Volumul de faÈ›ă – cuprinzând însemnările unui călugăr ortodox anonim, păstrate într-un manuscris uitat È™i publicate acum pentru prima dată – reprezintă o lectură aducătoare de folos sufletesc, ­plină de duhul luminării È™i necesară vremurilor noastre, care au uitat ce ­înseamnă isihia.
ChintesenÈ›a unei înÈ›elegeri la care mintea creÈ™tină nu poate ajunge decât în urma unor îndelungate nevoiri ascetice È™i aprofundări ale teologiei patristice, îndemnurile de aici se descoperă totodată ca rod ales al experienÈ›ei negrăite a rugăciunii ­neîncetate È™i al luminării prin har a celui ce i s-a dat de Sus a gusta mult-râvnita isihie.
Prin mijloace terapeutice unice, fără de care nu se pot dobândi adevărata rugăciune, dumnezeiasca smerenie, darul deosebirii gândurilor È™i duhurilor, vindecarea trupească, dar È™i a patimilor, însufleÈ›ind spre însuÈ™irea neîntârziată a tuturor virtuÈ›ilor, cuvintele izvodite de condeiul acestui sihastru anonim vor înlesni deschiderea inimii către harul dumnezeiesc, dându-ne putere cerească spre fericita încununare a luptei È™i vieÈ›uirii creÈ™tine.

A plăcut Făcătorului şi Judecătorului nevoinţelor noastre să rânduiască de la început ca vremea vieţii noastre pământeşti să fie vreme pregătitoare pentru veşnicie, vreme de deprindere, vreme de luptă şi nevoinţe, vreme de război duhovnicesc, nu vreme de nelucrare, de deşertăciune şi stat ­degeaba, iar ca starea noastră nemuritoare din viitor să fie stare de răsplătire, de slavă şi de veşnică fericire sau stare de veşnică necinstire şi de chinuri cumplite pentru nelucrare, lenevie, nepăsare şi pentru păcate nenumărate. 
Dau mulţumită Domnului pentru îm­bel­şugarea cea zilnică a luminii duhovniceşti şi trupeşti – a Luminii Duhului Celui Sfânt şi a luminii soarelui; pentru îmbelşugarea aerului material curat şi a aerului imaterial al sufletului, care este Duhul Sfânt – Dumnezeu! 
Sfântul Ioan de Kronstadt 

AKEDIA, „duhul trândăvirii” din binecunoscuta rugăciune a Sfântului Efrem Sirul, „starea de paralizie a tuturor puterilor sufleteÈ™ti” de­spre care vorbeÈ™te Sfântul Teofan Zăvorâtul È™i care în bună măsură coincide cu conceptul psihologic de deprimare, este una din maladiile duhovniceÈ™ti cele mai severe ale lumii contemporane. 
De la SfinÈ›ii Nicodim Aghioritul, Tihon din Zadonsk, Ignatie Briancianinov, Macarie de la Optina, Teofan Zăvorâtul, Luca al Crimeei până la câteva dintre numele cunoscute ale duhovniciei contemporane din Rusia, cartea de faÈ›ă vă prezintă o perspectivă ortodoxă completă asupra acestei probleme de mare însemnătate È™i asupra medicamentelor duhovniceÈ™ti pe care le propune împotriva ei TradiÈ›ia Bisericii. 

Despre viata Sfantului Luca al Crimeei, ierarh marturisitor si doctor fara de arginti, urmas al unei vechi familii princiare, artist inzestrat, chirurg genial, profesor universitar, patimitor pentru credinta in temnitele bolsevismului, unul dintre cei mai mari predicatori ai secolului, lucrul cel mai bun care se poate spune sunt propriile lui cuvinte: "Am iubit patimirea, fiindca minunat curateste sufletul!

Un medic genial, profesor universitar, devine arhiereu in anii terorii bolsevice.  Dupa anii petrecuti in inchisori si suferintele exilului la Cercul Polar de Nord in timpul razboiului cu Germania nazista, episcopul-chirurg salveaza vietile a mii de ostasi si numele ierarhului laureat al Premiului Stalin pentru medicina face ocolul lumii.

La adanci batraneti, lipsit de vederea trupeasca avea sa raspunda mirarii starnite de liturghisirea lui fara gres prin urmatoarele cuvinte: „Cel ce si-a inchinat viata Domnului nu poate fi niciodata orb fiindcă Dumnezeu ii da lumina la fel cu cea de pe Tabor".

Autobiografia acestui Sfant al veacului XX, titan al stiintei si titan al duhului deopotriva ofera lumii contemporane o extraordinara lectie de sfintire prin slujire si jertfa a puterilor creatoare cu care Dumnezeu a inzestrat neamul omenesc.

Nu exista subiect de discutie mai primejdios decat Apocalipsa. Interpretarea cu totul literala si superflua a intamplarilor prezentate in Apocalipsa este, evident, pricina de tulburare sufleteasca; la fel de tulburator este si modul facil in care multi dintre contemporani se refera la caracterul "apocaliptic" al timpurilor noastre, fapt care starneste teama si angoasa. Declaratiile ambigue ale unora ca acestia sunt departe de a fi convingatoare. Insa daca un crestin se incumeta sa vorbeasca despre Apocalipsa, este de la sine inteles ca in aceasta, ca si in orice alta imprejurare - cuvintele sale trebuie sa fie masurate, pe cat este cu putinta de clare si in deplin acord cu invatatura universala a Bisericii. 

Dacă în vremurile noastre – vremuri de sărăcie, de foamete şi de întunecare duhovnicească – mai sunt monahi ce au cât de cât dreaptă socotinţă duhovnicească adevărată, ei sunt aceia, foarte puţini la număr, care, fiind luminaţi cu rugăciunea minţii, şi‑au cunoscut amănunţit patimile, au cunoscut amănunţit lucrările duhurilor viclene şi, în fine, lucrarea Dumnezeiescului Duh, care începe prin revărsarea în sufletul omenesc a sfinţitei păci celei în Hristos – iar cine nu şi‑a văzut, în lumina rugăciunii minţii, patimile sale, cine n‑a cunoscut lucrările duhurilor necurate şi n‑a gustat din pacea lui Hristos, care adună laolaltă mintea, sufletul şi trupul, acela nici nu are idee despre dreapta socotinţă duhovnicească, chiar dacă, amăgit de slava deşartă, i se pare că o are... 
Vrei să simţi uşurare de patimile care te luptă? Vrei să afli umilinţă în chilia ta, umilinţă fără de care gândul, răpit de vântul sălbatic ca o corabie fără ancoră, goneşte pe valurile închipuirii şi este aruncat în adâncul trândăvirii? Vrei să vezi lumină din Lumină? Vrei să guşti dragoste care iese din Dragoste şi duce la Dragostea veşnică? Ia gândul tău şi aruncă‑l la picioarele fraţilor şi surorilor, fără să faci deosebire între răi şi buni; spune‑i gândului tău şi repetă‑i cât mai des, ca din gând să se nască şi simţământul: „Aceştia sunt nişte îngeri ai lui Dumnezeu, numai eu mă asemăn diavolului prin păcat şi întunecare”. 

Despre descoperirea lui Dumnezeu în lume, Tâlcuiri la Sfânta Scriptură

La redactarea lucrării mele "Despre Descoperirea lui Dumnezeu" în lume am purces găsind pricină în întrebarea pe care mi-a adresat-o un oarecare domn din Alexandria, anume de cred fără urmă de îndoială în minuni. Pe moment i-am dat răspunsul cuvenit, însă mai apoi, cugetând, am socotit că ar fi bine să pregătesc un Cuvânt referitor la minuni, pe care să-l rostesc de la amvon şi, totodată, să-l tipăresc într-o broşură, spre ajutorarea celor slabi în credinţă şi spre izbăvirea celor vătămaţi de relele învăţături ale unor dascăli iviţi de curând. Insuflaţi deci de aceste gânduri am pornit la lucru.

Cuvântul apărut în broşură a fost retipărit apoi de revista Anatolikos Astir din Constatinopol, împlinindu-mi-se astfel dorirea. Dar după publicare un oarecare prieten, profesor de Studii Elene la Universitatea Ambetio din Cairo, mi-a făcut observaţia că, fiind prea puţin dezvoltat, cuvântul nu mulţumeşte îndeajuns, rămânând în urmă-i multe obiecţii şi neatingându-şi scopul, şi că lucrarea ar fi mai de folos şi mai de valoare dacă subiectul ar fi expus mai cu de-amănuntul.

Am socotit cu dreptate a lua aminte la observaţia primită, astfel că ne-am asumat sarcina de a satisface exigenţele celor puţini la număr, dar cărora nu le-a plăcut cuvântul. Dedicându-ne din nou studiului, pe cât ne-a stat în putere şi pe cât ne-au îngăduit multele noastre ocupaţii, am redactat o a doua parte a lucrării, care a apărut mai întâi în Anatolikos Astir, iar apoi într-o broşură, asemenea părţii întâi. Dar şi această a doua lucrare s-a dovedit nesatisfăcătoare, fiind apreciată ca foarte teoretică, lipsită de probe practice şi de mărturii istorice. În urma acestor sugestii am hotărât să epuizăm – după putere – subiectul şi să aducem criticilor noştri – de va fi posibil – o mulţumire mai deplină. Ne-am asumat astfel încă o dată osteneala scrisului şi am redactat cea de-a treia parte a tratatului nostru Despre Descoperirea lui Dumnezeu în lume, precum şi epilogul, dând-o spre publicare în această formă.

Prima parte cuprinde, deci, cuvântul despre Descoperirea lui Dumnezeu în lume, în care dovedim că, din punct de vedere logic, minunile nu sunt imposibile, deoarece nu au existenţă exclusivă şi nici nu ameninţă cu răsturnarea legilor fireşti prin apariţia altor legi mai presus de fire pe care le implică, şi că sunt rodul dragostei Creatorului faţă de însăşi creaţia Sa, pe care nu o părăseşte, ci o conduce spre un sfârşit, având un scop bine definit şi raţional.

A doua parte este o dezvoltare mai pe larg a subiectului, prin metoda dialectică fiind conduşi la concluzia că Dumnezeu Se descoperă în lume.

În partea a treia, aducem dovezi despre Descoperirea lui Dumnezeu în lume din istorie, în primul rând făcând referire la toate profeţiile câte s-au spus de către prorocii de Dumnezeu insuflaţi despre venirea lui Mesia cel aşteptat şi arătând că ele îşi află plinirea în persoana Domnului nostru Iisus Hristos. În al doilea rând supunem atenţiei profeţiile referitoare la necredinţa iudeilor, la patria lor, la chemarea neamurilor şi la pedepsirea neamurilor şi ţărilor ce au pricinuit necazuri fiilor lui Israil. Întru sfârşit am aşezat epilogul, în care adeverim descoperirea lui Dumnezeu în lume pe temeiul Noului Testament.

Aceasta este lucrarea întocmită de noi şi ne vom socoti fericiţi dacă se va aprecia că aduce folos celor ce nu cred în minuni şi nu respectă credinţa.

Incontestabil, tratatul Despre preotie se înscrie în Traditia Sfintilor Parinti Ioan Gura de Aur, Grigorie Nazianz si Vasile cel Mare. Sfântul Nectarie adânceste unele teme care erau si înca sunt de interes actual, aratând, pe de o parte, importanta dogmatica a Traditiei, iar, pe de alta parte, ne atrage atentia asupra înselarilor de tot felul, care pot rataci mintea crestinului de la calea cea dreapta, a Ortodoxiei. În toate vremurile si în toate timpurile, scrierile Sfintilor Parinti au fost nu doar izvorul din care s-au adapat crestinii pentru a-si îmbunatati viata, pentru a se deschide catre Dumnezeu, pentru a deprinde ,,stiinta mântuirii”, ci ele sunt, alaturi de Scriptura, Canoane si Hotarâri sinodale, adevaratele dreptare de credinta. Opera Sfântului Nectarie subliniaza, odata în plus, universalitatea lor absoluta si netagaduita. 

Traducere din limba neogreaca de Parascheva Grigoriu

Studiu istoric despre cauzele schismei, despre perpetuarea acesteia si despre posibilitatea sau imposibilitatea unirii celor doua Biserici, rasaritene si apusene.

Dumnezeu voieşte ca noi să fim sfinţi şi desăvârşiţi, fiindcă sfinţi şi desăvârşiţi sunt fiii Tatălui Ceresc şi numai aceştia sunt îndreptăţiţi să cheme cu fiască dragoste harurile Lui şi doar aceştia vor moşteni Împărăţia cerurilor.
Veniţi, fraţi creştini, toţi cei osteniţi şi împovăraţi, să alergăm la Domnul. Să ne întoarcem desăvârşit, fiindcă desăvârşit ne‑am îndepărtat de El. Iată‑L pe Judecătorul gata să ne ierte păcatele. Iată‑L pe Stăpânul gata să ne dea iertarea datoriilor. Iată, Mântuitorul întinde mâna să ne ducă în Rai, să ne facă uşoară povara păcatelor noastre, să ne dăruiască pacea şi să ne odihnească. Să luăm jugul Lui, căci jugul Domnului este bun şi povara Lui este uşoară. Să grăbim cât avem vreme, cât timp uşa vieţii veşnice este încă deschisă, să intrăm la nuntă cât ne mai cheamă Mirele. Să nu amânăm de pe o zi pe alta, fiindcă nu ştim ce aduce ziua de mâine. Să venim la Domnul, să |i mărturisim nelegiuirile noastre, şi El este gata să ne ierte păcatele. Veniţi toţi să Îl căutăm pe Domnul, ca să aflăm odihnă sufletelor noastre!

Traducere din limba neogreacă de Parascheva Grigoriu