Gândurile, starea lăuntrică, dorinÈ›ele ne ocârmuiesc viaÈ›a. AÈ™a cum ne sunt gândurile cu care ne îndeletnicim, aÈ™a ne este È™i viaÈ›a. Dacă avem gânduri de pace, liniÈ™te, dragoste deplină, bunătate, virtute, curăÈ›ie, atunci È™i întru noi va fi pace, căci toate gândurile de pace aduc pace lăuntrică, care răzbate din noi – căci gândurile ne sunt pline de pace, liniÈ™te, dragoste È™i bunătate. Dacă purtăm întru noi gânduri rele, diavoleÈ™ti, atunci È™i pacea noastră lăuntrică se nimiceÈ™te.

SfinÈ›ii PărinÈ›i spun despre gânduri: „Orice gând care năruieÈ™te pacea È™i gândurile ce nu ne dau pace, acestea toate de la diavol sunt, È™i trebuie să le îndepărtăm È™i să nu le primim.” Trebuie să ne ostenim pentru binele nostru, ca să se întărească în noi pacea, bucuria, dragostea cea Dumnezeiască. Părintele nostru cel Ceresc voieÈ™te ca fiii Săi să aibă trăsăturile Lui DumnezeieÈ™ti: vrea să fim cu toÈ›ii plini de dragoste, pace, mângâiere, bucurie, adevăr, virtute.

StareÈ›ul Tadei de la Mănăstirea VitovniÈ›a

Cartea de faţă, intitulată modest „Cuvinte puţine oarecare din ceale multe, ale celor întru sfinţi părinţilor noştri Vasilie celui Mare şi Grigorie Cuvântătoriului de Dumnezeu,” a fost alcătuită de Grigorie Dascălul, Mitropolitul Ungrovlahiei (1765–1834), ca o anthologie a prieteniei celor doi mari Sfinţi Părinţi ai veacului al patrulea, precum mărturiseşte tipograful Pafnutie în prefaţa intitulată „Cătră cititoriul”: „Mitropolitul Grigorie, fiindcă marele Vasilie au fost ca un suflet în dooă trupuri cu Bogoslovul Grigorie, tălmăcind câteva Cuvinte, Epistolii, Stihuri de ale Bo¬goslovului Grigorie, le-au unit cu ale marelui Vasilie, ca să se cunoască că precum în viiaţă au fost iubiţi şi uniţi, aşa şi în Cartea aceasta să fie uniţi”. Grigorie Dascălul (proslăvit între sfinţi în anul 2006), este unul dintre vestiţii traducători ai scrierilor patristice din obştea Stareţului Paisie de la Neamţ. Numele lui Grigorie este legat de un alt mare traducător nemţean, Gherontie, care i-a fost şi duhovnic, şi cu care a tradus mai multe scrieri patristice. După moartea duhovnicului şi împreună-truditorului său, Grigorie, ajuns Mitropolit al Ungrovlahiei (1823-1834), va continua nevoinţa tălmăcirii şi tipăririi scrierilor patristice, reuşind să tipărească şi câteva manuscrise ale altor traducători nemţeni.

Anthologia Mitropolitului Grigorie, publicată în 1826 la Bucureşti, la trei ani după urcarea sa în scaunul Ungrovlahiei, nu este însă nici mică, şi nici neînsemnată în ce priveşte conţinutul. În cele 379 de pagini format mare (21x30,5 cm) ea adună câteva dintre cele mai reprezentative scrieri ale Sfântului Vasilie (cele nouă „Omilii la Exaimeron”, împreună cu cele două omilii „Despre Facerea Omului” şi cea „Despre Rai”; două lucrări ascetice, „Aşăzământuri călugăreşti” şi „Epistola către Hilon”; apoi încă optsprezece Omilii dintre cele mai cunoscute; la care se adaugă şase Omilii, optsprezece Epistole şi opt Poeme ale Sfântului Grigorie al Nazianzului. Cu excepţia „Omiliilor la Exaimeron”, a celor două omilii „Despre Facerea Omului” şi a celei „Despre Rai” (pe care doar le-a diorthosit), toate scrierile sânt traduse de Mitropolitul Grigorie Dascălul.

(lipsa text)

Ce este credinta Crestina?

Credinta Crestina este invatatura lui Hristos despre cele mai insemnate taine ale fiintei si ale vietii, invatatura pe care oamenii o pot primi numai prin credinta in El, si nu prin propriile stradanii.

Cuprins: 

TÂLCUIRE LA FACERE 
TÂLCUIRE LA CELE ZECE PORUNCI 
TÂLCUIRE LA TATĂL NOSTRU 
TÂLCUIRE LA FERICIRI 
TÂLCUIRE LA ZILELE SĂPTĂMÂNII 
TÂLCUIRE LA LUNILE ANULUI 
INIMA ÎN MARELE POST 
TÂLCUIRE LA SIMBOLUL CREDINÈšEI

Sfântul Nicolae Velimirovici este, fără putinÈ›ă de tăgadă, unul din marii scriitori bisericeÈ™ti ortodocÈ™i din veacul al XX-lea, de o mare prolificitate, lucru ce a făcut să fie socotit, pe bună dreptate, „Noul Gură-de-Aur al zilelor noastre... È™i dascăl sobornicesc al Bisericii.”1 Potrivit cuvintelor unui alt mare teolog È™i părinte duhovnicesc sârb, Arhimandritul Iustin Popovici, „el cugetă întru rugăciune, el filosofează întru rugăciune. PoÈ›i simÈ›i că, printr-însul, grăiesc sufletele purtătoare de lumină ale marilor nevoitori ortodocÈ™i, È™i mai ales minunatul suflet al Sfântului Simeon Noul Cuvântător-de-Dumnezeu. El îl află pe Dumnezeu întru rugăciune, È™i simte întreaga zidire. În rugăciunea sa, tuturor se face părtaÈ™.” În chip paradoxal, însă, abia în ultimele decenii publicul român a început să cunoască marea parte a scrierilor sale (chiar dacă, cu niÈ™te excepÈ›ii notabile, adesea prin intermediul unor traduceri la mâna a doua, din engleză sau franceză, È™i de o calitate mai îndoielnică).

Suntem martori ai unei mari È™i rare minuni – un semn minunat È™i sfânt al vremurilor: întâia dată, fericita VeÈ™nicie a Sfintei Treimi s-a ancorat în Rastko, È™i din Rastko cel ce tânjea după Hristos l-a plăsmuit pe Sava cel purtător de Hristos; a doua oară, aceeaÈ™i VeÈ™nicie s-a ancorat în Vlădica Nicolae, È™i din Nicolae cel ce tânjea după Hristos l-a plăsmuit înaintea ochilor noÈ™tri pe Nicolae cel purtător de Hristos. (...) 
 
De la Sfântul Sava până în ziua de astăzi, ortodoxia noastră n-a avut un mărturisitor mai glăsuitor È™i mai puternic decât Vlădica Nicolae. Lui îi vor urma în rugăciune, cu minunare, cei ce vor veni după noi, după cum È™i noi i-am urmat Sfântului Sava, È™i astfel ne-am îmbunătăÈ›it. 
Sfântul Iustin Popovici

A fost odată ca niciodată... ehei, de mult, tare de mult, animalele au dorit să-È™i aleagă un împărat. Și, dragi copii, È™opti buburuza Sara, unde nu s-a iscat o ceartă între ele! Fiecare se credea cel mai potrivit să fie împărat peste toate. Balena: „Eu sunt cea mai mare!”. Leul: „Eu sunt cel mai tare!”. Fluturele: „Eu am veÈ™mântul cel mai ales!” Doar mioara cea înÈ›eleaptă stătea de-o parte: „FraÈ›ilor, avem nevoie de-un judecător drept peste noi! Să mergem la Păstor. Are el o carte unde stau ascunse toate tainele lumii!”. Iar Păstorul, văzându-le cum vin, înfuriate, le-a chemat în jurul său, a deschis Cartea È™i, cu voce blândă, le-a spus: „Aici, în Scriptură, vom afla cine a făcut lumea aceasta È™i pe voi. Și astfel vom înÈ›elege cine este cu adevărat Împărat peste toate...”. 

Grace Livingston Hill a scris peste o sută de romane și numeroase povestiri scurte. Scrierile ei, de o profundă inspirație creștină, s-au bucurat de mare succes în epocă.
În romanul Îngerul din mahala, iubirea de oameni a autoarei se vădește în parcursul vieții personajului central, aducându-ne suflul unei epoci în care se trăia mult mai firesc, cu toate că nu era nici ea ferită de ispitele marilor orașe, în care săracii ajung delicvenți din pricina lipsurilor, iar bogații nu se gândesc decât cum să-și sporească averile.
Micuțul Mikky este un copil al nimănui, de când se știe trăiește într-un cartier al săracilor din New York. Singura sa familie sunt ceilalți copii ai străzii, alături de care cu greu își agonisește traiul de pe o zi pe alta. Într-o bună zi însă Mikky își riscă viața pentru a o salva pe cea a unei fetițe din lumea bună. Tatăl micuței, un bancher foarte cunoscut, fără nicio urmă de considerație pentru „gloata nespălată și needucată,” dar cuprins de un sincer sentiment de recunoștință, îi răsplătește gestul trimițându-l la studii. Evadând astfel din șablonul propriului său destin, Mikky va învăța cu sete și râvnă, transformându-se treptat în fermecătorul Michael, în al cărui suflet vor rămâne mereu vii iubirea pentru micuța Starr și pentru cei din rândul cărora plecase.
Ajuns acum, prin muncă și dăruire, pe tărâmul celor acceptați și respectați, singură sa preocupare va rămâne cum să-i ajute pe necăjiții săi. Remarcabil este faptul că va reuși cu adevărat să mângâie rănile apropiaților săi, să aducă bucurie și să schimbe în bine vieți ce păreau țintuite în mocirlă.
Citind pe nerăsuflate povestea vieții sale, nu poți să nu te gândești la ecoul de final din pilda samarineanului milostiv: „Du-te și fă și tu asemenea!” sau, la vorbele pline de miez ale Părintelui Cleopa: „Fă rai cu ce ai!”

(lipsa text)

Hristos-Omul a fost Cel dintâi care L-a numit pe Dumnezeu – Tată. Şi învăţându-ne această rugă-ciune, ne-a înmuiat sufletele şi ne-a umplut de nădejdea celei mai frumoase întâlniri de iubire. Peste veacuri, Sfântul Nicolae tâlcuieşte, verset cu verset, în Duhul lui Hristos, începutul unei iubiri ce pogoară peste noi din sânul Sfintei Tre-imi, cu fiecare rugăciune. Astfel de cuvinte, pli-ne de duh, i-au adus Sfântului Nicolae Velimiro-vici numele „Noul Gură-de-Aur.”
Daniel Mazilu

Hristos după dragoste ne caută pe noi, È™i nu pe cele ale noastre. Iar oamenii, din pricina puÈ›inătăÈ›ii dragostei, mai mult caută la ale Sale decât la El. Cer de la El È™i pâine, È™i ploaie, È™i rodirea pământului, È™i sănătate, È™i toate cele pământeÈ™ti. Și El pe toate le dă, cu tristeÈ›e că nu pe El Îl caută. Oamenii uită că, atunci când Îl dobândesc pe El, împreună cu El, dobândesc toate...

AÈ™adar străduiÈ›i-vă să vă învăÈ›aÈ›i să-L iubiÈ›i pe Hristos mai presus de lume È™i de toate ale lumii, È™i mai presus È™i de sine însuÈ™i...

Întreaga Sa dragoste, Hristos a dat-o oamenilor. De aceea El È™i aÈ™teaptă întreaga lor dragoste. Și a ta, cititorule, suflet drag