Afară plouă mărunt, picuri storÈ™i din ceaÈ›ă. Deschid Cartea È™i citesc, mereu nou, cuvântul Galileanului: VeÈ›i auzi de războaie È™i veÈ™ti de războaie; vedeÈ›i, să nu vă înspăimântaÈ›i, căci toate aceste lucruri trebuie să se întâmple. Un neam se va scula împotriva altui neam È™i o împărăÈ›ie împotriva altei împărăÈ›ii; È™i, pe alocuri, vor fi cutremure de pământ, foamete È™i boli. Dar toate aceste lucruri nu vor fi decât începutul durerilor. Atunci vă vor da să fiÈ›i chinuiÈ›i È™i vă vor omorî È™i veÈ›i fi urâÈ›i de toÈ›i (păgânii) pentru numele meu.
... Cel ce biruieÈ™te va fi astfel în veÈ™minte albe È™i nu voi È™terge deloc numele lui din Cartea VieÈ›ii È™i voi mărturisi numele lui înaintea Părintelui Meu È™i înaintea îngerilor Lui...
... Fii, deci, credincios până la moarte È™i-È›i voi da cununa vieÈ›ii.
Târziu, pecetluiesc Cartea cu un sărut smerit È™i privesc în păcura nopÈ›ii de afară. ÎnÈ›eleg că noaptea care stăruie încă va trece È™i lumina ce va să vină va spăla păcate È™i va tămădui răni deschise.