Grigore Băjenaru (1907-1986), prozator, fiul Anei (n. Grigoriade) si al lui Ion Popescu-Băjenaru (institutor, publicist si autor de manuale scolare). Viitorul scriitor încheie cursul primar la o scoală din Bucuresti, frecventează apoi Liceul „Gh. Lazăr“, luând bacalaureatul în 1926. Licentiat în filosofie si litere. Sustine doctoratul în 1938. Debutează ca autor de basme; publică si snoave, amintiri, povesti, versuri în diferite reviste atractive pentru cei mici.
*
„Povestitor «născut» [...], cultivă dezinvolt un aliaj de haz destins, bonom, vervă surâzătoare ori ironie subversivă, iar ca revers, un gen de evocare agreabil, ce-i va atrage cititori fideli. Cartea care îi aduce recunoasterea e „Cismigiu et comp.“, o odisee de licean simpatic, sturlubatic premiant, aplaudat ori, după caz, temut de rivalii «lăzăristi», irezistibil umorist si mim. Amestec de lirism si de umor, de stil colocvial si anecdotică spumoasă, romanul din 1942, un best-seller pentru câteva promotii de adolescenti postbelici, a continuat să fie editat (1946, 1947 s.u.)...
Trecerea timpului pune surdina, atenuand din exuberantele comice, in «Buna dimineata, baieti!» (1972), unde disputa ingenua clasa-catedra e ecou tarziu din «Cismigiu et comp.» (Academia Română, Dictionarul general al Literaturii Române)