Perioada 1821-1859, reprezinta epoca istorica a reorganizarii pe baze moderne a Tarii Românesti, iar revolutia condusa de Tudor Vladimirescu, a dus la înlaturarea regimului fanariot si la introducerea domniilor pamântene. 
Regulamentele Organice, adoptate în 1831 în Tara Româneasca si în 1832 în Moldova au definit si separat atributiile puterilor Statului, au reglemantat organizarea Bisericii, au reformat administratia, au impus necesitatea refacerii armatei nationale etc.

Autorul s-a aplecat cu responsabilitate asupra temei propuse si a conceput o lucrare foarte interesanta, de o înalta tinuta stiintifica folosind metode de cercetare, pe baza de dovezi istorice, selectând cu marinimie bibliografia.

Pr. Prof. Dr. Stefan Rasceanu (Universitatea din Craiova)

"Predicile lui Antim sunt unul dintre cele mai pretioase monumente in literatura noastra bisericeasca, nu numai pentru ca ele sunt singurele in felul lor, caci de la nici un alt prelat romanesc din trecut nu avem o lucrare in acest fel, dar si pentru valoarea lor reala, pentru caldurea elocintei care, adeseori, minuneaza, si pentru frumusetea, bogatia si cateodata chiar eleganta limbii in care sunt scrise...

In acest mode credem ca predicile Mitropolitului Antim Ivireanul vor putea sa fi cetite si intelese cu usurinta in aceasta editiune nu numai de oamenii de litere, dar si de preotime."

Între marile romane (Liviu Rebreanu), obisnuia să se destindă realizând scrieri epice de dimensiuni mai reduse. După „Ion“ si „Pădurea spânzuratilor“, a publicat (în 1925) „Adam si Eva“, o carte căreia i-a păstrat o afectiune specială.  E un roman al iubirii, văzută ca formă esentială de viată cosmică. Sunt urmărite două suflete, căutându-se prin epoci istorice diferite, în întruchipări succesive. Reconstituirile de civilizatii apuse relevă o putere imaginativă flaubertiană, care face din episoadele naratiunii nuvele relativ autonome, cu numeroase scene crude...  si culoare locală.

„Dicţionarul General al Limbii Române“ – Academia Română

"Minunata calatorie a lui Nils Holgersson prin Suedia" (publicata în doua parti în anii 1906 si 1907), scrisa de catre autoarea suedeza Selma Lagerlof, este o lucrare tradusa în zeci de limbi si citita de sute de milioane de tineri.

"Ceea ce m-a facut sa-mi scriu «Memoriile» au fost mai multe conversatii între Henri si verisorii lui. Henri sustinea ca eu nu întelegeam ce faceam si de ce faceam. Verisorii lui, si mai ales Jacques, îmi luau partea si spuneau ca sunt destept si stiu foarte bine ce fac. Si pentru ca a fost o iarna grea si n-am prea iesit afara, m-am apucat sa scriu câteva întâmplari importante din viata mea. 

Ele poate va vor placea, dragii mei prieteni, si va vor face sa întelegeti ca, daca vreti sa fiti bine serviti, trebuie sa va purtati bine cu cei care va servesc, ca aceia pe care-i credeti cei mai prosti nu sunt cum par, ca un magar îsi iubeste stapânii, dar sufera când este rau tratat si stie sa se razbune sau sa-si arate afectiunea, stie ca stapânii lui îl pot face fericit sau nefericit, stie sa le fie prieten sau dusman, asa biet magar cum este. 

Sunt fericit, pentru ca sunt iubit de toata lumea si îngrijit ca un prieten de micutul Jacques. Am început sa îmbatrânesc, dar magarii traiesc mult si atât timp cât am sa ma tin pe picioare, am sa-mi pun puterea si desteptaciunea în slujba stapânilor mei."

Magarusul Cadichon
"Memoriile unui magar" - 1860

James Fenimore Cooper (15 septembrie 1789 – 14 septembrie 1851) a fost un scriitor american, ale cărui romane istorice, având ca personaje colonisti si indigeni din secolul al XVII-lea până în secolul al XIX-lea,  i-au adus faimă si avere. 

De-a lungul carierei sale, a publicat numeroase lucrări sociale, politice si istorice de fictiune si non-fictiune, cu scopul de a contracara prejudecătile europene si de a cultiva o cultură americană originală. Printre lucrările sale cele mai cunoscute se numără romanul „Ultimul mohican“ („The Last of the Mohicans“ – 1826), adesea considerat capodopera sa.

Actiunea este plasată în 1757, în timpul războiului francez si indian (teatrul nord-american al războiului de sapte ani), când Franta si Marea Britanie s-au luptat pentru controlul Americii de Nord. În timpul derulării acestui război, atât francezii, cât si britanicii au folosit nativi americani aliati, dar francezii erau deosebit de vulnerabili, deoarece erau depăsiţi numeric, în zonele de frontieră de nord-est, de către britanici. Mai exact, evenimentele romanului sunt plasate înainte, în timpul si după asediul Fort William Henry.

De la publicarea sa, romanul „Ultimul mohican“ a fost considerat unul dintre cele mai populare din literatura americană. A fost adaptat de mai multe ori, în multe limbi, pentru filme, ecranizări  TV si  desene animate.

Copil fiind, Hans Christian Andersen era aproape la fel de sarac ca si mica vânzatoare de chibrituri dintr-una dintre povestirile sale. S-a nascut pe 2 aprilie 1805, la Odense, Danemarca. 

Povestile datorita carora îl cunoastem foarte bine în zilele noastre au aparut pentru prima data în 1835; avea treizeci de ani. Aceste povesti minunate erau atât de simple, încât oamenii n-au sesizat cât de bune sunt; si a trecut mult timp înainte ca propriii lui compatrioti sa se lase convinsi ca ghinionistul Hans pe care îl cunoscusera în copilarie era unul dintre cei mai buni povestitori ai lumii.

Pe lânga aceste povestiri "basme populare vechi si basme noi" a scris romane, piese de teatru si jurnale de calatorie.

Ultima sa carte de basme a fost daruita lumii în 1872. Trei ani mai târziu, pe 4 August, a murit, si toata lumea a plâns dupa bietul fiu minunat al cizmarului din Odense. 

Creat de Edgar Rice Burroughs (01.09.1875 - 19.03.1950), romanul „Tarzan“ a apărut pentru prima dată, în 1912, în revista „The All-Story“.  „Tarzan din neamul maimuțelor“ („Tarzan of the Apes“) a fost publicat în 1914. Au urmat 23 de continuări, câteva versiuni ale altor autori, și nenumărate adaptări în alte medii, autorizate și neautorizate.

Tarzan este considerat unul dintre cele mai cunoscute personaje literare din lume. Acesta a apărut în filme, piese radio, adaptări pentru televiziune și benzi desenate. Au fost însă și numeroase parodii și lucrări piratate.

În „Tarzan din neamul maimuțelor“, primul volum original al seriei, autorul stabilește fundalul exotic și descrie trecerea, dură și palpitantă, spre bărbăție a băiatului care fusese crescut de un trib de maimuţe mari în inima junglei primitive. 

Deși E.R. Burroughs nu era un romancier elegant, el este considerat ca fiind un povestitor vivace. Majoritatea romanelor sale încă se tipăresc. Într-o cronică despre seria „Tarzan“, din 1963, criticii, deși subliniază câteva dintre deficiențele pe care cărțile acestuia le au ca opere literare, îl laudă pe Burroughs pentru că a creat o „figură de vis cu ochii deschiși“, convingătoare.

Alte scrieri care îl au ca personaj principal pe Tarzan: „Fiul lui Tarzan“, „Tarzan şi leul de aur“, „Întoarcerea lui Tarzan“, „Fiarele lui Tarzan“ etc.