Perioada 1821-1859, reprezinta epoca istorica a reorganizarii pe baze moderne a Tarii Românesti, iar revolutia condusa de Tudor Vladimirescu, a dus la înlaturarea regimului fanariot si la introducerea domniilor pamântene. 
Regulamentele Organice, adoptate în 1831 în Tara Româneasca si în 1832 în Moldova au definit si separat atributiile puterilor Statului, au reglemantat organizarea Bisericii, au reformat administratia, au impus necesitatea refacerii armatei nationale etc.

Autorul s-a aplecat cu responsabilitate asupra temei propuse si a conceput o lucrare foarte interesanta, de o înalta tinuta stiintifica folosind metode de cercetare, pe baza de dovezi istorice, selectând cu marinimie bibliografia.

Pr. Prof. Dr. Stefan Rasceanu (Universitatea din Craiova)

„Indragostit de faptele marete ale trecutului si de farmecul personajelor care le-a savârsit, autorul dezveleste, rând pe rând, chipuri marete ale zamislitorilor, fauritorilor si aparatorilor acestui neam, ale datatorilor de legi si datini, începând cu Traian-Fat-Frumos si Decebal-zmeul-Codrilor si continuând cu Atila-cel-Sângeros, cu Ionita-cel-Frumos, cu descalecatorii Negru-Voda din Fagaras si Dragos-Soarele- Maramuresului. Nu uita nici pe Vlaicu Voda si Bogdan Batrânul, pe Mircea si Alexandru cel Bun, pe Iancu Voda Ungureanu si nici pe Vlad Tepes, razbunatorul tuturor strâmbatatlor...

Domnul Florian Cristescu, binecuvântatul redactor al «Fluierasului», a îmbogatit literatura populara româneasca printr-o foarte pretioasa si folositoare carte, care nu ar trebui sa lipseasca din mâna niciunui carturar român. Ea face cinste autorului deopotriva cu celelalte publicatii ale sale, pretioase si meritorii, care toate, împreuna, îi asigura un loc de cinste în literatura noastra, asezându-l în rândul celor mai de seama povestitori pentru copii si pentru popor.“  (Acad. Prof. Ion Nistor).

*    *    *

„Povestea neamului nostru scrisa pe întelesul tuturor (1920-1929), istorisire retiparita în multe editii si încununata cu lauri academici, preamareste virtutile moldovenilor si muntenilor, ca si ispravile de neasemuita vitejie ale atâtor voievozi întelepti si evlaviosi. Florian Cristescu tinde sa sadeasca în sufletul copiilor sentimentul iubirii de tara. Caldura si naturaletea spunerii, maniera familiala colocviala sunt argumente captatorii ale acestor evocari la gura sobei. “ (D.G.L.R., Academia Româna)

Fabulele lui La Fontaine au fost traduse în aproape toate limbile lumii si în limbile regionale franceze, oferind un model pentru fabulistii care l-au urmat, inclusiv pentru cei români: Ion Heliade-Radulescu, Alexandru Donici, dar mai ales pentru Grigore Alexandrescu. 

Jean de La Fontaine (n. 8 iulie 1621, Château-Thierry d. 13 aprilie, 1695, Paris) a fost cel mai cunoscut fabulist francez si unul dintre cei mai cititi poeti francezi ai secolului al XVII-lea. 

Cele mai multe lucrari ale sale se încadreaza în trei directii traditionale: fabule, povesti si lucrari diverse. Dintre acestea, despre prima se poate spune ca este cunoscuta pe plan universal si ca expune versatilitatea si fecunditatea de talent a autorului...

In volumul de fată, Rudyard Kipling atacă, desi intr-un mod subtil, valorile morale ale familiei britanice, mai ales ale militarilor si colonistilor englezi din teritoriile de peste mări, nuantările si aluziile jucand un rol de­osebit in intelegerea deplină a situatiilor apa­rent confuze in care ajung, uneori, per­sonajele acestora. Ironia are un gust amar, iar impăcările par a fi infrangeri. Cu toate acestea, viata merge inainte, urmandu-si cursul firesc, si totul pare a reveni la normal, ca linistea mării după furtună.

Despre opera si activitatea lui Kipling, despre volumul de fată, se mai pot spune multe, dar dorim să il lăsăm pe cititor să descopere singur, in paginile acestea, nestematele literaturii britanice, măiestrit slefuite de autorul vestitelor „Cărti ale Junglei“.

Între marile romane (Liviu Rebreanu), obisnuia să se destindă realizând scrieri epice de dimensiuni mai reduse. După „Ion“ si „Pădurea spânzuratilor“, a publicat (în 1925) „Adam si Eva“, o carte căreia i-a păstrat o afectiune specială.  E un roman al iubirii, văzută ca formă esentială de viată cosmică. Sunt urmărite două suflete, căutându-se prin epoci istorice diferite, în întruchipări succesive. Reconstituirile de civilizatii apuse relevă o putere imaginativă flaubertiană, care face din episoadele naratiunii nuvele relativ autonome, cu numeroase scene crude...  si culoare locală.

„Dicţionarul General al Limbii Române“ – Academia Română