Perioada 1821-1859, reprezinta epoca istorica a reorganizarii pe baze moderne a Tarii Românesti, iar revolutia condusa de Tudor Vladimirescu, a dus la înlaturarea regimului fanariot si la introducerea domniilor pamântene. 
Regulamentele Organice, adoptate în 1831 în Tara Româneasca si în 1832 în Moldova au definit si separat atributiile puterilor Statului, au reglemantat organizarea Bisericii, au reformat administratia, au impus necesitatea refacerii armatei nationale etc.

Autorul s-a aplecat cu responsabilitate asupra temei propuse si a conceput o lucrare foarte interesanta, de o înalta tinuta stiintifica folosind metode de cercetare, pe baza de dovezi istorice, selectând cu marinimie bibliografia.

Pr. Prof. Dr. Stefan Rasceanu (Universitatea din Craiova)

"Predicile lui Antim sunt unul dintre cele mai pretioase monumente in literatura noastra bisericeasca, nu numai pentru ca ele sunt singurele in felul lor, caci de la nici un alt prelat romanesc din trecut nu avem o lucrare in acest fel, dar si pentru valoarea lor reala, pentru caldurea elocintei care, adeseori, minuneaza, si pentru frumusetea, bogatia si cateodata chiar eleganta limbii in care sunt scrise...

In acest mode credem ca predicile Mitropolitului Antim Ivireanul vor putea sa fi cetite si intelese cu usurinta in aceasta editiune nu numai de oamenii de litere, dar si de preotime."

„Legea vietii“ este o nuvelă a scriitorului  american Jack London. A fost publicată pentru prima dată in martie 1901 in Revista McClure, volumul 16. Un an mai tarziu, a fost tipărită intr-o colectie de povesti ale lui Jack London, The Children of Frost, la Editura Macmillan. 

Această scriere acoperă ultimele cinci ore ale bă­tra­nului si muribundului sef inuit Koskoosh.  Tri­bul său trebuie să călătorească in căutarea de imbră­căminte si adăpost, asa că este lăsat să moară din cauza varstei sale si a incapacitătii de a vedea. Chiar si fiul său este nevoit să-l pără­sească, pentru că are o nouă familie, pe care trebuie să o hrănească si  să o protejeze.

Cu toate acestea, bătranul Koskoosh este multumit, deoarece stie legea vietii si dorintele ei. El isi acceptă soarta pasnic si incepe să vizualizeze evenimentele din trecutul său. Ii vin in minte imaginile atat ale marii foamete, cat si ale vremurilor frumoase. Ca persoană ex­pe­rimentată, el contemplă natura si acceptă, in cele din urmă, individualismul acesteia.

Chemarea strabunilor este un roman publicat în 1903 si are ca personaj principal un caine, pe nume Buck, anterior domestic, ale carui instincte primordiale revin si, dupa o serie de evenimente, ajunge sa fie caine de sanie in Yukon, Alaska.



Este conform programelor scolare pentru clasele I-VIII, aprobate de Ministerul Educatiei.

De acelasi autor la Editura Andreas: „Colt alb"; „Mihail caine de circ"; „Legea vietii".

 De la cei ce vor citi aceasta lucrare cer sa nu se indoiasca de cele ce spun aici, fiindca eu am fost martor vizual al virtutii acestui barbat (Sf. Porfirie, Episcopul de Gaza), din moment de am trait alaturi de el, am calatorit cu corabia si am suferit aceleasi rautati impreuna cu acesta, pana in ultima clipa a vietii lui aici, pe pamant. (Marcu Diaconul) 
    Fragment:

Copil fiind, Hans Christian Andersen era aproape la fel de sarac ca si mica vânzatoare de chibrituri dintr-una dintre povestirile sale. S-a nascut pe 2 aprilie 1805, la Odense, Danemarca. 

Povestile datorita carora îl cunoastem foarte bine în zilele noastre au aparut pentru prima data în 1835; avea treizeci de ani. Aceste povesti minunate erau atât de simple, încât oamenii n-au sesizat cât de bune sunt; si a trecut mult timp înainte ca propriii lui compatrioti sa se lase convinsi ca ghinionistul Hans pe care îl cunoscusera în copilarie era unul dintre cei mai buni povestitori ai lumii.

Pe lânga aceste povestiri "basme populare vechi si basme noi" a scris romane, piese de teatru si jurnale de calatorie.

Ultima sa carte de basme a fost daruita lumii în 1872. Trei ani mai târziu, pe 4 August, a murit, si toata lumea a plâns dupa bietul fiu minunat al cizmarului din Odense. 

"Predicile lui Antim sunt unul dintre cele mai pretioase monumente in literatura noastra bisericeasca, nu numai pentru ca ele sunt singurele in felul lor, caci de la nici un alt prelat romanesc din trecut nu avem o lucrare in acest fel, dar si pentru valoarea lor reala, pentru caldurea elocintei care, adeseori, minuneaza, si pentru frumusetea, bogatia si cateodata chiar eleganta limbii in care sunt scrise...

In acest mode credem ca predicile Mitropolitului Antim Ivireanul vor putea sa fi cetite si intelese cu usurinta in aceasta editiune nu numai de oamenii de litere, dar si de preotime."