Editura Evanghelismos - Libraria ta virtuala!
Carti online gratuite (nou)

De mic copil, Sfantul Paisie a avut drept tinta Cerul. Spre aceasta tinta s-a indreptat toata viata cu o minunata acrivie. Singura sa preocupare a fost ascultarea de poruncile lui Dumnezeu si de sfanta Sa voie si astfel a devenit „organ dumnezeiesc, organ cuvantator, organ al Duhului, bine intocmit si bine rasunator” (Sfantul Grigorie Cuvantatorul de Dumnezeu, Cuvantul 12, 1). S-a supus la nevointe care depaseau masurile omenesti, a varsat sudoare si lacrimi, a facut „experiente duhovnicesti pe sine, ca un bun botanist”, „s-a amarat el insusi prin incercarile pe care le-a facut”, si si-a lasat „retetele sale duhovnicesti”, prin care oricine isi poate afla sanatatea duhovniceasca. Garantiile duhovnicesti pe care ni le-a lasat sunt: pocainta si spovedania, dragostea si smerenia, rugaciunea si rabdarea, gandurile bune si duhul de jertfa.

In viata mea, de-a lungul timpului, am avut diferite profesii. De la decoratoare pana la om de afaceri. Nu spun ca nu le-am iubit si pe acestea, dar slabiciunea mea a fost intotdeauna masina si lumea multa in jurul meu. Puteam sa stau ore in sir in masina si sa calatoresc. Niciodata singura... Nu sufeream linistea desavarsita. De aceea am socotit o buna idee sa lucrez si ca sofer de taxi. Ca sprijin in materializarea dorintei mele a fost tatal prietenei mele, care era propietarul unei astfel de companii. Scriind aceasta carte, in afara celor pe care le-am avut in memorie, m-au ajutat scurte insemnari ce le tineam in calendarul meu, pe cand ma intorceam de la serviciu acasa. Intamplarile consemnate sunt toate adevarate, fara stradania de a le infrumuseta, si s-au petrecut intre anii 1997-2007. Sunt redate fara o ordine cronologica. Numele si traseele consemnate nu sunt intotdeauna exacte, pentru motive lesne de inteles. Continutul acestei carti constituie marturie de suflet in smerita mea stradanie de a conduce zilnic pe prietenii necunoscuti, care intrau in masina mea, nu numai la destinatia unei calatorii, ci la Acela Care este Calea, Adevarul si Viata. Monahia Porfiria

Marea majoritate a lumii epocii noastre este instruita lumeste si alearga cu o viteza lumeasca mare. Dar fiindca ii lipseste frica de Dumnezeu - inceputul intelepciunii este frica de Dumnezeu - ii lipseste frana, iar cu viteza, fara frana, sfarseste in prapastie. Oamenii au foarte multe probleme si cei mai multi sunt foarte ametiti. Si-au pierdut orientarea. Incet-incet vor ajunge sa nu se mai poata controla pe ei insisi. Daca cei ce vin in Sfantul Munte sunt atat de zapaciti, atat de incurcati, cu atata neliniste, ganditi-va: ceilalti care sunt departe de Dumnezeu, de Biserica, oare cum sunt?

Sfantul Nicolae Planas este unul din sfintii contemporani cu noi pe care Bunul Dumnezeu i-a trimis in aceste vremuri grele pentru ca prin exemplul trairii sale sa sa ne ajute sa urcam drumul spre Mantuire.

Omiliile Staretului Efrem sunt pentru cititorii lor o povatuire pe calea vietii duhovnicesti autentice catre mantuirea lui Hristos. Si acest al doilea volum de omilii al cinstitului Staret athonit cuprinde 33 de omilii, la fel ca si primul. Cele mai multe dintre omiliile publicate sunt rostite liber si foarte putine au fost citite din manuscris sau au fost publicate, iar aceasta le mareste valoarea si importanta, fiindca sunt stralucirea inimii parintesti si patristice a Staretului, imbibate de harul cel necreat si sfintitor. Omiliile cinstitului Parinte Efrem imbina stilul simplu, dar dinamic, principalele calitati ale predicii apostolice si patristice. De aceea, sunt cuvinte de zidire si mangaiere, ce se adreseaza nu numai monahilor, ci si tuturor crestinilor.

Volumul al treilea cuprinde subiecte care il pot ajuta pe omul chinuit de pacat sa dobandeasca nelinistea cea buna si sa se nevoiasca duhovniceste pentru a se elibera de legaturile pacatului. Traind pocainta crestinul se va putea dezbraca de omul sau cel vechi care, precum spune undeva Staretul, este "un chirias rau inlauntrul nostru si, ca sa plece, trebuie sa-i daramam casa si sa incepem sa zidim cladirea cea noua, adica pe omul cel nou". In prima parte a acestui volum au fost cuprinse cu precadere unele cuvinte din cele pe care ni le-a spus Staretul referitoare la ganduri. Partea a doua se refera la marea binecuvantare pe care o primeste omul de la Dumnezeu atunci cand este nedreptatit si infrunta duhovniceste nedreptatea. Partea a treia face referire la pacat, care transforma in iad viata pamanteasca; viata care poate deveni, insa, Rai prin nevointa duhovniceasca. In partea a patra se arata felul in care puterile intunericului, care actioneaza prin uneltele lor, vrajitorii, inselatii etc., desi sunt cu adevarat foarte slabe, pot deveni tari atunci cand omul le da drepturi asupra sa printr-un oarecare pacat greu, prin care si primeste influenta diavoleasca. In sfarsit, in partea a cincea se accentueaza ca Taina Marturisirii este absolut necesara pentru iertarea pacatelor si ca tot crestinul care voieste sa umble cu siguranta in viata duhovniceasca trebuie sa aiba un povatuitor duhovnicesc.

Viata, minunile si povatuirile duhovnicesti ale unui simplu preot de tara din zilele noastre. Parintele Dimitrie Gagastathis a fost un astfel de om simplu si slab, ales de Dumnezeu spre a-i lumina pe altii in aceste vremuri grele. Nu avea educatie - nu pute nici macar sa tina o predica asa cum se cuvine - dar, in marea sa simplitate si dragoste fata de Dumnezeu, s-a invrednicit a primi din plin harul lui Dumnezeu si de a se face pe sine o predica vie. Cuvintele Sfintei Scripturi: Cetatea noastra este in Ceruri(Filip. 31, 20) s-au implinit in omul acesta, care traind in mijlocul grijilor si problemelor vietii de zi cu zi care ne tulbura pe toti, a reusit, datorita marii sale iubiri si devotamentului fata de Dumnezeu, a curatiei pruncesti a inimii sale, a umilintei si smereniei, in acelasi timp sa vietuiasca cu adevarat printre Sfintii din Cer. Cartea cuprinde, in cea mai mare parte, note autobiografice preluate din corespondenta Parintelui Dimitrie. In aceste note ne sunt relatate numeroase intamplari minunate, extraordinare, care, in plus, sunt redate cu o marenaturalete si simplitate, intamplari care, probabil, i-ar putea soca sau chiar scandaliza pe unii. La urma urmelor, a vietui printre Sfinti este, din pacate, unul din lucrurile cu care societatea noastra nu este obisnuita. Cititorul, insa, trebuie sa tina seama de faptul ca aceasta istorisire facuta de la un preot simplu si nevinovat, care nu avea cunostinte despre scrierile savante, dar intru care Hristos traieste(Gal. 2, 20) si care a considerat ca o proslavire adusa lui Dumnezeu faptul de a impartasi celorlalti tot ceea ce a experimentat.

Staretul Iosif a fost fara stiinta de carte, dupa cultura lumeasca abia a terminat clasa a doua primara, insa a fost intelept in cele dumnezeiesti. A fost un teodidact. Universitatea pustiului l-a invatat cele de care mai ales avem nevoie: cele ceresti. Stim ca din cuvantul Staretului se vor folosi monahii, precum si cei din lume care lupta lupta cea buna. Daca se vor mai folosi si altii, aceasta numai Domnul o stie si sa faca asa cum binevoieste bunatatea Sa. Oricum acestea nici nu se inteleg usor fara o cugetare barbateasca si nici nu se pot pune in lucrare fara multa nevointa si osteneala.

Ambele volume ale cărÈ›ii de faÈ›ă(primul terminat în 1972, al doilea în 1973) trădează efortul disperat al părintelui Marcu de a descoperi „prezenÈ›a reală a lui Dumnezeu” în „rugăciunea lui Iisus”, pe care el nu s-a mulÈ›umit doar s-o teoretizeze, cum ar părea la prima vedere, cât mai ales s-o trăiască, ca metodă de echilibrare sufletească într-o lume profund tulburată de presiunea politică, socială È™i psihologică masivă exercitată de propaganda materialist-vulgară a momentului; un materialism care, spre marea durere a autorului cărÈ›ii de faÈ›ă, pătrunsese adânc È™i în mediile bisericeÈ™ti, în special în rândurile clerului mediu È™i înalt, punând în umbră (dacă nu chiar aruncând în dispreÈ› È™i în uitare) marea temă a „rugăciunii”.

Incepand cu zorile secolului al XX-lea si pana in ziua adormirii sale, care s-a petrecut pe data de 8 mai 1980, pururea pomenitul Staret Filotei Zervakos, a fost, am putea spune, o stea care a stralucit pe cerul duhovnicesc al Bisericii crestin-ortodoxe elene. Parintele a fost de o notorietate evidenta, raspandind multa lumina asupra spiritualitatii ortodoxe, pana dincolo de hotarele pamantului elen. Pururea pomenitul Staret a fost ieromonah timp de aproape 70 de ani fara intrerupere. El s-a lepadat de sine, si-a luat crucea si L-a urmat pe Hristos in chip bineplacut lui Dumnezeu. In calitatea sa de pastor(staret al Sfintei Manastiri Langobarda), si-a calauzit turma in chip desavarsit, ramanand credincios traditiilor si invataturilor apostolice. Ca parinte duhovnicesc al clericilor si mirenilor, el a atras la Hristos o multime de fii duhovnicesti. Si-a iubit fiii duhovnicesti si i-a intarit pe piatra credintei. Ca vrednic misionar, el a strabatut aproape toata Grecia - si dincolo de ea - pentru spovedanii, povatuiri si spre a propovadui Cuvantul lui Dumnezeu. A fost neobosit pana la ultima suflare. Desi s-a imbolnavit grav, el nu a incetat vreodata sa-i invete ori sa-i mustre pe fiii sai duhovnicesti care-l inconjurau.

Parintele Paisie Aghioritul este unul dintre cei mai iubiti parinti de la Sfantul Munte, a carui faima a depasit cu mult hotarele Greciei. Veneau la Parintele Paisie pentru a-l vedea si a-i cere sfat oameni din cele mai diferite colturi ale lumii: Australia, America, Canada, Germania, Rusia, Romania, Franta, Africa. Si toti plecau bucurosi si impacati sufleteste dupa o intalnire cu parintele.

Nebunia pentru Hristos este o harisma aparte a Sfantului Duh, unica in felul si in metoda ei. Poate tocmai de aceea ea se daruieste la foarte putini si alesi. Unul dintre acestia a fost si Sfantul Andrei care - prin minunata sa pilda - ne-a indemnat sa ne adancim cu placere in cunoasterea vietii lui celei evlavioase, sa ne folosim duhovniceste, sa urmarim acrobatiile lui sfinte savarsite in adancul unei prapastii de smerenie si zdrobire amara, sa primim - fie si numai din istorisirile sale - cateva picaturi din dulceata mai presus de fire a vedeniilor dumnezeiesti si a rapirilor lui la ceruri si, in sfarsit, sa purcedem la scoaterea prezentei editii spre folosul si sfintirea sufleteasca a fratilor nostri.

Format: 17 x 25 cm
ISBN: 978-606-734-209-3
Status: in stoc

Dimitrie Cantemir. Domn moldav si â€žPrincipe al stiintei romanestiâ€

Colectia: Alte carti
Autor: Demciuc, Vasile M., arhid.lect.univ.dr.; Nechita, V
Editura: Crimca
Numar de pagini: 173

Acum, la 300 de ani de la trecerea la cele veÈ™nice a lui Dimitrie Cantemir, observăm că unicitatea lui nu rezultă atât din faptul că s-a afirmat, în primul rând, în alte spaÈ›ii culturale decât cel românesc, cât din faptul că supus fenomenul românesc unui foc concentric, venind spre el cu o încărcătură spirituală de care poate au dispus unii conaÈ›ionali, dar niciunul nu a vizat drept obiect de cercetare tocmai acest fenomen. Dimitrie Cantemir a pus temelia conÈ™tiinÈ›ei de sine a culturii române în calitate de cultură europeană.

Pret: 34.00 LEI

Scrieti o recenzie

Crimca

- Lucrarea intitulată Maica Domnului în lumina Sfintei Scripturi È™i a Sfintei TradiÈ›ii. O sinteză pentru omul grăbit se doreÈ™te a fi smerit semn de aleasă recunoÈ™tinÈ›ă adus Maicii Domnului de către autor pentru darul sfânt al preoÈ›iei È™i pentru cel al arhieriei, pe care le-a primit la praznicele împărăteÈ™ti închinate cinstirii Născătoarei de Dumnezeu: Adormirea şi, respectiv, Buna Vestire. Suntem con-vinşi că, prin bogăÈ›ia È™i profunzimea informaţiilor teologice, prin stilul scriitoricesc elocvent È™i prin structura sa clară È™i concisă, prezenta lucrare îşi va atinge principalul obiectiv, acela de a răspunde succint, dar pertinent, întrebărilor omului contemporan privind viaÈ›a Preasfintei Fecioare Maria, Născătoarea de Dumnezeu. Pr. Prof. Univ. Dr. Vasile NECHITA

Maica Domnului in lumina Sfintei Scripturi si a Sfintei traditii - Demciuc, Vasile M., arhid.lect.univ.dr.; Nechita, V

Crimca

- Tributar eforturilor practice È™i concrete de a-i ajuta pe oameni în urcuÈ™ul lor duhovnicesc, ÎnaltpreasfinÈ›itul Părinte Arhiepiscop Calinic împărtăÈ™eÈ™te publicului larg o nouă lucrare sintetică, cu nădejdea că lecturarea ei este extrem de benefică în contextul contemporan. De data aceasta, tema demersului È™tiinÈ›ific È™i teologic pe care l-a întreprins ÎnaltpreasfinÈ›ia Sa este mai anevoioasă, dat fiind faptul că dezbate parcursul sufletului după moarte, aspect care în decursul timpului, din pricina anumitor incertitudini, a generat devieri de la dreapta credinÈ›ă È™i, implicit, apariÈ›ia învăÈ›ăturilor greÈ™ite. În excursul său, autorul arată că omul este sortit morÈ›ii trupeÈ™ti, ca urmare a păcatului È™i a lipsei de pocăinÈ›ă a lui Adam. Dar cu toate acestea, Sfânta Scriptură ne învaÈ›ă că viaÈ›a nu încetează după moartea fizică, ci trece într-o existenÈ›ă superioară, în care sufletul, după caz, fie îÈ™i găseÈ™te fericirea È™i liniÈ™tea eternă în nemijlocita apropiere de Hristos, fie este supus chinurilor veÈ™nice. Ca atare, timpul vieÈ›ii pământeÈ™ti are sens unic: este timpul mântuirii, după cum spune Sf. Apostol Pavel (2 Corinteni 6, 2). Fiecare clipă a vieÈ›ii se face prilej pentru mântuire, început de sfinÈ›enie, ocazie de comuniune cu Dumnezeul Cel viu È™i întoarcere din abisul împietririi conÈ™tiinÈ›ei, ce avertizează asupra unei stări mai grave decât moartea trupului: moartea spirituală.SfârÈ™itul vieÈ›ii trebuie înÈ›eles ca o vreme a culegerii roadelor, o împlinire a lucrării în acest plan orizontal, la care suntem chemaÈ›i, urmând să culegem răsplata faptelor noastre în planul vertical în ziua hotărâtă de Dumnezeu, considerată ca fiind ultima a acestei lumi: „este rânduit oamenilor o dată să moară, iar după aceea să fie judecata” (Evrei 9, 27).

Omul dincolo de moarte. O sinteza pentru omul grabit - Demciuc, Vasile M., arhid.lect.univ.dr.; Nechita, V

Crimca

- Prolog
  
  Motivul care m-a determinat, fraÈ›ii mei, să scriu cartea de faÈ›ă, în care am consemnat toate aceste evenimente şi întâmplări adevărate, este unul singur: să se slăvească numele lui Dumnezeu È™i să fie de folos sufletelor care o vor citi, nimic altceva.
  
  Am păstrat mulÈ›i ani, în taină, aceste evenimente, atât faÈ›ă de soÈ›ia mea, cât È™i faÈ›ă de copiii mei, pentru că aÈ™a a hotărât duhovnicul meu. MulÈ›umesc lui Dumnezeu, din toată inima, că m-a învrednicit să trăiesc asemenea întâmplări cutremurătoare, pentru că, prin acestea, am putut să mă văd pe mine însumi È™i să înÈ›eleg È™i eu ce înseamnă adevărata pocăinÈ›ă, smerenia şi dragostea în Hristos.

Lacrimile pocaintei - Volumul 3. Experientele unui taximetrist. Intamplari adevarate - Demciuc, Vasile M., arhid.lect.univ.dr.; Nechita, V

Crimca

- Această lucrare prezintă o perspectivă diferită asupra societății contemporane, menită să trezească conștiința și să o facă lucrătoare. Autorul demonstrează, în repetate rânduri, că progresul științei și al tehnologiei îl face pe om să piardă sensul vieții. Drept remediu, părintele Ioan Buliga recomandă întoarcerea la credință. Totodată, autorul ne îndeamnă să ne trăim viața în limitele coordonatelor morale. Mai exact, trebuie să ne smerim și să renunțăm la deșertăciunile acestei lumi, să ne lepădăm de idolii ei și să ne retragem în frumusețea credințe.

De la iadul fricii la bucuria credintei sau de la moarte la viata - Demciuc, Vasile M., arhid.lect.univ.dr.; Nechita, V

Crimca

- Mircea Motrici (n. 24 martie 1953, Udești, județul Suceava – d. 16 mai 2007, Suceava) a fost un reporter radio, jurnalist și scriitor român. Între 1960 și 1968 parcurge cursurile școlii generale din Udești, după care se înscrie la Liceul „Petru Rareș” din Suceava. După absolvirea liceului urmează Școala de Aviație și Facultatea de Ziaristică din Iași. Din 1991 devine corespondent local pentru județul Suceava al Radiodifuziunii Române. A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România. Debutează ca reporter radio la Radio Iași în 1980. Începând cu anul 1991 devine corespondent pentru județul Suceava al Societății Române de Radiodifuziune. Își slujește cu pasiune și credință profesia până în ultimele zile ale vieții. Realizează emisiuni și transmisiuni speciale despre comunitățile românești din Regiunea Cernăuți (Ucraina), Muntele Athos și Atena (Grecia), Moscova (Federația Rusă) și din Republica Moldova.

La portile timpului. Dialoguri cu mari duhovnici - Demciuc, Vasile M., arhid.lect.univ.dr.; Nechita, V

Crimca

Carti scrise de acelasi autor

Dimitrie Cantemir. Domn moldav si â€žPrincipe al stiintei romanestiâ€ V2 - Demciuc, Vasile M., arhid.lect.univ.dr.; Nechita, V

Crimca

- Acum, la 300 de ani de la trecerea la cele veÈ™nice a lui Dimitrie Cantemir, observăm că unicitatea lui nu rezultă atât din faptul că s-a afirmat, în primul rând, în alte spaÈ›ii culturale decât cel românesc, cât din faptul că supus fenomenul românesc unui foc concentric, venind spre el cu o încărcătură spirituală de care poate au dispus unii conaÈ›ionali, dar niciunul nu a vizat drept obiect de cercetare tocmai acest fenomen. Dimitrie Cantemir a pus temelia conÈ™tiinÈ›ei de sine a culturii române în calitate de cultură europeană.