Odata cu primirea sfantului botez, Pantelimon a dobandit de la Dumnezeu darul de a vindeca bolile, chiar si pe cele incurabile, precum si darul de a alina suferintele trupesti si sufletesti ale oamenilor.  Pentru toate vindecarile pe care le facea, el nu accepta nici un fel de plata, ba mai mult, dupa moartea tatalui, toata averea sa a impartit-o saracilor.  Aceste fapte ale sale i-au adus numele de doctor fara de arginti.

Cateheza este o lectie de religie pe care dascalul o expune sistematic elevilor sai.  Deseori ea se prezinta ca un dialog, fie din dorinta elevilor de a invata mai mult si mai deslusit, fie din aceea a dascalului de a controla si completa cunostintele elevilor.

In fapt, toata invatatura Mantuitorului Iisus, cuprinsa in cele patru Evanghelii, e o suita de cateheze.  De aceea El Se numea si era numit Invatatorul, iar cei ce-L ascultau se numeau si erau numiti invatacei, adica ucenici, elevi.  Numarul ucenicilor depasea cu mult pe al celor doisprezece, dar acestia au fost primii si cei mai apropiati beneficiari ai catehezelor rostite de Domnul.

Colecţie de cuvinte duhovnicesti şi sfaturi referitoare la viaţa interioară, la bunul mers al despătimirii, la buna înţelegere a celor sfinte.

Din cuprins:
Sfaturi pentru viata duhovniceasca a calugarilor.

(lipsa text)

(lipsa text)

Preotul trebuie sa ia aminte de sine si de toata turma, ceea ce inseamna ca el trebuie sa se ingrijeasca in primul rand de viata sa personala, iar in al doilea rand sa-si indeplineasca menirea de a conduce turma spre mantuire, deci sa se ingrijeasca de activitatea sa externa. Sf. Apostol Pavel aseaza aici in primul rand datoria preotului de a lua aminte la sine, nu numai pentru a-i atrage acestuia atentia asupra celei mai insemnate datorii fata de propria sa persoana, mantuirea sufletului sau, ci mai ales pentru faptul ca pastorul sufletesc inainte de toate trebuie sa fie posesorul unei vieti pline de sfintenie si curatenie, din care sa izvorasca pentru pastoritii sai roadele apostoliei sale, iar dupa aceea, prin viata sa, trebuie sa fie pentru acestia un exemplu viu, vrednic de urmat si nu o pricina de sminteala.

Confession and Communion (Spovedanie si comuniune), IPS Andrei Andreicut - Editura Renasterea

The Holy Fathers talked about the Holy Trinity having salvation in their minds as the restauration of the communion. The teaching about the Holy Trinity „has no sense at all if we do not remember that its purpose is to sustain the Christological and pneumatological premises that are being debated. The Incarnated Logos and the Holy Spirit are not to be met and experienced at first as divine workers for salvation, only after that it is revealed that They are only one God.”

Îţi scriu dis-de-dimineaţă! Elanul tău e bun şi sfânt, cât rămâi în bunătate şi sfinţenie! Dacă el te înrăieşte, poate fi periculos! De-aceea ţi-am cerut răbdare, cuminţenie şi "înţelepciune"! Părinţii, fraţii, locul şi timpul care ne însoţesc fiinţarea sunt alese de Dumnezeu, şi nu sunt la întâmplare. Însă nu ele rămân determinarea vieţii noastre pământeşti, ci Dumnezeu, Care ni le-a pus înainte, fără să le excludem, pentru că ele întregesc "Adamul" personal, parte integrantă din "Omul" mântuit!
Poate e greu cuvântul, dar mare e iubirea şi nu mă tem că nu voi fi înţele

Stareţul Siluan este parte a unei culturi monastice tradiţionale, înrădăcinată în Evanghelie şi în înţelepciunea antică, mai ales cea stoică, şi a unei inspiraţii profetice care luminează modernitatea până în străfunduri şi o depăşeşte din interior. Limitările culturii monastice, precum rituaismul şi comunitarismul adeseori greoi al ortodoxiei contemporane, sunt dizolvate în lacrimile Sfântului Siluan şi în universalitatea rugăciunii sale. Stareţul vindecă abisurile modernităţii concentrând-o pe Înviere. El rămâne pentru noi unul dintre marii martori ai metamofozei contemporane a creştinismului, prin care Dumnezeu desăvârşeşte descoperirea Numelul Său în totala golire de Sine a Crucii, din mărturia lui Siluan înţelegem că iadul nu se deschide spre nefiinţă, ci spre nădejde, întrucât Hristos Se pogoară neîncetat în adâncurile lui.
Reluând învăţătura Stareţului, părintele Sofronie vine în sens invers tuturor imaginilor imperiale şi politice ale lui Hristos şi Îl arată în punctul cel mai de jos al piramidei răsturnate a creaţiei: punctul pe care apasă întreaga piramidă a fiinţării bolnave şi decăzute. "Creştinul merge în jos, acolo, în adâncul piramidei răsturnate, unde se adună o greutate zdrobitoare, unde este şi Cel ce a luat asupra-Şi păcatul lumii, Hristos". Se poate - şi trebuie - "să ne iubim aproapele ca pe sine" în virtutea unităţii ontologice a omenirii restaurate în Hristos pentru ca afirmaţia fratele nostru este viaţa noastră să fie trăită în sensul cel mai realist.

Olivier Clement

Acest volum ofera cititorului interesat o incursiune fascinanta in lumea duhovniceasca a Parintilor desertului, o lume vie si practica al carei deziderat major era un mod de viata intemeiat pe iubire si jertfa, pe lupta impotriva patimilor si sfintenia vieții.

Prima parte a lucrarii prezinta tema paternitatii duhovnicesti in toate semnificatiile sale de profunzime, in timp ce partea a doua ofera o analiza patrunzatoare asupra unor teme specifice spiritualitatii desertului (puterea exemplului personal, tacerea, ragazul sau chipul bland si senin al avvei), precum si portretul spiritual a trei figuri exemplare din traditia pustiei egiptene (avva Antonie, avva Macarie Egipteanul si avva Arsenie).  In fine, ultima parte schiteaza, in mod clar si concis, tema imbatranirii din perspectiva duhovniceasca, iar in acest sens, Parintii deserului, prin modul lor de a trai, ne pot (re)invata cum sa imbatranim frumos.

Andrei, Arhiepiscop È™i Mitropolit 

Sunt oameni de cultură, medici, profesori, scriitori, teologi, compozitori, care au lăsat în urma lor opere de mare valoare, dar care n-au apucat să-și vadă roadele ostenelilor publicate în volume și să se bucure alături de cei ce le citesc, eventual să-ți împărtășească unii altora impresiile cu care au rămas de pe urma lecturăă. Altădată, rareori se întâmpla ca un autor ce-și vedea o lucrare tipărită în volum să se bucure de așa numita "lansare" în spațiul public, în fața unei asistențe care se înghesuia să-și procure cartea cu autograful autorului.
Părintele Ioan Bunea, ca majoritatea contemporanilor lui, se poate număra printre teologii privați nu doar de libertate, condamnat fiind la ani grei de închisoare, dar și de bucuria de a-și vedea opera teologică întegrală tipărită. Prin această restitutio avem convingerea că părintele nostru de suflet se poate bucura acolo sus în cer, de unde ne veghează, de roadele ostenelilor sale academice.

Pr. Prof. Univ. Dr. Vasile Stanciu

Pilda fiului risipitor ne arată, însă, că omul poate ajunge È™i gol de Dumnezeu, printr-un exerciÈ›iu imatur, în formă continuată È™i cronicizată, al libertăÈ›ii prost înÈ›elese. Din punctul cel mai de jos al existenÈ›ei sale, omul nu are decât două soluÈ›ii: moartea sau învierea. Iar PreasfinÈ›itul Părintele nostru Benedict BistriÈ›eanul ne destăinuie È™i secretul acestei învieri: participarea de bună voie la dragostea Tatălui.

Pr. Adrian Podaru