„Asa cum noul globalism este pasul urmator dupa comunismul ateu, tot asa si un nou evolutionism „spiritualizat” este pasul urmator dupa darwinismul vechii şcoli.  In acest punct stiinta se va combina cu religia spre a forma o sinteza universala evoluţionista.

Anticrestinismul comunismului marxist şi evolutionismul darvinist slujesc doar ca o pregatire pentru ceva mult mai rau: un crestinism antitraditionalist care sa amageasca, de va fi cu putinta si pe cei alesi”.

Serafim Rose

Ceea ce până nu demult era aproape de neconceput a devenit normă în lumea contemporană. Nimic nu poate schimba însă cuvintele Mântuitorului despre aceea că „nici porţile iadului nu vor birui” Biserica pe care El a zidit-o. Înseamnă că noi avem până la sfârşitul veacurilor o cetate de refugiu, un bastion care nu va fi biruit de nici un fel de duşman. O parte a Bisericii mari este şi Biserica cea mică, pe care noi trebuie să o zidim în cadrul familiei noastre, în cadrul relaţiilor noastre cu aproapele, căci avem făgăduinţa Domnului că „acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor” (Matei 18, 20). Iar dacă în mijlocul acestor doi sau trei este Hristos, atunci nici familia, care se zideşte ca fiind o mică Biserică, nu poate fi biruită de porţile iadului, fiind ultimul nostru bastion. 
Această carte abordează probleme legate de căsătorie, relaţiile cu copiii, cu apropiaţii şi rudele, chestiuni ridicate de tinerii enoriaşi ai capelei Sfânta Tatiana din cadrul Universităţii de Stat din Moscova. Aceste probleme au fost discutate cu parohul capelei studenţeşti, părintele Maxim Kozlov, absolvent al Facultăţii de Filologie din cadrul respectivei Universităţi şi doctor în teologie. 

Traducere din limba rusa de Eugeniu Rogoti 
Foto coperta: Cristina Ionescu-Berechet 

Romanul Marele Exterminator ar putea fi numit (daca ne-am putea permite o gluma privind perioada comunista) si Carlos Sacalul in varianta mioritico-securisto-damboviteana.  Insa gluma ar parea mult prea macabra fata de suferintele poporului roman si ne-am departa pre mult de profunzimea temei acestei carti trecand prea superficial chiar si peste aparenta schema de roman politist.  Cartea apare in 1979 la Paris si este o atitudine pe care autorul o ia impotriva starii de fapt din tara natala dar si ca o marturisire de dragoste si credinta pentru locuitorii ei.  Astfel ramane un roman liber implinindu-si arta poetica, asa cum isi propusese de la refuzul intoarcerii in tara si cum o declarase ambasadorului Mitilineu.  Astfel, Romania, prin constiinta poetului ei, ramane o Romanie libera, invincibila si nemuritoare prin farama ei, poetul.

Tema romanului este tema Omului si a Timpului, care-l obsedeaza pe romancier inca de la debutul sau.  Omul va fi prezentat in romanul de fata intr-o forma de maxima dezumanizare: aceea de criminal al Aproapelui sau, dar si in aceea de impostor metafizic care, deturnand sistematic eshatologia crestina, pune in locul Raiului celest, raiul colhozist al sovietelor.

Noua, romanilor, neamul nostru, ca orisicarui neam din lume, Dumnezeu ne-a sadit o misiune. Dumnezeu ne-a hotarat un destin istoric. Prima lege pe care un neam trebuie sa o urmeze este aceea de a merge pe linia acestui destin, implinindu-si misiunea incredintata. Neamul nostru n-a dezarmat si n-a dezertat de la misiune, oricat de grea si de lunga i-a fost calea Golgotei lui. Si acum ni se ridica in fata obstacole inalte ca muntii. Fi-vom noi, oare, generatia debila si lasa, care sa lasam din mainile noastre, sub presiunea amenintarilor, linia destinului romanesc si sa parasim misiunea noastra ca neam in lume?

(lipsa text)

 carte de colorat - repovestire dupa Fratii Grimm

„Într-o icoană complexă, vie, fără exuberantă, bogată in amănunte de observatie, interesantă prin linia ei generală, domnul Liviu Rebreanu ne-a infătisat, cu primul său roman «Ion», viata românească a Ardealului."

(Tudor Vianu)

„Cel mai important capitol al operei lui Liviu Rebreanu este cel care dezvolta romanul. Liviu Rebreanu a dat literaturii nationale romanul in adevaratul sens al cuvantului. Primul sau roman, «Ion», din 1920, aduce in centru, ca un bloc de granit, figura taranului român, prin intermediul personajului principal. Actiunea se desfasoara pe doua planuri, si anume: in mediul taranilor si in mediul intelectualitatii rurale, reprezentata de familia invatatorului Herdelea si a preotului Belciug. Prin aceste planuri se releva o lume, cu framantarile, cu dramele, cu aspiratiile sale. Conditia personajului principal, Ion, este cea istorica a taranului lipsit de pamant. Dorinta de a-si depasi conditia este caracteristica, de asemenea, sufletului taranului nostru.

Zvârcolirea traversează intreaga operă epică si putem afirma fără greseală, că este romanul unei patimi."

(Prof. Victor Drujinin - „Istoria Literaturii nationale pentru invatamantul preuniversitar", Editura Andreas)