" semnate de Vasile Alecsandri, prin structura lui, cuprinde grupajele de poezii intitulate pe rând "Pasteluri", "Doine", "Margaritarele", "Legende", "Legende noua", "Ostasii nostri", "Varia", "Suvenire", "Postume", grupând 55 de texte poetice. De asemenea, cartea cuprinde repere biobibliografice, unde sunt evidentiate câteva dintre cele mai importante momente ale vietii si creatiei lui Vasile Alecsandri. Grafica este în acord cu întreg continutul cartii, descoperindu-se cu fiecare pagina migala si talentul de artizan al poetului, care strabat timpul si reusesc sa-l învinga. 

"Dupa varsta de 40 de ani, cand începu sa simta cu tarie voluptatea trandaviei, Alecsandri începe sa dea în «Pasteluri» o poezie noua, în care tehnica picturala predomina. Luate în total pastelurile reprezinta o lirica a linistii si a fericirii rurale, un horatianism. Pentru întaia oara se canta la noi intimitatea recluziunea poetului, meditatia la masa de scris, fantasmele desprinzandu-se din fumul tigarii, somnolarea în fata sobei cu catelusul în poala (...)"
G. CALINESCU

„Buna dimineata, baieti! (1972), scrisa de prozator (Grigore Bajenaru) dupa iesirea din învatamânt, ca pensionar... Fugit irreparabile tempus… Si mai încarcata de nostalgii, fiindca profesorul si-a iubit nespus de mult meseria, parca prelungindu-si printr-însa copilaria, adolescenta, prospetimea vârstelor dintâi. Fostul elev buclucas si poznas de la Liceul Gheorghe Lazar, acum în ipostaza de dascal, nu putea sa nu aiba o atitudine fraterna fata de generatiile de elevi ce i-au trecut pe dinainte, cu ghidusiile, cu poznele lor, înte­legându-i, instruindu-i si educându-i... Si si-a pastrat aceste sentimente pentru scoala si lumea ei si dupa ce n-a mai fost la catedra. Liceul de odinioara, la care a învatat, scolile pe unde a trecut, elevii sai ra­mânându-i în inima si în minte ca niste insule ale fericirii, la care se întoarce când si când, convorbind cu dulci si nesterse amintiri. Buna dimineata, baieti! este însa si o carte de evocare a atâtor figuri im­pu­natoare din cultura noastra, pe care autorul le-a cunoscut direct: un Ovid Densusianu, un Cartojan, Liviu Rebreanu, Mihail Drago­mi­res­cu, Iacob Negruzzi, chiar si altii înca, multi cu a caror amintire îsi agrementa lectiile lui de împatimit profesor de limba si literatura româna, spre deliciul elevilor sai.“ (Hristu Cândroveanu, „Literatura româna pentru copii“, Editura Albatros, Bucuresti, 1988)

* * *

"Buna dimineata, baieti!" este continuarea lucrarii "Cismigiu et comp." editata de Editura Andreas in foarte multe editii si pe care o gasiti pe site-ul nostru.

"Ceea ce m-a facut sa-mi scriu «Memoriile» au fost mai multe conversatii între Henri si verisorii lui. Henri sustinea ca eu nu întelegeam ce faceam si de ce faceam. Verisorii lui, si mai ales Jacques, îmi luau partea si spuneau ca sunt destept si stiu foarte bine ce fac. Si pentru ca a fost o iarna grea si n-am prea iesit afara, m-am apucat sa scriu câteva întâmplari importante din viata mea. 

Ele poate va vor placea, dragii mei prieteni, si va vor face sa întelegeti ca, daca vreti sa fiti bine serviti, trebuie sa va purtati bine cu cei care va servesc, ca aceia pe care-i credeti cei mai prosti nu sunt cum par, ca un magar îsi iubeste stapânii, dar sufera când este rau tratat si stie sa se razbune sau sa-si arate afectiunea, stie ca stapânii lui îl pot face fericit sau nefericit, stie sa le fie prieten sau dusman, asa biet magar cum este. 

Sunt fericit, pentru ca sunt iubit de toata lumea si îngrijit ca un prieten de micutul Jacques. Am început sa îmbatrânesc, dar magarii traiesc mult si atât timp cât am sa ma tin pe picioare, am sa-mi pun puterea si desteptaciunea în slujba stapânilor mei."

Magarusul Cadichon
"Memoriile unui magar" - 1860

Cred ca mai important decat sa invete codul bunelor maniere este pentru un copil sa invete buna-cuviinta crestina. Acea cuviinta a oamenilor din satele de munte din Ardeal, care te saluta cu "doamne-ajuta!" si-ti ofera daruri chiar daca nu te cunosc. Acea buna-cuviinta a bunicutelor crestine, care probabil nu stiu cu ce tacam se mananca sparanghelul, dar care au totdeauna privirile blande, vorbele domoale si dojana plina de durere si iubire.
Cred ca mai important pentru un copil, decat sa fie manierat, este sa fie, cum zic romanii, "cu frica iul Dumnezeu". (Prof. Gabriela Alexandru)