Cartea cuprinde 58 de acatiste ale sfintilor precum Sf Serafim de Sarov, Sf mucenici Epictet si Astion, Sf Ioan Rusul, Sf Ioan Gura de Aur, Sf Apostol Andrei, Sf Nectarie Taumaturgul de la Eghina, Sf Veronica, Sf Tatiana.

Cartea cuprinde 30 de acatiste ale sfintilor precum Sf Marcu, Sf Arhanghel Gavriil, Sf Sava de la Buzau, Sf Efrem cel Nou, Sf Arhanghel Mihail, Sf Elisabeta.

Cuprins: Rugaciuni incepatoare, Acatistul sfantului Ierarh Silvestru, Acatistul Sfantului Teodosie cel Mare Acatistul, sfantului marelui mucenic Teodor Stratilat, Acatistul Sfintilor Casian si Gherman, Acatistul Sfantului Inochentie din Alaska, Acatistul Sfantului Sebastian de la Optina, Acatistul Sfantului Tadei de la Vitovnita, Acatistul Sfantului Vasile de la Poiana Marului, Acatistul Sfintilor Mucenici Timotei si Mavra, Acatistul Sfantului Nil de la Sorska, Acatistul sfantului Luca al Crimeei, facatorul de minuni, Acatistul binecredinciosului voievod Stefan cel Mare si Sfant, Acatistul sfantului mucenic imparat Nicolae Acatistul, sfantului marelui mucenic Procopie, Acatistul sfantului mucenic Emilian de la Durostorum, Acatistul sfantului Ioan de Rila, Acatistul sfintei cuvioase Irina a Hristovalantulu,i Acatistul sfintelor mucenite Minodora, Mitrodora, Nimfodora, Acatistul cuviosilor Neofit si Meletie din muntele Cozia-Stanisoara, Acatistul sfintei mucenite Eufimia, Acatistul Sfantului Mucenic Carp, Acatistul sfantului Gherasim Kefalonitul, Acatistul sfantului mucenic Nestor, Acatistul sfantului apostol si evanghelist Matei, Acatistul sfantului Sava cel sfintit, Acatistul Sfantului Cuvios Daniil Sihastru, Acatistul Sfantului Petru Movila, Acatistul Sfintei Mucenite Anisia.

Cartea cuprinde 26 de acatiste ale sfintilor precum Sf Ciprian și Iustina, Cuv David din Evvia, Sf Teodor Tiron și Teodor Stratilat, Sf Ghenadie, Sf Muc. Agata.

(lipsa text)

Sufletul tuturor îndeletnicirilor în Domnul este luarea‑aminte. Fără luare‑aminte toate aceste îndelet­ni­ciri sunt sterpe, moarte. Cel ce voieÈ™te să se mântuiască trebuie să‑și rânduiască viaÈ›a în aÈ™a fel ca să poată păstra luarea‑aminte la sine nu numai în însingurare, ci chiar È™i în împrăÈ™tierea în care împrejurările îl trag uneori împotriva voinÈ›ei sale. Frica de Dumnezeu să tragă în cum­păna inimii mai greu decât toate cele­lal­te simÈ›iri: atunci va fi uÈ™or să păs­trezi luarea‑aminte la sine atât în li­niÈ™­tea chiliei, cât È™i în mijlocul zarvei care te împresoară din toate părÈ›ile.

Vin, mai cumplite decât valurile potopului care a înghiţit cândva întreaga lume pierzând tot neamul omenesc, vin valurile minciunii şi întunericului, înconjoară lumea din toate părţile gata să o înghită, stârpesc credinţa în Hristos, surpă împărăţia Lui pe pământ, înăbuşă învăţătura Lui, vatămă obiceiurile, tâmpesc şi nimicesc conştiinţa, întinzând domnia atotrăului stăpânitor al acestei lumi.

Unde este acea fericită arcă asemenea cu arca dreptului Noe, unde să putem scăpa de valurile ce năvălesc din toate părţile, unde să putem afla mântuire neîndoielnică? Arca aceasta e Sfânta Biserică, ce pluteşte peste valurile potopului duhovnicesc şi în noaptea întunecoasă, înviforată, cumplită, este călăuzită cu seninătate şi tărie în calea sa de către luminătorii cereşti: scrierile sfinţilor bineplăcuţi ai lui Dumnezeu. Strălucirea acestor luminători cereşti nu poate sâ€ï¿½o ascundă nici o negură, nici un nor. Arca va ajunge la limanul veşniciei fericite, aducânduâ€ï¿½i cu bine acolo pe toţi cei ce iâ€ï¿½au încredinţat mântuirea lor.

Cugetarea la Dumnezeu pare o lucrare ciu­­da­tă, uscată, plictisitoare: dar în fapt este o lucrare prea­­îmbelşugată în roade, predanie bisericească nepre­ţu­i­tă, aşezământ al lui Dumnezeu, vistierie duhovnicească, moştenire a Apostolilor şi Sfinţilor Părinţi, ce au pri­mit‑o şi ne‑au predanisit‑o după porunca Sfântului Duh. Nici nu îţi poţi închipui bogăţiile cărora te vei face moştenitor la vremea cu­ve­nită dacă te vei deprinde cu aducerea-aminte ne­contenită de Dumnezeu.

Cugetarea la Dumnezeu omoară în om împreu­nă‑sim­­­ţirea faţă de lume şi de patimi, dă viaţă în el împre­u­nă‑sim­ţirii faţă de Dumnezeu, faţă de tot ce este duhov­ni­cesc şi sfânt, faţă de veşnicia fericită.

Sf. Ignatie Briancianinov

Noi, pribegi de scurta vreme pe acest pamant, avem neaparata nevoie sa aflam care ne este soarta in vesnicie. Daca in vremea scurtei pribegii de aici avem toata grija sa inlaturam de la noi toate cele intristatoare si sa ne inconjuram cu toate cele placute, cu atat mai mult suntem datori sa ne ingrijim de soarta noastra din vesnicie.

Ce savarseste cu noi moartea? Ce soarta asteapta sufletul dincolo de hotarul vesniciei? Nu cumva acolo nu este nici o rasplatire pentru binele si pentru raul pe care l-au savarsit oamenii pe pamant cu voie si fara voie? Nu cumva acolo nu este aceasta rasplatire, de vreme ce indeobste raul sporeste si biruieste pe pamant, iar binele este prigonit si patimeste? Neaparata, neaparata nevoie avem sa ridicam valul de pe taina mortii si sa zarim viitorul de dincolo de mormant al omului, pe care ochii trupesti nu-l vad.

(Sfantul Ignatie Briancianinov)

"A cazut in inselare mintea ta: a gustat din fructul oprit de Dumnezeu. Fructul a parut minunat privirii iscoditoare si nesocotite; minunat a parut el celui nestiutor, neincercat si lesne crezator; sfatul cel cu gand rau, sfatul viclean indemnand la gustare; gustarea fructului a adus moartea asupra celui ce a gustat. Amaraciunea mancarii otravite fierbe, inca, pe buzele tale, launtrul tau se sfasie din pricina otravii care lucreaza in el. Tulburarea, nedumerirea, intunecarea, necredinta cuprind sufletul tau. Istovit, ravasit de pacat, te uiti indarat, dupa ce, mai inainte, erai indreptat spre imparatia lui Dumnezeu."  

 Episcopul Ignatie

Dacă în vremurile noastre – vremuri de sărăcie, de foamete şi de întunecare duhovnicească – mai sunt monahi ce au cât de cât dreaptă socotinţă duhovnicească adevărată, ei sunt aceia, foarte puţini la număr, care, fiind luminaţi cu rugăciunea minţii, şi‑au cunoscut amănunţit patimile, au cunoscut amănunţit lucrările duhurilor viclene şi, în fine, lucrarea Dumnezeiescului Duh, care începe prin revărsarea în sufletul omenesc a sfinţitei păci celei în Hristos – iar cine nu şi‑a văzut, în lumina rugăciunii minţii, patimile sale, cine n‑a cunoscut lucrările duhurilor necurate şi n‑a gustat din pacea lui Hristos, care adună laolaltă mintea, sufletul şi trupul, acela nici nu are idee despre dreapta socotinţă duhovnicească, chiar dacă, amăgit de slava deşartă, i se pare că o are... 
Vrei să simţi uşurare de patimile care te luptă? Vrei să afli umilinţă în chilia ta, umilinţă fără de care gândul, răpit de vântul sălbatic ca o corabie fără ancoră, goneşte pe valurile închipuirii şi este aruncat în adâncul trândăvirii? Vrei să vezi lumină din Lumină? Vrei să guşti dragoste care iese din Dragoste şi duce la Dragostea veşnică? Ia gândul tău şi aruncă‑l la picioarele fraţilor şi surorilor, fără să faci deosebire între răi şi buni; spune‑i gândului tău şi repetă‑i cât mai des, ca din gând să se nască şi simţământul: „Aceştia sunt nişte îngeri ai lui Dumnezeu, numai eu mă asemăn diavolului prin păcat şi întunecare”. 

Scrisul vibrant al Sfântului Ignatie a adus vremurilor noi, într-un veÈ™mânt literar de mare rafinament, experienÈ›a duhovnicească a PărinÈ›ilor vechi È™i noi împreună, mireasma aparte a stăreÈ›iei din mănăstirile Sfintei Rusii.
Cartea de faÈ›ă reuneÈ™te cele patru volume ale seriei „ExperienÈ›e ascetice” (1. Despre Rugăciunea lui Iisus; 2. Cuvinte către cei care vor să se mântuiască; 3. Aripi duhovniceÈ™ti pentru cei împovăraÈ›i È™i osteniÈ›i; 4. Călăuza rugătorului. Izbăvirea de durerile ostenelilor zadarnice), restituind cititorului român, în unitatea sa originară, acest opus ce reprezintă unul dintre punctele de referinÈ›ă ale literaturii duhovniceÈ™ti moderne.
Îndrumările practice de un deosebit pragmatism, meditaÈ›iile duhovniceÈ™ti de înaltă elevaÈ›ie È™i sensibilitate poetică, profundele dezvoltări teologice – toate se regăsesc într-un singur tom: noua ediÈ›ie a vestitelor „ExperienÈ›e ascetice”.