Prima mea carte despre credinta ortodoxa

Format: 16.5x23.5 cm
ISBN: 978-630-6563-39-5
Status: in stoc

Prima mea carte despre credinta ortodoxa

Colectia: Alte carti
Autor:
Editura: Predania
Numar de pagini: 200

„Prima mea carte despre credința ortodoxă" este un instrument de cateheză ce pune bazele educației religioase în familie, în Biserică dar mai cu seamă în societate, pentru că „Aceasta este biruința care a biruit lumea: credința noastră." /I Ioan 5,4/Volumul de față poate fi folosit cu uÈ™urință ca material didactic pentru orele de Religie, însă prin felul în care a fost conceput, nu „È™coleÈ™te" pe cineva aÈ™a cum ne-am aÈ™tepta să o facă un manual. Mai degrabă propune o introducere în practica ascetică milenară împletită cu tradiția È™i învățătura Bisericii, ca elemente definitorii ale dogmaticii creÈ™tin-ortodoxe.Este, de asemenea, o călătorie inițiatică prin faptele istorice de la Facerea Lumii È™i până la Învierea lui Hristos, marcând în acelaÈ™i timp toate evenimentele Vechiului È™i Noului Testament. Narațiunea biblică este completată de întrebări È™i activități practice menite să creeze o legătură strânsă între cunoÈ™tințele dobândite È™i trăirea lor autentică. „Cu cât omul cunoaÈ™te mai bine credința noastră ortodoxă străbună, cu atât mai mult o iubeÈ™te". /Sfântul Nicolae Velimirovici/Textul acestei cărți de-nceput de viață duhovnicească, prin simplitatea scriiturii È™i savoarea cuvântului viu, te face să simți Cuvântul, să simți respirația Duhului, nu în litere moarte, ci în litera înviată întru Acesta.

Pret: 50.00 LEI   
  Cumpara


Scrieti o recenzie

Nume:
Email:
Mesajul:
Apreciere:



  Trimite comentariul


(Nu exista recenzii la aceasta carte. Fiti primul care scrie o recenzie!)


Carti similare

    • Cartea de faţă, intitulată modest „Cuvinte puţine oarecare din ceale multe, ale celor întru sfinţi părinţilor noştri Vasilie celui Mare şi Grigorie Cuvântătoriului de Dumnezeu,” a fost alcătuită de Grigorie Dascălul, Mitropolitul Ungrovlahiei (1765–1834), ca o anthologie a prieteniei celor doi mari Sfinţi Părinţi ai veacului al patrulea, precum mărturiseşte tipograful Pafnutie în prefaţa intitulată „Cătră cititoriul”: „Mitropolitul Grigorie, fiindcă marele Vasilie au fost ca un suflet în dooă trupuri cu Bogoslovul Grigorie, tălmăcind câteva Cuvinte, Epistolii, Stihuri de ale Bo¬goslovului Grigorie, le-au unit cu ale marelui Vasilie, ca să se cunoască că precum în viiaţă au fost iubiţi şi uniţi, aşa şi în Cartea aceasta să fie uniţi”. Grigorie Dascălul (proslăvit între sfinţi în anul 2006), este unul dintre vestiţii traducători ai scrierilor patristice din obştea Stareţului Paisie de la Neamţ. Numele lui Grigorie este legat de un alt mare traducător nemţean, Gherontie, care i-a fost şi duhovnic, şi cu care a tradus mai multe scrieri patristice. După moartea duhovnicului şi împreună-truditorului său, Grigorie, ajuns Mitropolit al Ungrovlahiei (1823-1834), va continua nevoinţa tălmăcirii şi tipăririi scrierilor patristice, reuşind să tipărească şi câteva manuscrise ale altor traducători nemţeni.

      Anthologia Mitropolitului Grigorie, publicată în 1826 la Bucureşti, la trei ani după urcarea sa în scaunul Ungrovlahiei, nu este însă nici mică, şi nici neînsemnată în ce priveşte conţinutul. În cele 379 de pagini format mare (21x30,5 cm) ea adună câteva dintre cele mai reprezentative scrieri ale Sfântului Vasilie (cele nouă „Omilii la Exaimeron”, împreună cu cele două omilii „Despre Facerea Omului” şi cea „Despre Rai”; două lucrări ascetice, „Aşăzământuri călugăreşti” şi „Epistola către Hilon”; apoi încă optsprezece Omilii dintre cele mai cunoscute; la care se adaugă şase Omilii, optsprezece Epistole şi opt Poeme ale Sfântului Grigorie al Nazianzului. Cu excepţia „Omiliilor la Exaimeron”, a celor două omilii „Despre Facerea Omului” şi a celei „Despre Rai” (pe care doar le-a diorthosit), toate scrierile sânt traduse de Mitropolitul Grigorie Dascălul.

       

Volume apartinand de la aceeasi editura

    • De unde s-a deprins inima noastră să fie iubită cu atâta tărie? E limpede că noi toÈ›i dorim să fim iubiÈ›i È™i plăcuÈ›i de toÈ›i È™i de fiecare în parte. Inima noastră nu s-a putut deprinde aici, pe pământ, nici de la părinÈ›i, căci È™i ei sunt mărginiÈ›i de timp È™i de spaÈ›iu, iar sufletul caută la cele veÈ™nice. Inima noastră s-a învăÈ›at să fie iubită È™i plăcută de la inima cea dumnezeiască È™i veÈ™nică, căci È™i noi suntem dragoste dumnezeiască, de aceea suntem chemaÈ›i să fim fiii luminii È™i fiii lui Dumnezeu, plini de dragoste dumnezeiască.
      Dacă în noi se iveÈ™te plinătatea dragostei, cu adevărat de toÈ›i vrăjmaÈ™ii se va alege praful. Căci cine îndrăzneÈ™te să lupte împotriva dragostei? Nu este nicio armă care poate să lupte împotriva dragostei. De ce? Căci Dumnezeu este dragoste, iar acolo unde se iveÈ™te plinătatea dragostei dumnezeieÈ™ti, de acolo fuge orice răutate!
      De aceea să vă străduiÈ›i, precum È™i singuri vedeÈ›i, când le iubim pe toate È™i nouă ne este bine, căci atunci gândurile noastre sunt paÈ™nice, pline de dragoste È™i bunătate. Să vă rugaÈ›i zi È™i noapte È™i pe copii învăÈ›aÈ›i-i să se roage Domnului cu inima, să caute cele bune, să fie plini de dragoste dumnezeiască, să simtă bucuria vieÈ›ii È™i pacea dumnezeiască.

    • Aceste convorbiri au apărut ca un strigăt de disperare la vederea a tot ceea ce se întâmplă în familia din zilele noastre. De unde capătă tinerii cunoÈ™tinÈ›e despre familie È™i căsnicie? Privindu-i pe proprii părinÈ›i, gata întotdeauna de scandal, de pe micile ecrane È™i din filme. Ei pot numai să viseze la faptul că o căsnicie poate fi eternă, că iubirea adevărată È™i fidelitatea se pot întâlni È™i astăzi, întrucât nu văd întâmplându-se aceste lucruri în realitatea în care trăiesc.
      Sarcina pe care mi-am propus-o, mergând la conferinÈ›ele organizate pentru elevii clasei a XI-a, era una foarte simplă: să le mărturisesc că toate acestea sunt cu putinÈ›ă È™i în realitate, că vor putea iubi cu adevărat È™i că, la rândul lor, pot fi iubiÈ›i în aceeaÈ™i măsură. Dar iubirea presupune, bineînÈ›eles, strădanie.
      Mi-aÈ™ dori să cred că, într-o bună zi, va fi reintrodusă în È™coli o materie care s-ar putea numi Etica È™i psihologia vieÈ›ii de familie (dar care, spre deosebire de vechea disciplină comunistă, ar fi o variantă a viziunii ortodoxe asupra familiei). Până la urmă, fizicieni È™i chimiÈ™ti vor deveni unul dintr-o mie, deÈ™i aceste discipline sunt studiate ani la rând. O familie însă vor întemeia aproape toÈ›i, iar în È™coli nu li se vorbeÈ™te nimic despre lucrul acesta, în cel mai bun caz (de fapt, în cel mai rău caz) le este introdusă EducaÈ›ia sexuală.
      Convorbirile de faÈ›ă au fost adresate elevilor din clasa a XI-a dintr-un liceu din oraÈ™ul Taldom. Însă unele subiecte legate de latura intimă a căsniciei au putut fi abordate abia cu elevii claselor absolvente.
      Textele convorbirilor din această carte sunt mai ample decât orice conferinÈ›ă reală È›inută la È™coală. În funcÈ›ie de auditoriu È™i de întrebările adresate, discuÈ›iile se axau doar pe o anumită parte a subiectului. Cartea conÈ›ine È™i ceea ce s-ar fi putut spune È™i nu s-a spus acolo.

    • Nădejdea este corabia pe care plutim pe marea vieÈ›ii, credinÈ›a este cârma, iar Dragostea – cea dintâi È™i cea din urmă dintre virtuÈ›i – este Căpitanul sufletului nostru, fără de care, întreaga fiinÈ›ă se scufundă.

      Să dăruim dragoste! Să privim în jur, să-i ajutăm pe toÈ›i cei alături de care am fost aÈ™ezaÈ›i pe drumul vieÈ›ii! Să le înfrumuseÈ›ăm zilele prin tot ceea ce ne stă în putinÈ›ă! Astfel, însăÈ™i crucea noastră se va face cu mult mai lesne de purtat. Cel care încetează să-È™i mai ajute aproapele, se face povară È™i pentru sine însuÈ™i.

      Vrednică este numai acea vieÈ›uire care poartă întru sine dragostea cea jertfelnică.

      Pentru a urca pe marea scară cerească a dragostei, se cuvine ca noi înÈ™ine să devenim pietre, să devenim trepte ale scării pe care să poată păÈ™i cei de aproape ai noÈ™tri, în propriul lor urcuÈ™ către Rai.

      CreÈ™tinismul este dragostea cerească, dragoste care înalÈ›ă sufletul omului aproape de măsurile dumnezeieÈ™ti. Inima creÈ™tinului trebuie să fie o adevărat vistierie a milei È™i a dragostei celei dumnezeieÈ™ti, să răspândească numai dragoste, È™i niciodată amărăciune sau mânie. Cel care doreÈ™te să aprindă în inimile altora dragostea pentru Hristos, trebuie să ardă el însuÈ™i, mistuit de această dragoste.

watch series