Odata cu primirea sfantului botez, Pantelimon a dobandit de la Dumnezeu darul de a vindeca bolile, chiar si pe cele incurabile, precum si darul de a alina suferintele trupesti si sufletesti ale oamenilor.  Pentru toate vindecarile pe care le facea, el nu accepta nici un fel de plata, ba mai mult, dupa moartea tatalui, toata averea sa a impartit-o saracilor.  Aceste fapte ale sale i-au adus numele de doctor fara de arginti.

Cateheza este o lectie de religie pe care dascalul o expune sistematic elevilor sai.  Deseori ea se prezinta ca un dialog, fie din dorinta elevilor de a invata mai mult si mai deslusit, fie din aceea a dascalului de a controla si completa cunostintele elevilor.

In fapt, toata invatatura Mantuitorului Iisus, cuprinsa in cele patru Evanghelii, e o suita de cateheze.  De aceea El Se numea si era numit Invatatorul, iar cei ce-L ascultau se numeau si erau numiti invatacei, adica ucenici, elevi.  Numarul ucenicilor depasea cu mult pe al celor doisprezece, dar acestia au fost primii si cei mai apropiati beneficiari ai catehezelor rostite de Domnul.

Colecţie de cuvinte duhovnicesti şi sfaturi referitoare la viaţa interioară, la bunul mers al despătimirii, la buna înţelegere a celor sfinte.

Din cuprins:
Sfaturi pentru viata duhovniceasca a calugarilor.

(lipsa text)

(lipsa text)

Preotul trebuie sa ia aminte de sine si de toata turma, ceea ce inseamna ca el trebuie sa se ingrijeasca in primul rand de viata sa personala, iar in al doilea rand sa-si indeplineasca menirea de a conduce turma spre mantuire, deci sa se ingrijeasca de activitatea sa externa. Sf. Apostol Pavel aseaza aici in primul rand datoria preotului de a lua aminte la sine, nu numai pentru a-i atrage acestuia atentia asupra celei mai insemnate datorii fata de propria sa persoana, mantuirea sufletului sau, ci mai ales pentru faptul ca pastorul sufletesc inainte de toate trebuie sa fie posesorul unei vieti pline de sfintenie si curatenie, din care sa izvorasca pentru pastoritii sai roadele apostoliei sale, iar dupa aceea, prin viata sa, trebuie sa fie pentru acestia un exemplu viu, vrednic de urmat si nu o pricina de sminteala.

Transilvania este, pentru mine, am spus-o de atâtea ori, o lume de o adâncime metafizică şi spirituală deosebită, Transilvania a dat graiul sacru românesc. Codicele maramureşene au erupt cu limba poporului român de-a dreptul în Scripturi. Avem limba sacră românească pornind din Transilvania. Acesta este foarte mult pentru poezie. Oamenii Transilvaniei au avut o nevoie vitală să exprime aceste adevăruri ale iubirii, jertfele resurecţiei logosului limbii române. N-am putut trăi fără de aceste adâncimi. În Maramureş este omphalos-ul Europei, centrul Europei.

Ioan Alexandru în dialog cu Ioan Pintea

Sunt oameni de cultură, medici, profesori, scriitori, teologi, compozitori, care au lăsat în urma lor opere de mare valoare, dar care n-au apucat să-și vadă roadele ostenelilor publicate în volume și să se bucure alături de cei ce le citesc, eventual să-ți împărtășească unii altora impresiile cu care au rămas de pe urma lecturăă. Altădată, rareori se întâmpla ca un autor ce-și vedea o lucrare tipărită în volum să se bucure de așa numita "lansare" în spațiul public, în fața unei asistențe care se înghesuia să-și procure cartea cu autograful autorului.
Părintele Ioan Bunea, ca majoritatea contemporanilor lui, se poate număra printre teologii privați nu doar de libertate, condamnat fiind la ani grei de închisoare, dar și de bucuria de a-și vedea opera teologică întegrală tipărită. Prin această restitutio avem convingerea că părintele nostru de suflet se poate bucura acolo sus în cer, de unde ne veghează, de roadele ostenelilor sale academice.

Pr. Prof. Univ. Dr. Vasile Stanciu

Pilda fiului risipitor ne arată, însă, că omul poate ajunge È™i gol de Dumnezeu, printr-un exerciÈ›iu imatur, în formă continuată È™i cronicizată, al libertăÈ›ii prost înÈ›elese. Din punctul cel mai de jos al existenÈ›ei sale, omul nu are decât două soluÈ›ii: moartea sau învierea. Iar PreasfinÈ›itul Părintele nostru Benedict BistriÈ›eanul ne destăinuie È™i secretul acestei învieri: participarea de bună voie la dragostea Tatălui.

Pr. Adrian Podaru

“Pledoarie pentru o viaţă morală curată”. Într-o lume în care păcatul este afişat peste tot şi chiar lăudat, viaţa morală trebuie să fie cea care să ne integreze pe drumul lui Hristos. Cartea Î.P.S. Andrei pleacă de la analiza lucrurilor bune şi rele, ca fiind premergatoare faptelor noastre. Rănile fiinţei omeneşti, cum sunt toxi-comaniile, homosexualitatea, desfraul, alcoolismul, au ca mijloace de vindecare dragostea, rugăciunea, paza minţii, culminând cu spovedania şi împărtăşania cu Trupul şi Sângele lui Hristos.

În anul omagial 2020, dedicat pastorației părinților și copiilor, ne-am gândit să provocăm specialiști din patru zone de maximă incidență pentru viața socială, care să ne ofere o lectură la zi, întrucâtva în oglindă, a familiei contemporane - definiție, semnificații, roluri, deficiențe și posibile soluții. Textele nu sunt polemice, de aici și caracterul calm al lucrării. Credem că acest demers va fi unul util și de maxim folos cititorilor. Scopul său limpede este cel pastoral, dincolo de forma și structura academică a textelor.

Benedict Bistrițeanul Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului