De ce, oare, această iniÈ›iativă care comportă multă muncă, dificultăÈ›i, timp È™i investiÈ›ie materială? Răspunsul este simplu. Poporul cel dreptcredincios are nevoie de „chipuri de pocăinÈ›ă” cum rosteÈ™te o rugăciune din canonul de pregătire pentru primirea Sfintei ÎmpărtăÈ™anii. Poporul lui Hristos din România este însetat de „apa cea vie”, este înfometat după „pâinea cea spre fiinÈ›ă”.
„Chipuri de pocăinÈ›ă” găsim în viaÈ›a sfinÈ›ilor din primele veacuri creÈ™tine, în viaÈ›a sfinÈ›ilor cu care Dumnezeu a binecuvântat neamul românesc.
„Chipuri de pocăinÈ›ă” găsim, de asemenea, în viaÈ›a bineplăcuÈ›ilor lui Dumnezeu care au odrăslit în sânul altor popoare. CuvioÈ™ii StareÈ›i de la Optina se numără printre aceste „chipuri de pocăinÈ›ă”, printre „geniile sfinÈ›eniei” spre care se îndreaptă omul contemporan în căutare de odihnă sufletească.
IntenÈ›ia publicării unei colecÈ›ii dedicate vieÈ›ii mănăstireÈ™ti de la Optina are È™i un alt scop È™i anume: tot ceea ce s-a petrecut ca viaÈ›ă monahală autentică timp de peste 100 de ani la Optina se datorează influenÈ›ei exercitate asupra Lavrei de Sfântul Paisie Velicicovski de la Mănăstirea NeamÈ›. În viaÈ›a celor 14 stareÈ›i ai Optinei, canonizaÈ›i de Biserica Ortodoxă Rusă în 1996, se descoperă amprenta geniului paisian.
După moartea Sf. Paisie, ucenicii săi au mers în Rusia È™i prin intermediul lor s-a născut fenomenul numit „Optina”. Timp de peste 100 de ani după moartea Sfântului Paisie Velicicovski, monahismul din Èšările Române, din Rusia È™i din alte părÈ›i ale Bisericii Ortodoxe a fost influenÈ›at de lucrarea duhovnicească a Mănăstirii NeamÈ› de la sfârÈ™itul secolului al XVIII-lea.
Vremurile au fost grele pentru Rusia în tot veacul XX, iar pentru România nu tocmai uÈ™oare. InfluenÈ›a vieÈ›ii duhovniceÈ™ti rezultată din lucrarea Sfântului Paisie s-a diminuat considerabil.
Redescoperirea Filocaliei prin traducerile Părintelui Dumitru Stăniloae, revigorarea monahismului atonit, traducerile din SfinÈ›ii PărinÈ›i, redobândirea libertăÈ›ii în spaÈ›iul Europei răsăritene după 1990 au oferit cadrul necesar redescoperirii cu mai multă vigoare a influenÈ›ei Sfântului Paisie asupra vieÈ›ii creÈ™tine ortodoxe.
Publicarea colecÈ›iilor dedicate stareÈ›ilor mănăstirii Optina se doreÈ™te a fi, aÈ™adar, È™i un omagiu adus Sfântului Paisie de la NeamÈ›.
Prin intermediul acestei colecÈ›ii creÈ™tinul de azi intră în legătură cu un izvor de viaÈ›ă care-l adapă autentic în setea lui după sens, lumină, în setea lui după Dumnezeu. ViaÈ›a È™i învăÈ›ăturile stareÈ›ilor de la Optina arată, dincolo de locul È™i timpul în care ei au trăit, că existenÈ›a omului fără Hristos È™i fără Evanghelie, fără Biserică, este un non-sens, o confuzie, o disperare fără leac. Spre stareÈ›ii de la Optina, în veacul al XIX-lea È™i începutul veacului XX, se îndreptau pentru cuvânt duhovnicesc mulÈ›imi de călugări, È›ărani È™i moÈ™ieri, prinÈ›i È™i intelectuali. De ce? Pentru că trăiau dramatic golul din ei È™i simÈ›eau că la umbra sfinÈ›ilor de la Optina găseau izvorul umplerii vieÈ›ii lor cu duh È™i adevăr.
Astăzi, omenirea trăieÈ™te È™i mai dramatic decât în veacurile XIX È™i XX, tragedia singurătăÈ›i, a disperării, a lipsei de libertate lăuntrică. Unde să alerge omul de azi pentru a-È™i regăsi echilibru vieÈ›ii interioare È™i, prin aceasta, să redescopere sensul existenÈ›ei sale?
Răspunsul nu este È™i nu poate fi altul decât: HRISTOS. „VeniÈ›i la mine toÈ›i cei osteniÈ›i È™i împovăraÈ›i È™i Eu vă voi odihni pe voi.” (Matei 11, 28) Numai trăirea întru Hristos umple existenÈ›a omului.
Spre Hristos ne conduce Liturghia, ne conduce Filocalia, ne conduce bucuria lăuntrică a rugăciunii minÈ›ii È™i a inimii, ne conduce lupta cu mândria, ne conduce iubirea de vrăjmaÈ™i. Toate aceste căi ne conduc spre Hristos È™i călăuză avem pe cei ce au parcurs acelaÈ™i drum: pustnicii din Egipt sau cei din CarpaÈ›i, cuvioÈ™ii din Athos sau cei de la Optina.
Rog pe Dumnezeu să binecuvinteze strădania traducătorului, Părintele Profesor Teoctist Caia È™i a ostenitorilor din cadrul Editurii È™i Tipografiei Mitropoliei Moldovei È™i Bucovinei care fac posibilă publicarea colecÈ›iei „CuvioÈ™i stareÈ›i de la Optina”.
Dumnezeu să te binecuvinteze È™i pe tine, cititorule al acestei cărÈ›i, conducându-te prin pocăinÈ›ă, rugăciune È™i iubire, la viaÈ›a în Hristos, singura care-È›i va oferi bucurii adevărate, libertate reală È™i lumină în viaÈ›ă. († TEOFAN, Mitropolitul Moldovei È™i Bucovinei)

Volumul cuprinde marturiile pelerinilor credinciosi care au primit ajutor si folos din partea Cuvioasei Parascheva.

Adunandu-si toate simturile inauntru, silindu-si mintea impreuna cu duhul, atintind-o si legand-o strans si, intr-un cuvant, tintuind-o de Crucea lui Hristos, Sfantul Grigorie repeta adeseori in rugaciune: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul, cu sufletul plin de tremur, cu gemete si cu inima franta; si uda pamantul cu lacrimi calde ce izvorau abundent din ochii sai.

Cei care spun că nu le pasă de cealaltă viaţă şi că nu vor să vieţuiască dincolo de aceasta se înşală pe ei înşişi, chiar dacă nu sunt conştienţi de aceasta. Căci cum e cu putinţă ca oamenii să nu dorească cealaltă viaţă, când ei nu se mai satură de viaţă, aici, pe pământ, fiind ataşaţi de ea ca stridiile de o stâncă… Toţi oamenii iubesc viaţa, dar unii o iubesc pe cea trupească, trecătoare, în vreme ce alţii o iubesc pe cea duhovnicească, veşnică.

În orice caz, chiar dacă cineva nu ar dori să vieţuiască dincolo de viaţa actuală, ar trebui să ştie că aceasta nu depinde de el, ci depinde de Cel ce ne-a creat...

Dumnezeu este Creatorul şi sprijinitorul universului. Chiar dacă El este înfricoşător şi atotputernic, El te iubeşte mai mult decât te pot iubi mama şi tatăl tău, şi El te va îmbrăţişa dacă tu voieşti să experiezi dragostea pe care El o are faţă de tine.

Avem in fata un volum de poezie categoric crestina, o poezie extraordinara, cum n-am mai avut in literatura noastra si cum nu este in lumea intreaga. O poezie de mare adancime si caldura despre ortodoxie. O poezie care se va impune in lumea intreaga.

Pr. D. Staniloae

(lipsa text)

Pornind de la mărturiile Părinților Bisericii primare referitoare la contracepție, lucrarea de faţă analizează problema actuală a contracepției prin spectrul întregii tradiții dogmatice a Bisericii Ortodoxe.
Scopul final al existenței omului este îndumnezeirea, iar taina îndumnezeirii noastre prin energiile divine este realitatea arhetipală la care fac trimitere toate imaginile și simbolurile din Sfânta Scriptură. Din acest motiv învățătura despre distincția dintre fiinţă/energii are o importanță atât de mare în discuția privind contracepția. Actul sexual sterilizat intenționat nu este doar distructiv pentru relația dintre soț și soție, ci reflectă și o respingere a comuniunii trinitare.
Actul deliberat de sterilizare face ca întreg simbolismul Întrupării lui Hristos să fie desființat, precum și modul în care soțul și soția sunt chemați să oglindească Treimea prin căsătoria lor.
Părinții Bisericii au înțeles adevărul despre căsătorie într-un mod simplu și profund: unirea conjugală sterilizată intenționat reprezintă o anulare a semnificaţiei căsătoriei.

Volumul cuprinde mărturii inedite, desprinse din experienÈ›a personală a autorului alături de doi dintre marii duhovnici ai neamului românesc: Părintele Arsenie Papacioc È™i Părintele Petroniu Tănase.

Prima parte a cărÈ›ii este dedicată părintelui Arsenie Papacioc, cel căruia părintele Iustinian i-a fost fiu duhovnicesc vreme de 55 de ani. Deoarece despre părintele Arsenie s-a scris È™i s-a vorbit mult, autorul a aÈ™ternut în scris doar ce a învăÈ›at È™i a cunoscut personal din viaÈ›a marelui duhovnic, conturând mai ales portretul de om al rugăciunii È™i al jertfei.

A doua parte a cărÈ›ii, mult mai densă È™i mai extinsă, este dedicată părintelui Petroniu Tănase, cel alături de care părintele Iustinian a vieÈ›uit mai bine de 38 de ani, dintre care aproape 30 la Prodromu. Cunoscând toate eforturile depuse de părintele Petroniu pentru revigorarea vieÈ›ii duhovniceÈ™ti È™i restaurarea schitului, autorul a socotit de cuviinÈ›ă să aÈ™tearnă în scris râvna È™i strădaniile acestui tainic părinte.

Ediţie îngrijită de Arhimandrit Constantin Chirilă. 
Traducere din limba engleză de Monahia Theodora Videscu şi Constantin Fădur. 
 
Viaţa Maicii Domnului este o pildă de trăire pentru noi toţi, căci Preasfânta Născătoare de Dumnezeu avea să devină icoană a Bisericii reînnoite. Istorisirile redate în această carte cuprind toate evenimentele importante din vremea vieţii Maicii Domnului, de la zămislirea şi până la Adormirea ei, când a fost rdicată cu trupul la cer. Fiecare capitol al descrierii sfintei sale vieţi este văzut prin prisma Sfintei Scripturi, a Sfintei Tradiţii Patristice şi a altor scrieri vechi, apoi şi din punct de vedere al tradiţiei iconografice şi liturgice a Sfintei Biserici Ortodoxe. 
 
Citim în volum despre petrecerea Fecioarei Maria ca pruncă, apoi ca fecioară crescută de timpuriu la Templu, despre logodna şi despre maternitatea ei încă din tinereţe. Vom afla istoria familiei ei în acele timpuri şi locuri, precum şi împrejurările în care a trăit. Autorul a încercat să cuprindă cuvintele şi faptele ei, pe care le-a închinat cu totul lui Dumnezeu. Putem contempla rolul ei minunat în întruparea lui Dumnezeu Omul, Iisus Hristos. Apoi, urmări greutăţile şi primejdiile care au urmat fugii ei în Egipt cu Pruncul Iisus, cu bătrânul Iosif şi cu tânărul Iacov. Se pune la dispoziţie în lucrarea de aproximativ 600 de pagini în format B5 o hartă a Egiptului pentru a înlesni vizualizarea geografică a locurilor şi oraşelor menţionate. Într-unul din capitole se analizează viaţa şi obiceiurile unei mame evreice , aşa cum ea vieţuia în familia ei.. Se cercetează cu atenţie şi rolul pe care l-a avut Născătoarea de Dumnezeu în vremea activităţii mesianice a Fiul ei. Apoi, se face o analiză a gândurilor, cuvintelor şi patimilor din timpul Patimilor, morţii şi învierii lui Hristos. 
 
Se examinează statutul şi lucrarea Maicii Domnului în Biserica Primară, precum şi relaţia ei cu ucenicii Domnului, atât bărbaţi, cât şi femei. Ne sunt prezentate în carte locurile pe unde a călătorit, propovăduind Sfânta Evanghelie . Pe de altă parte ni se prezintă cum unii iudei au încercat să o defaime prin clevetiri mincinoase şi chiar au încercat să o ucidă. Sunt luate în considerare şi ultimele zile ale vieţii ei pământeşti, asupra slăvitului ei sfârşit şi a ridicării cu trupul la cer. S-a iniţiat, de asemenea, un studiu comparativ, în care se vorbeşte despre Născătoarea de Dumnezeu şi despre Biserică. S-a menţionat în volum şi rolul Maicii Domnului ca mijlocitoare înaintea Fiului ei, în contextul Sfintei Tradiţii Ortodoxe

Lucrarea de fata contine opt canoane catre Mantuitorul Iisus Hristos si trei catre Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, acestea din urma fiind canoane de mangaiere la vreme de ispita si de boala.  Strofele canoanelor catre Domnul nostru Iisus Hristos sunt strabatute de un adanc sentiment de pocainta si ne prezinta realitatea Judecatii de Apoi.  In centrul lor se afla Mantuitorul in ipostaza de Judecator.  Aceasta tema, recurenta pe parcursul celor 8 canoane, are rolul de a trezi o profunda metanoia, o schimbare a modului in care ne raportam la Hristos si la lume: „Schimba-ma, Stapane, cu schimbarea cea buna, calauzindu-ma de la rautate la virtute dreapta si puterea cea fara de schimbare a lui Dumnezeu“ (Can. 8, 9).

ColecÈ›ia Historia Christiana îÈ™i propune să prezinte pagini din istoria urmării lui Hristos È™i a misiunii creÈ™tine de-a lungul secolelor, explorând fapte (istorie factuală), idei (istorie intelectuală) È™i texte (traduceri de izvoare).
ColecÈ›ia se adresează atât specialiÈ™tilor, cât È™i studenÈ›ilor È™i cititorilor instruiÈ›i, oferind volume care beneficiază de îngrijire È™tiinÈ›ifică.

La Sinodul de la FlorenÈ›a, aproape că fusese atins È›elul unirii, un È›el totuÈ™i foarte dificil de realizat. Deciziile adoptate nu i-au favorizat deloc pe greci, întrucât, în cazul fiecărei chestiuni dezbătute, acestora li s-a cerut să accepte poziÈ›ia latinilor. Se înÈ›elege de ce au plecat de la sinod cu sentimentul că acesta nu făcuse decât să adâncească schisma căreia îÈ™i propusese să îi pună capăt. Până în ziua de astăzi, s-a întâmplat rar ca istoricii ortodocÈ™i ai Bisericii să aprecieze că tensiunile din 1054, care au dus la confruntarea dintre cardinalul Humbert È™i patriarhul ecumenic Mihail Cerularie, au constituit momentul când comuniunea s-a destrămat. Mai curând, aceÈ™tia constată că hotărârile adoptate la FlorenÈ›a sau prădarea Constantinopolului în 1204 au fost factorii care au făcut ca sciziunea dintre Apusul latin È™i Răsăritul grec să devină o stare permanentă.

 Cititorii interesaÈ›i de spiritualitatea athonită pot regăsi în paginile acestui volum un veritabil breviar de cultură duhovnicească È™i monahală, o experienÈ›ă creÈ™tină deplină, marcată de înnoirea vieÈ›ii în duh, predată nouă de unul dintre cei mai de seamă vieÈ›uitori contemporanidin Sfântul Munte Athos, monahul Moise Aghioritul. DeÈ™i cunoscut mai puÈ›in creÈ™tinilor È™i monahilor români, cuviosul Moise Aghioritul a intrat deja în conÈ™tiinÈ›a creÈ™tinilor eleni din ultima jumătate de veac ca un adevărat Apostol al Cuvântului, un far È™i sprijin călăuzitor în confuzia spirituală a lumii în c