Cartea cuprinde 58 de acatiste ale sfintilor precum Sf Serafim de Sarov, Sf mucenici Epictet si Astion, Sf Ioan Rusul, Sf Ioan Gura de Aur, Sf Apostol Andrei, Sf Nectarie Taumaturgul de la Eghina, Sf Veronica, Sf Tatiana.

Cartea cuprinde 30 de acatiste ale sfintilor precum Sf Marcu, Sf Arhanghel Gavriil, Sf Sava de la Buzau, Sf Efrem cel Nou, Sf Arhanghel Mihail, Sf Elisabeta.

Cuprins: Rugaciuni incepatoare, Acatistul sfantului Ierarh Silvestru, Acatistul Sfantului Teodosie cel Mare Acatistul, sfantului marelui mucenic Teodor Stratilat, Acatistul Sfintilor Casian si Gherman, Acatistul Sfantului Inochentie din Alaska, Acatistul Sfantului Sebastian de la Optina, Acatistul Sfantului Tadei de la Vitovnita, Acatistul Sfantului Vasile de la Poiana Marului, Acatistul Sfintilor Mucenici Timotei si Mavra, Acatistul Sfantului Nil de la Sorska, Acatistul sfantului Luca al Crimeei, facatorul de minuni, Acatistul binecredinciosului voievod Stefan cel Mare si Sfant, Acatistul sfantului mucenic imparat Nicolae Acatistul, sfantului marelui mucenic Procopie, Acatistul sfantului mucenic Emilian de la Durostorum, Acatistul sfantului Ioan de Rila, Acatistul sfintei cuvioase Irina a Hristovalantulu,i Acatistul sfintelor mucenite Minodora, Mitrodora, Nimfodora, Acatistul cuviosilor Neofit si Meletie din muntele Cozia-Stanisoara, Acatistul sfintei mucenite Eufimia, Acatistul Sfantului Mucenic Carp, Acatistul sfantului Gherasim Kefalonitul, Acatistul sfantului mucenic Nestor, Acatistul sfantului apostol si evanghelist Matei, Acatistul sfantului Sava cel sfintit, Acatistul Sfantului Cuvios Daniil Sihastru, Acatistul Sfantului Petru Movila, Acatistul Sfintei Mucenite Anisia.

Cartea cuprinde 26 de acatiste ale sfintilor precum Sf Ciprian și Iustina, Cuv David din Evvia, Sf Teodor Tiron și Teodor Stratilat, Sf Ghenadie, Sf Muc. Agata.

(lipsa text)

Simţământul de po­că­inţă face să amu­ţească toate celelalte simţăminte. Pentru ca jertfele celorlalte simţăminte să se facă bineplăcu­te lui Dum­nezeu, trebuie ca mai înainte să se reverse bu­­năvoi­rea lui Dumnezeu peste Sionul nostru, trebuie ca mai înainte să se reclădească zidurile Ierusalimului nos­tru dărâmat. Domnul este Drept şi Atotsfânt: numai jert­­fele drepte, curate, pe care e în stare să le aducă fi­rea omenească abia după în­noirea sa, sunt bineplăcute Dom­­nului Celui Drept şi Atot­sfânt. Jertfele şi arderile de tot pân­gă­rite El nu le va binevoi. Să ne îngrijim a ne cu­răţi prin pocăinţă! Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, pri­nosul şi ar­de­rile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viţei (Ps. 50, 21): sim­ţirile renăscute ale omului înnoit prin Sfântul Duh. Cea dintâi poruncă dată de Mân­tu­itorul lumii tuturor oa­menilor, fără deosebire, este po­run­ca pocăinţei: A început Iisus a propovădui şi a spu­ne: Pocăiţi‑vă, că s‑a apropiat îm­părăţia ce­rurilor (Mt. 4, 17). Porunca aceasta cu­prinde, înmănunchează în sine toate celelalte porunci.

Sf. Ignatie Briancianinov

Scrisul vibrant al Sfântului Ignatie a adus vremurilor noi, într-un veÈ™mânt literar de mare rafinament, experienÈ›a duhovnicească a PărinÈ›ilor vechi È™i noi împreună, mireasma aparte a stăreÈ›iei din mănăstirile Sfintei Rusii.
Cartea de faÈ›ă reuneÈ™te cele patru volume ale seriei „ExperienÈ›e ascetice” (1. Despre Rugăciunea lui Iisus; 2. Cuvinte către cei care vor să se mântuiască; 3. Aripi duhovniceÈ™ti pentru cei împovăraÈ›i È™i osteniÈ›i; 4. Călăuza rugătorului. Izbăvirea de durerile ostenelilor zadarnice), restituind cititorului român, în unitatea sa originară, acest opus ce reprezintă unul dintre punctele de referinÈ›ă ale literaturii duhovniceÈ™ti moderne.
Îndrumările practice de un deosebit pragmatism, meditaÈ›iile duhovniceÈ™ti de înaltă elevaÈ›ie È™i sensibilitate poetică, profundele dezvoltări teologice – toate se regăsesc într-un singur tom: noua ediÈ›ie a vestitelor „ExperienÈ›e ascetice”.

Noi, pribegi de scurta vreme pe acest pamant, avem neaparata nevoie sa aflam care ne este soarta in vesnicie. Daca in vremea scurtei pribegii de aici avem toata grija sa inlaturam de la noi toate cele intristatoare si sa ne inconjuram cu toate cele placute, cu atat mai mult suntem datori sa ne ingrijim de soarta noastra din vesnicie.

Ce savarseste cu noi moartea? Ce soarta asteapta sufletul dincolo de hotarul vesniciei? Nu cumva acolo nu este nici o rasplatire pentru binele si pentru raul pe care l-au savarsit oamenii pe pamant cu voie si fara voie? Nu cumva acolo nu este aceasta rasplatire, de vreme ce indeobste raul sporeste si biruieste pe pamant, iar binele este prigonit si patimeste? Neaparata, neaparata nevoie avem sa ridicam valul de pe taina mortii si sa zarim viitorul de dincolo de mormant al omului, pe care ochii trupesti nu-l vad.

(Sfantul Ignatie Briancianinov)

"A cazut in inselare mintea ta: a gustat din fructul oprit de Dumnezeu. Fructul a parut minunat privirii iscoditoare si nesocotite; minunat a parut el celui nestiutor, neincercat si lesne crezator; sfatul cel cu gand rau, sfatul viclean indemnand la gustare; gustarea fructului a adus moartea asupra celui ce a gustat. Amaraciunea mancarii otravite fierbe, inca, pe buzele tale, launtrul tau se sfasie din pricina otravii care lucreaza in el. Tulburarea, nedumerirea, intunecarea, necredinta cuprind sufletul tau. Istovit, ravasit de pacat, te uiti indarat, dupa ce, mai inainte, erai indreptat spre imparatia lui Dumnezeu."  

 Episcopul Ignatie

Înşelarea este vătămarea firii omeneşti prin minciună. Începutul răutăţilor este gândul mincinos. Izvorul amăgirii de sine şi al amăgirii demonice este gândul mincinos! Prin mijlocirea minciunii, diavolul a lovit omenirea cu moarte veşnică chiar în rădăcina ei – protopărinţii! Înşelarea este însuşirea de către oameni a minciunii luate de ei drept adevăr. Înşelarea lucrează mai întâi asupra felului de a gândi; după ce a fost primită şi a corupt felul de a gândi, ea nu întârzie să se împărtăşească inimii, corupând simţurile inimii; luând stăpânirea asupra fiinţei omului, ea se revarsă în toată activitatea lui, otrăvindu-i şi trupul ca pe unul care a fost legat în chip nedespărţit cu sufletul de către Ziditor. Starea de înşelare este starea de pierzanie sau de moarte veşnică.

Căile lui Dumnezeu sunt tot ceea ce se întâmplă în univers. Tot ceea ce are loc se datorează judecăÈ›ii È™i hotărârii lui Dumnezeu. Nimic nu este sau nu poate fi realizat în mod ascuns È™i independent de Dumnezeu. Una se întâmplă după voia lui Dumnezeu, alta prin îngăduinÈ›a Lui. TotuÈ™i, toate lucrurile sunt realizate prin rânduiala È™i hotărârea lui Dumnezeu. Din acest motiv, căile lui Dumnezeu sunt adesea numite în Scriptură „judecata lui Dumnezeu”. Judecata lui Dumnezeu este întotdeauna dreaptă: Drept eşti, Doamne, şi drepte sunt judecăţile Tale (Psalmul 118, 137).Prin voia lui Dumnezeu au fost create lumea văzută È™i cea nevăzută. Și omul a fost creat È™i răscumpărat tot prin voia Lui. Toate evenimentele, publice È™i personale, au fost È™i sunt împlinite prin bunătatea, omnipotenÈ›a È™i înÈ›elepciunea lui Dumnezeu. Prin îngăduinÈ›a lui Dumnezeu È™i prin voinÈ›a creaturilor, a apărut răul cu toate consecinÈ›ele sale. Prin îngăduinÈ›a lui Dumnezeu È™i prin propria voinÈ›ă, îngerii È™i omul au căzut È™i L-au respins pe Dumnezeu. Tot prin voia dumnezeiască, oamenii au fost răscumpăraÈ›i de Dumnezeul întrupat.Prin îngăduinÈ›a lui Dumnezeu È™i prin voinÈ›a rea a îngerilor È™i a oamenilor căzuÈ›i, pământul a fost corupt de crimele È™i răutatea lor. Prin voinÈ›a È™i judecata lui Dumnezeu, universul va fi È™i este pedepsit prin diferite suferinÈ›e È™i dezastre. Prin voinÈ›a È™i judecata lui Dumnezeu, chinul veÈ™nic în abisul de foc È™i întuneric al iadului se va abate asupra apostaÈ›ilor, duÈ™mani ai lui Dumnezeu, loc pentru care s-au pregătit singuri.Căile È™i lucrările lui Dumnezeu îÈ™i urmează propriul lor drum. Proiectele umane È™i demonice îÈ™i urmează, de asemenea, propriul lor traseu. Crimele È™i atrocităÈ›ile nu încetează să fie crime È™i atrocităÈ›i în raport cu cei care le fac, chiar dacă cei care comit răul cu rea intenÈ›ie devin doar niÈ™te instrumente ale voinÈ›ei lui Dumnezeu. Aceasta din urmă este o consecinÈ›ă a înÈ›elepciunii neînchipuite a lui Dumnezeu, a puterii nelimitate a lui Dumnezeu, datorită căreia creaturile, acÈ›ionând conform voinÈ›ei lor libere, sunt totodată È™i neîncetat în puterea Creatorului, fără să o înÈ›eleagă, È™i împlinesc voinÈ›a Lui, chiar fără să o cunoască.Căile lui Dumnezeu sunt prezente È™i active în mijlocul evenimentelor umane È™i demonice, ca cel mai subtil duh în mijlocul materiei, independent de materie, nefiind constrâns de materie, acÈ›ionând asupra materiei È™i nefiind supus acÈ›iunii materiei. Căile lui Dumnezeu sunt intervenÈ›ia atotputernică a Lui în soarta universului, Singurul Care umple universul È™i tot ceea ce este dincolo de univers, nefiind închis în univers.