Perioada 1821-1859, reprezinta epoca istorica a reorganizarii pe baze moderne a Tarii Românesti, iar revolutia condusa de Tudor Vladimirescu, a dus la înlaturarea regimului fanariot si la introducerea domniilor pamântene. 
Regulamentele Organice, adoptate în 1831 în Tara Româneasca si în 1832 în Moldova au definit si separat atributiile puterilor Statului, au reglemantat organizarea Bisericii, au reformat administratia, au impus necesitatea refacerii armatei nationale etc.

Autorul s-a aplecat cu responsabilitate asupra temei propuse si a conceput o lucrare foarte interesanta, de o înalta tinuta stiintifica folosind metode de cercetare, pe baza de dovezi istorice, selectând cu marinimie bibliografia.

Pr. Prof. Dr. Stefan Rasceanu (Universitatea din Craiova)

"Predicile lui Antim sunt unul dintre cele mai pretioase monumente in literatura noastra bisericeasca, nu numai pentru ca ele sunt singurele in felul lor, caci de la nici un alt prelat romanesc din trecut nu avem o lucrare in acest fel, dar si pentru valoarea lor reala, pentru caldurea elocintei care, adeseori, minuneaza, si pentru frumusetea, bogatia si cateodata chiar eleganta limbii in care sunt scrise...

In acest mode credem ca predicile Mitropolitului Antim Ivireanul vor putea sa fi cetite si intelese cu usurinta in aceasta editiune nu numai de oamenii de litere, dar si de preotime."

Evanghelia Cuviosului Ioan Colibasul si furtul acesteia de la Manastirea Pantocrator

In viata Sfantului si Cuviosului Ioan Colibasul, se vorbeste despre un pergament-manuscris, o Sfanta Evanghelie, pe care parintii acestuia i-au daruit-o spre invatatura. Vom aduce la cunostinta in cele ce urmeaza cateva lucruri, importante, despre aceasta comoara scrisa a Bizantului. In biblioteca manastirii, printre cele peste 317 manuscrise, dintre care 68 sunt pe pergament (sec. XI-XIV), precum si cele doua ilitarii, se gaseste si o Evanghelie cu dimensiunile 0,17x0x12 cm, scrisa pe o membrana alba subtire. Sfantului Ioan Colibasul, scris in secolul al V-lea. Acest pergament, de o calitatate exceptionala, este impodobit cu miniaturi si frontispicii infatisandu-i pe evanghelisti, dar si pe alti sfinti. La alcatuirea culorilor, s-au folosit mai multe paste si cerneluri din plante.

Volumul de fata pune la indemana cititorilor pagini alese din creatia lirica si satirica a poporului nostru.

Pentru selectionarea materialului, au fost cercetate numeroase colectii, antologii si periodice de foclor.

In organizarea lucrarii, ne-am straduit sa imbinam criteriul estetic, tematic si de gen, cu cel istoric si regional, cuprinzand lalolalta ghicitori, proverbe si zicatori din toate regiunile tarii, din clasica folclorica si din creatia folclorica contemporana.

Este conform programelor scolare pentru clasele I-VIII, aprobate de M.E.C.I

"Nascut la Golesti, la 12 februarie 1862, Alexandru Davila se gasea in legaturi de rudenie cu cea ma inalta societate. Era nepot al Feliciei Racovita,... de asemeni nepot al Zoei Racovita-Grant, casatorita cu Grant, Fratele Mariei Grant, sotia lui C.A. Rosetii.

In general, copilul este de o precocitate epistolara socanta, si de fapt aparenta, facuta din idei si forme primite.

Inceputurile lui Davila sunt frivole, poezii frantuzesti ocazionale... proza franceza... improvizatii teatrale mondene...

Davila intra mai tarziu in teatru, facandu-se impresar de companii, autor, director, actor... Epoca in care Davila a condus Teatrul National, 1905-1908, 23 oct. 1912-1913 (cu talent si cu violenta incat G. Ranetti striga: <>) a fost stralucita si a atins o culme nemaiajunsa pana atunci...

Unica drama a lui Davila, <>, piesa prima a unei trilogii neefectuate (<>, <>, <>), sub titlul general de <>, banuita odata, fara dovezi, a fi sustrasa din cartoanele lui Al. Odobescu, iar dupa unii inspirata din <> lui V. Sardou, e o capodopera."

G. Calinescu

"Istoria literaturii romane"

Plasata în colectia "Clasici români", cartea de fata se alatura celorlalte, în care se valorifica potentialul creativ al poporului român prin reprezentati de seama. Prin cuvântul clasic se poate întelege clasicismul ca si curent literar, dar si o valoare perena ce strabate timpul si care, prin repetitie constanta, se pastreaza în constiinta unei comunitati. 

Desfasurarea existentei în cercul strâmt între viata si moarte pastreaza constiinta treaza unui popor, a unei natiuni în concertul culturii universale. Colectia "Clasici români" nu face altceva decât sa reînvie câteva dintre cele mai importante creatii artistice ale celor ce au plasat valorile nationale în context universal si sa refaca astfel geneza si moartea, pentru a se pastra vie viata spirituala. Volumul "Poezii alese" semnate de Vasile Alecsandri, prin structura lui, cuprinde grupajele de poezii intitulate pe rând "Pasteluri", "Doine", "Margaritarele", "Legende", "Legende noua", "Ostasii nostri", "Varia", "Suvenire", "Postume", grupând 55 de texte poetice. De asemenea, cartea cuprinde repere biobibliografice, unde sunt evidentiate câteva dintre cele mai importante momente ale vietii si creatiei lui Vasile Alecsandri. Grafica este în acord cu întreg continutul cartii, descoperindu-se cu fiecare pagina migala si talentul de artizan al poetului, care strabat timpul si reusesc sa-l învinga. 

"Dupa varsta de 40 de ani, cand începu sa simta cu tarie voluptatea trandaviei, Alecsandri începe sa dea în «Pasteluri» o poezie noua, în care tehnica picturala predomina. Luate în total pastelurile reprezinta o lirica a linistii si a fericirii rurale, un horatianism. Pentru întaia oara se canta la noi intimitatea recluziunea poetului, meditatia la masa de scris, fantasmele desprinzandu-se din fumul tigarii, somnolarea în fata sobei cu catelusul în poala (...)"
G. CALINESCU

 De la cei ce vor citi aceasta lucrare cer sa nu se indoiasca de cele ce spun aici, fiindca eu am fost martor vizual al virtutii acestui barbat (Sf. Porfirie, Episcopul de Gaza), din moment de am trait alaturi de el, am calatorit cu corabia si am suferit aceleasi rautati impreuna cu acesta, pana in ultima clipa a vietii lui aici, pe pamant. (Marcu Diaconul) 
    Fragment:

"Ceea ce m-a facut sa-mi scriu «Memoriile» au fost mai multe conversatii între Henri si verisorii lui. Henri sustinea ca eu nu întelegeam ce faceam si de ce faceam. Verisorii lui, si mai ales Jacques, îmi luau partea si spuneau ca sunt destept si stiu foarte bine ce fac. Si pentru ca a fost o iarna grea si n-am prea iesit afara, m-am apucat sa scriu câteva întâmplari importante din viata mea. 

Ele poate va vor placea, dragii mei prieteni, si va vor face sa întelegeti ca, daca vreti sa fiti bine serviti, trebuie sa va purtati bine cu cei care va servesc, ca aceia pe care-i credeti cei mai prosti nu sunt cum par, ca un magar îsi iubeste stapânii, dar sufera când este rau tratat si stie sa se razbune sau sa-si arate afectiunea, stie ca stapânii lui îl pot face fericit sau nefericit, stie sa le fie prieten sau dusman, asa biet magar cum este. 

Sunt fericit, pentru ca sunt iubit de toata lumea si îngrijit ca un prieten de micutul Jacques. Am început sa îmbatrânesc, dar magarii traiesc mult si atât timp cât am sa ma tin pe picioare, am sa-mi pun puterea si desteptaciunea în slujba stapânilor mei."

Magarusul Cadichon
"Memoriile unui magar" - 1860

„Indragostit de faptele marete ale trecutului si de farmecul personajelor care le-a savârsit, autorul dezveleste, rând pe rând, chipuri marete ale zamislitorilor, fauritorilor si aparatorilor acestui neam, ale datatorilor de legi si datini, începând cu Traian-Fat-Frumos si Decebal-zmeul-Codrilor si continuând cu Atila-cel-Sângeros, cu Ionita-cel-Frumos, cu descalecatorii Negru-Voda din Fagaras si Dragos-Soarele- Maramuresului. Nu uita nici pe Vlaicu Voda si Bogdan Batrânul, pe Mircea si Alexandru cel Bun, pe Iancu Voda Ungureanu si nici pe Vlad Tepes, razbunatorul tuturor strâmbatatlor...

Domnul Florian Cristescu, binecuvântatul redactor al «Fluierasului», a îmbogatit literatura populara româneasca printr-o foarte pretioasa si folositoare carte, care nu ar trebui sa lipseasca din mâna niciunui carturar român. Ea face cinste autorului deopotriva cu celelalte publicatii ale sale, pretioase si meritorii, care toate, împreuna, îi asigura un loc de cinste în literatura noastra, asezându-l în rândul celor mai de seama povestitori pentru copii si pentru popor.“  (Acad. Prof. Ion Nistor).

*    *    *

„Povestea neamului nostru scrisa pe întelesul tuturor (1920-1929), istorisire retiparita în multe editii si încununata cu lauri academici, preamareste virtutile moldovenilor si muntenilor, ca si ispravile de neasemuita vitejie ale atâtor voievozi întelepti si evlaviosi. Florian Cristescu tinde sa sadeasca în sufletul copiilor sentimentul iubirii de tara. Caldura si naturaletea spunerii, maniera familiala colocviala sunt argumente captatorii ale acestor evocari la gura sobei. “ (D.G.L.R., Academia Româna)