Odata cu primirea sfantului botez, Pantelimon a dobandit de la Dumnezeu darul de a vindeca bolile, chiar si pe cele incurabile, precum si darul de a alina suferintele trupesti si sufletesti ale oamenilor.  Pentru toate vindecarile pe care le facea, el nu accepta nici un fel de plata, ba mai mult, dupa moartea tatalui, toata averea sa a impartit-o saracilor.  Aceste fapte ale sale i-au adus numele de doctor fara de arginti.

Cateheza este o lectie de religie pe care dascalul o expune sistematic elevilor sai.  Deseori ea se prezinta ca un dialog, fie din dorinta elevilor de a invata mai mult si mai deslusit, fie din aceea a dascalului de a controla si completa cunostintele elevilor.

In fapt, toata invatatura Mantuitorului Iisus, cuprinsa in cele patru Evanghelii, e o suita de cateheze.  De aceea El Se numea si era numit Invatatorul, iar cei ce-L ascultau se numeau si erau numiti invatacei, adica ucenici, elevi.  Numarul ucenicilor depasea cu mult pe al celor doisprezece, dar acestia au fost primii si cei mai apropiati beneficiari ai catehezelor rostite de Domnul.

Colecţie de cuvinte duhovnicesti şi sfaturi referitoare la viaţa interioară, la bunul mers al despătimirii, la buna înţelegere a celor sfinte.

Din cuprins:
Sfaturi pentru viata duhovniceasca a calugarilor.

(lipsa text)

(lipsa text)

Preotul trebuie sa ia aminte de sine si de toata turma, ceea ce inseamna ca el trebuie sa se ingrijeasca in primul rand de viata sa personala, iar in al doilea rand sa-si indeplineasca menirea de a conduce turma spre mantuire, deci sa se ingrijeasca de activitatea sa externa. Sf. Apostol Pavel aseaza aici in primul rand datoria preotului de a lua aminte la sine, nu numai pentru a-i atrage acestuia atentia asupra celei mai insemnate datorii fata de propria sa persoana, mantuirea sufletului sau, ci mai ales pentru faptul ca pastorul sufletesc inainte de toate trebuie sa fie posesorul unei vieti pline de sfintenie si curatenie, din care sa izvorasca pentru pastoritii sai roadele apostoliei sale, iar dupa aceea, prin viata sa, trebuie sa fie pentru acestia un exemplu viu, vrednic de urmat si nu o pricina de sminteala.

Transilvania este, pentru mine, am spus-o de atâtea ori, o lume de o adâncime metafizică şi spirituală deosebită, Transilvania a dat graiul sacru românesc. Codicele maramureşene au erupt cu limba poporului român de-a dreptul în Scripturi. Avem limba sacră românească pornind din Transilvania. Acesta este foarte mult pentru poezie. Oamenii Transilvaniei au avut o nevoie vitală să exprime aceste adevăruri ale iubirii, jertfele resurecţiei logosului limbii române. N-am putut trăi fără de aceste adâncimi. În Maramureş este omphalos-ul Europei, centrul Europei.

Ioan Alexandru în dialog cu Ioan Pintea

Primele urme creştine pe teritoriul Elveţiei de astăzi
Începuturile creştinismului pe teritoriul Germaniei şi în vestul Austriei de astăzi
Sfânta Afra de Augsburg
Sfântul Bonifatie, apostolul germanilor
Sfântul Corbinian, primul episcop misionar în Bavaria
Sfântul Valentin, patronul episcopiei de Passau
Sfântul Rupert, apostolul Bavariei
Sfântul Virgil, episcop de Salzburg
Sfântul Willibald de Eichstatt
Sfântul Willibord, apostolul frizilor
Sfântul Pirmin, patronul insulei Reichenau
Sfinţii Kilian, Kolonat şi Totnan, apostoli ai francilor
Sfântul Lucian, misionar în provincia Raetia prima şi patron al statului Liechtenstein
Sfântul Gallus, propovăduitor de seamă în ţara Cantoanelor
Sfântul Otmar, întemeietor de spital şi părinte al săracilor
Sfânta Wiborada, patroana bibliotecilor
Sfântul Mauriţiu, comandantul Legiunii tebane
Sfânta Verena - pe urmele Legiunii tebane
Sfinţii Felix şi Regula, patronii oraşului Zurich
Sfântul Ulrich, episcopul făcător de pace
Sfântul Konrad, patronul oraşului Konstanz
Sf. Wolfgang, reformatorul mănăstirilor şi patron al landului Bavaria
Sf. Ansgar (Oscar), Arhiepiscop de Hamburg şi apostol al Nordului
Acatistul Sfinţilor ortodocşi din spaţiul german
Acatistul Sfântului Gallus al Elveţiei

"Înflorirea stăreţismului rus începe către ultima treime a secolului al XVIII-lea, îşi atinge apogeul în secolul următor şi continuă, fără a se întrerupe, până la revoluţia din 1917. Astfel, această tradiţie duhovnicească se iveşte odată cu reînnoiorea vieţii monahale din Rusia, din vremea în care arhimandritul Paisie Velicikovski face să renască adevăratul cenobitism în mănăstirile din Moldova, de unde ucenicii lui se răspândesc în ţara sa, mai cu seamă în regiunile Kaluga, Kursk şi Orel. Ea se sfârşeşte - sau cel puţin devine imperceptibilă pentru ochiul din afară - în momentul în care monahismul cenobitic dispare în Rusia, sub revoluţie."

Vladimir Lossky

Acest volum ofera cititorului interesat o incursiune fascinanta in lumea duhovniceasca a Parintilor desertului, o lume vie si practica al carei deziderat major era un mod de viata intemeiat pe iubire si jertfa, pe lupta impotriva patimilor si sfintenia vieții.

Prima parte a lucrarii prezinta tema paternitatii duhovnicesti in toate semnificatiile sale de profunzime, in timp ce partea a doua ofera o analiza patrunzatoare asupra unor teme specifice spiritualitatii desertului (puterea exemplului personal, tacerea, ragazul sau chipul bland si senin al avvei), precum si portretul spiritual a trei figuri exemplare din traditia pustiei egiptene (avva Antonie, avva Macarie Egipteanul si avva Arsenie).  In fine, ultima parte schiteaza, in mod clar si concis, tema imbatranirii din perspectiva duhovniceasca, iar in acest sens, Parintii deserului, prin modul lor de a trai, ne pot (re)invata cum sa imbatranim frumos.

Andrei, Arhiepiscop È™i Mitropolit 

Volumul de faţă se constituie într-o culegere de studii de teologie a icoanei şi trebuie privite ca rod al prestigioasei tradiţii iconografice cultivată de câteva decenii la Institutul Saint-Serge din Paris. Probleme precum limbajul iconografic, libertatea artistului, fundamentul dogmatic al icoanei, conţinutul ei sacramental, decadenţa acesteia, legitimitatea sfinţirii ei, frecventele ei simboluri şi altele sunt tratate cu pricepere şi acrivie de autorii acestor studii, Vasile Manea, Leonid Uspensky, Pr. Boris Bobrinskoy, Pr. Stephan Bigam şi Elisabeth Ozoline.