Volumul de faÈ›ă – cuprinzând însemnările unui călugăr ortodox anonim, păstrate într-un manuscris uitat È™i publicate acum pentru prima dată – reprezintă o lectură aducătoare de folos sufletesc, ­plină de duhul luminării È™i necesară vremurilor noastre, care au uitat ce ­înseamnă isihia.
ChintesenÈ›a unei înÈ›elegeri la care mintea creÈ™tină nu poate ajunge decât în urma unor îndelungate nevoiri ascetice È™i aprofundări ale teologiei patristice, îndemnurile de aici se descoperă totodată ca rod ales al experienÈ›ei negrăite a rugăciunii ­neîncetate È™i al luminării prin har a celui ce i s-a dat de Sus a gusta mult-râvnita isihie.
Prin mijloace terapeutice unice, fără de care nu se pot dobândi adevărata rugăciune, dumnezeiasca smerenie, darul deosebirii gândurilor È™i duhurilor, vindecarea trupească, dar È™i a patimilor, însufleÈ›ind spre însuÈ™irea neîntârziată a tuturor virtuÈ›ilor, cuvintele izvodite de condeiul acestui sihastru anonim vor înlesni deschiderea inimii către harul dumnezeiesc, dându-ne putere cerească spre fericita încununare a luptei È™i vieÈ›uirii creÈ™tine.

A plăcut Făcătorului şi Judecătorului nevoinţelor noastre să rânduiască de la început ca vremea vieţii noastre pământeşti să fie vreme pregătitoare pentru veşnicie, vreme de deprindere, vreme de luptă şi nevoinţe, vreme de război duhovnicesc, nu vreme de nelucrare, de deşertăciune şi stat ­degeaba, iar ca starea noastră nemuritoare din viitor să fie stare de răsplătire, de slavă şi de veşnică fericire sau stare de veşnică necinstire şi de chinuri cumplite pentru nelucrare, lenevie, nepăsare şi pentru păcate nenumărate. 
Dau mulţumită Domnului pentru îm­bel­şugarea cea zilnică a luminii duhovniceşti şi trupeşti – a Luminii Duhului Celui Sfânt şi a luminii soarelui; pentru îmbelşugarea aerului material curat şi a aerului imaterial al sufletului, care este Duhul Sfânt – Dumnezeu! 
Sfântul Ioan de Kronstadt 

AKEDIA, „duhul trândăvirii” din binecunoscuta rugăciune a Sfântului Efrem Sirul, „starea de paralizie a tuturor puterilor sufleteÈ™ti” de­spre care vorbeÈ™te Sfântul Teofan Zăvorâtul È™i care în bună măsură coincide cu conceptul psihologic de deprimare, este una din maladiile duhovniceÈ™ti cele mai severe ale lumii contemporane. 
De la SfinÈ›ii Nicodim Aghioritul, Tihon din Zadonsk, Ignatie Briancianinov, Macarie de la Optina, Teofan Zăvorâtul, Luca al Crimeei până la câteva dintre numele cunoscute ale duhovniciei contemporane din Rusia, cartea de faÈ›ă vă prezintă o perspectivă ortodoxă completă asupra acestei probleme de mare însemnătate È™i asupra medicamentelor duhovniceÈ™ti pe care le propune împotriva ei TradiÈ›ia Bisericii. 

Despre viata Sfantului Luca al Crimeei, ierarh marturisitor si doctor fara de arginti, urmas al unei vechi familii princiare, artist inzestrat, chirurg genial, profesor universitar, patimitor pentru credinta in temnitele bolsevismului, unul dintre cei mai mari predicatori ai secolului, lucrul cel mai bun care se poate spune sunt propriile lui cuvinte: "Am iubit patimirea, fiindca minunat curateste sufletul!

Un medic genial, profesor universitar, devine arhiereu in anii terorii bolsevice.  Dupa anii petrecuti in inchisori si suferintele exilului la Cercul Polar de Nord in timpul razboiului cu Germania nazista, episcopul-chirurg salveaza vietile a mii de ostasi si numele ierarhului laureat al Premiului Stalin pentru medicina face ocolul lumii.

La adanci batraneti, lipsit de vederea trupeasca avea sa raspunda mirarii starnite de liturghisirea lui fara gres prin urmatoarele cuvinte: „Cel ce si-a inchinat viata Domnului nu poate fi niciodata orb fiindcă Dumnezeu ii da lumina la fel cu cea de pe Tabor".

Autobiografia acestui Sfant al veacului XX, titan al stiintei si titan al duhului deopotriva ofera lumii contemporane o extraordinara lectie de sfintire prin slujire si jertfa a puterilor creatoare cu care Dumnezeu a inzestrat neamul omenesc.

Nu exista subiect de discutie mai primejdios decat Apocalipsa. Interpretarea cu totul literala si superflua a intamplarilor prezentate in Apocalipsa este, evident, pricina de tulburare sufleteasca; la fel de tulburator este si modul facil in care multi dintre contemporani se refera la caracterul "apocaliptic" al timpurilor noastre, fapt care starneste teama si angoasa. Declaratiile ambigue ale unora ca acestia sunt departe de a fi convingatoare. Insa daca un crestin se incumeta sa vorbeasca despre Apocalipsa, este de la sine inteles ca in aceasta, ca si in orice alta imprejurare - cuvintele sale trebuie sa fie masurate, pe cat este cu putinta de clare si in deplin acord cu invatatura universala a Bisericii. 

Dacă în vremurile noastre – vremuri de sărăcie, de foamete şi de întunecare duhovnicească – mai sunt monahi ce au cât de cât dreaptă socotinţă duhovnicească adevărată, ei sunt aceia, foarte puţini la număr, care, fiind luminaţi cu rugăciunea minţii, şi‑au cunoscut amănunţit patimile, au cunoscut amănunţit lucrările duhurilor viclene şi, în fine, lucrarea Dumnezeiescului Duh, care începe prin revărsarea în sufletul omenesc a sfinţitei păci celei în Hristos – iar cine nu şi‑a văzut, în lumina rugăciunii minţii, patimile sale, cine n‑a cunoscut lucrările duhurilor necurate şi n‑a gustat din pacea lui Hristos, care adună laolaltă mintea, sufletul şi trupul, acela nici nu are idee despre dreapta socotinţă duhovnicească, chiar dacă, amăgit de slava deşartă, i se pare că o are... 
Vrei să simţi uşurare de patimile care te luptă? Vrei să afli umilinţă în chilia ta, umilinţă fără de care gândul, răpit de vântul sălbatic ca o corabie fără ancoră, goneşte pe valurile închipuirii şi este aruncat în adâncul trândăvirii? Vrei să vezi lumină din Lumină? Vrei să guşti dragoste care iese din Dragoste şi duce la Dragostea veşnică? Ia gândul tău şi aruncă‑l la picioarele fraţilor şi surorilor, fără să faci deosebire între răi şi buni; spune‑i gândului tău şi repetă‑i cât mai des, ca din gând să se nască şi simţământul: „Aceştia sunt nişte îngeri ai lui Dumnezeu, numai eu mă asemăn diavolului prin păcat şi întunecare”. 

La vreme bine primita, dupa soborniceasca recunoastere a proslavirii Ierarhului Nicolae in ceata sfintilor lui Dumnezeu, a aparut al doilea si ultimul volum al "Raspunsurilor la intrebari ale lumii de astazi".  Comoara intelepciunii apostolesti si parintesti se daruieste din belsug celor osteniti si impovarati prin lamuririle si povetele celui pe care Cuviosul Iustin Popovici il numea "Apostol intre Apostoli, Proroc intre Proroci".  Din raspunsurile nou-proslavitului Dascal al lumii si Ierarh omul contemporan, prea des cazut intre talharii cei nevazuti, primeste luminare si intarire, pace si bucurie, spor si suis neincetat catre Lumina Cea Neapropiata.

Sfântul Ioan Rusul a fost un om simplu, cu inima deschisă către Dumnezeu È™i semeni, È™i către întreaga făptură, iar dragostea dumnezeiască ce i-a umplut sufletul l-a proslăvit întru îndelunga sa răbdare È™i iubire de osteneală. AÈ™a se face că astăzi el îi cuprinde È™i îi îmbrăÈ›iÈ™ează în rugăciunile sale pe toÈ›i cei care îÈ™i îndreaptă inima spre el, făcându-li-se întâmpinare dătătoare de nădejde, sănătate È™i dragoste tuturor celor apăsaÈ›i de poverile vieÈ›uirii pe acest pământ.

Sfinte Ioane, primeÈ™te întru blândeÈ›ea ta dumnezeiască toate frământările, durerile È™i sfâÈ™ierile noastre lăuntrice È™i, unindu-ne cu Crucea Mântuitorului, tămăduieÈ™te-ne mulÈ›imea neputinÈ›elor sufleteÈ™ti È™i trupeÈ™ti, dăruindu-ne luminarea cea sfântă a minÈ›ii È™i a inimii ca, astfel împuternicindu-ne în trecerea prin pătimirile veacului acesta, să rămânem nedespărÈ›iÈ›i de Hristos Dumnezeu È™i, biruind cu El moartea noastră lăuntrică, să ne învrednicim a-L vedea veÈ™nic întru strălucirea cea minunată a dragostei Sale.

Educarea copiilor incepe din clipa zamislirii lor.  Responsabilitatea parintilor este de a-si indruma vlastarele nevinovate spre adevar, spre smerenie, spre iubirea lui Dumnezeu.  Si, dupa Cuviosul Porfirie, calea cea mai adecvata, care asigura izbandirea si rodirea aducatoare de viata si fericire pamanteasca, este aceea a sfinteniei si a rugaciunii.  Copiii au nevoie in preajma de oameni sfinti si cu multa iubire...

Nu se sfințesc cei fără de păcate, ci cei ce au fost în stare să‑și vadă greşelile. Să și le atingă fără a le fi teamă că se vor păta și li se va șifona imaginea. Cel ce și‑a văzut păcatele, ne spune Sfântul Isaac Sirul, e deasupra celui ce înviază morții.
Iar cărarea spre un nou început presupune regăsirea copilului din noi, pe care l‑am redus la tăcere, socotindu‑l de prisos. Căci copila­șul încă e acolo și ne așteaptă. Încă n‑a încetat să zâmbească și să se joace. Să se bucure de existență. Căci viața nu are un sens, ci ea însăşi e sensul. Este dar al lui Dumnezeu, descoperire a deplinătății în persoana lui Hristos, Care ne așteaptă s‑o trăim, nu să ne ascundem de ea.
Așadar, trăiesc cum pot și cât pot, înălțând doxologie și mulțumire. Înțeleg foarte limpede că nu pot să am sau să fac totul. Trăiesc cu ceea ce, fie greșit, fie bine, fac, cu lipsurile și golurile din care îmi este alcătuită viața, împăcându‑mă cu realitatea vieții și apropiindu‑mă tot mai mult de Dumnezeu.
Pr. Haralambos Papadopoulos

Chiar dacă introducerea 5G ne va spori calitatea vieÈ›ii, preÈ›ul pe care îl vom plăti ar putea fi unul prea mare. Din păcate, noile tehnologii apar adesea fără cercetări È™tiinÈ›ifice prealabile, care să le ateste sau nu siguranÈ›a, È™i doar mai târziu se descoperă efectele negative asociate. AÈ™a s‑a întâmplat decenii la rând în cazul tutunului sau azbestului: a trebuit ca mai întâi să moară o mulÈ›ime de oameni până să se convingă toată lumea de efectele lor negative asupra sănătăÈ›ii. Tot aÈ™a È™i atunci când au fost introduse noi medicamente, insuficient testate, retrase ulterior de pe piaÈ›ă – după ce făcuseră deja numeroase victime...
Astfel, ar trebui ca mai întâi să ne convingem – prin studii se­rioase, nu doar prin ipoteze pro sau contra – dacă 5G are sau nu efecte negative asupra sănătăÈ›ii, È™i abia apoi să i se dea undă verde. În nici un caz nu e permis să o introducem cu surle È™i trâmbiÈ›e È™i să aÈ™teptăm să vedem, după ani, dacă temerile au fost nejustificate sau, dimpotrivă, au murit prea mulÈ›i ca să mai poată fi negate consecinÈ›ele...

Conf. dr. ing. Andrei Drăgulinescu

„Cartea conf. dr. ing. Andrei Drăgulinescu constituie o ade­vărată fereastră către înţelegerea pericolului pe care tehnologia telefoniei fără fir îl reprezintă nu numai pentru sănătatea omului, ci şi pentru întreg biosul. Şi nu avem în faţă un eseu ziaristic sponsorizat de cei interesaţi de profit, ci un studiu ce are în vedere experimente desfăşurate pe parcursul a peste treizeci de ani de cercetare ştiinţifică. Peste treizeci de cărţi şi patru sute de studii ştiinţifice alcătuiesc bibliografia acestei adevărate enciclopedii a tot ce implică telefonia mobilă.

Biofizician dr. Virgiliu Gheorghe

Sufletul, cel ce mă vădeÈ™te a fi om, trăieÈ™te numai prin Dumnezeu È™i numai în unire cu El. Iar atunci când se desparte de El pătimeÈ™te grozav. ViaÈ›a sufletului meu este, de fapt, pacea puterii mele sufleteÈ™ti, iar această pace îÈ™i are obârÈ™ia doar în Dumnezeu. Există, de asemenea, È™i o lume a trupului – una înÈ™elătoare, de unde îşi iau început viforele care se iscă în suflet. Despre această lume grăia Domnul că „peste ea va veni pieirea”, È™i oamenii „nu vor avea scăpare” (I Tesaloniceni 5, 3).
Lumea cea duhovnicească îÈ™i are izvorul în ­Duhul lui Dumnezeu È™i se deosebeÈ™te precum cerul de pământ de lumea cărnii, a trupului. Este o lume cerească, zidită ca noi să dobândim în ea fericirea. „Pace vouă!”, le grăia Domnul adesea ucenicilor Săi, dăruindu‑le pacea Sa, iar apostolii propovăduiau credincioÈ™ilor pacea lui Dumnezeu, urându‑le să se bucure de pacea lui Dumnezeu ca de darul cel mai de preÈ›, tocmai pentru că ea, această pace, este viaÈ›a sufletului È™i mărturiseÈ™te unirea sufletului nostru cu Dumnezeu. Dacă sufletul nu are pace, se tulbură – tulburarea fiind proprie tuturor stărilor celor pătimaÈ™e –, aceasta vădind totodată faptul că întru el se înstăpâneÈ™te moartea duhovnicească, căci în inima noastră lucrează vrăjmaÈ™ul mântuirii.
Sfântul Ioan din Kronstadt

Cartea de faţă reprezintă o selecÈ›ie tematică din volumul ViaÈ›a mea în Hristos, apărut pentru prima dată la Editura Sophia în 2005.