De ce, oare, această iniÈ›iativă care comportă multă muncă, dificultăÈ›i, timp È™i investiÈ›ie materială? Răspunsul este simplu. Poporul cel dreptcredincios are nevoie de „chipuri de pocăinÈ›ă” cum rosteÈ™te o rugăciune din canonul de pregătire pentru primirea Sfintei ÎmpărtăÈ™anii. Poporul lui Hristos din România este însetat de „apa cea vie”, este înfometat după „pâinea cea spre fiinÈ›ă”.
„Chipuri de pocăinÈ›ă” găsim în viaÈ›a sfinÈ›ilor din primele veacuri creÈ™tine, în viaÈ›a sfinÈ›ilor cu care Dumnezeu a binecuvântat neamul românesc.
„Chipuri de pocăinÈ›ă” găsim, de asemenea, în viaÈ›a bineplăcuÈ›ilor lui Dumnezeu care au odrăslit în sânul altor popoare. CuvioÈ™ii StareÈ›i de la Optina se numără printre aceste „chipuri de pocăinÈ›ă”, printre „geniile sfinÈ›eniei” spre care se îndreaptă omul contemporan în căutare de odihnă sufletească.
IntenÈ›ia publicării unei colecÈ›ii dedicate vieÈ›ii mănăstireÈ™ti de la Optina are È™i un alt scop È™i anume: tot ceea ce s-a petrecut ca viaÈ›ă monahală autentică timp de peste 100 de ani la Optina se datorează influenÈ›ei exercitate asupra Lavrei de Sfântul Paisie Velicicovski de la Mănăstirea NeamÈ›. În viaÈ›a celor 14 stareÈ›i ai Optinei, canonizaÈ›i de Biserica Ortodoxă Rusă în 1996, se descoperă amprenta geniului paisian.
După moartea Sf. Paisie, ucenicii săi au mers în Rusia È™i prin intermediul lor s-a născut fenomenul numit „Optina”. Timp de peste 100 de ani după moartea Sfântului Paisie Velicicovski, monahismul din Èšările Române, din Rusia È™i din alte părÈ›i ale Bisericii Ortodoxe a fost influenÈ›at de lucrarea duhovnicească a Mănăstirii NeamÈ› de la sfârÈ™itul secolului al XVIII-lea.
Vremurile au fost grele pentru Rusia în tot veacul XX, iar pentru România nu tocmai uÈ™oare. InfluenÈ›a vieÈ›ii duhovniceÈ™ti rezultată din lucrarea Sfântului Paisie s-a diminuat considerabil.
Redescoperirea Filocaliei prin traducerile Părintelui Dumitru Stăniloae, revigorarea monahismului atonit, traducerile din SfinÈ›ii PărinÈ›i, redobândirea libertăÈ›ii în spaÈ›iul Europei răsăritene după 1990 au oferit cadrul necesar redescoperirii cu mai multă vigoare a influenÈ›ei Sfântului Paisie asupra vieÈ›ii creÈ™tine ortodoxe.
Publicarea colecÈ›iilor dedicate stareÈ›ilor mănăstirii Optina se doreÈ™te a fi, aÈ™adar, È™i un omagiu adus Sfântului Paisie de la NeamÈ›.
Prin intermediul acestei colecÈ›ii creÈ™tinul de azi intră în legătură cu un izvor de viaÈ›ă care-l adapă autentic în setea lui după sens, lumină, în setea lui după Dumnezeu. ViaÈ›a È™i învăÈ›ăturile stareÈ›ilor de la Optina arată, dincolo de locul È™i timpul în care ei au trăit, că existenÈ›a omului fără Hristos È™i fără Evanghelie, fără Biserică, este un non-sens, o confuzie, o disperare fără leac. Spre stareÈ›ii de la Optina, în veacul al XIX-lea È™i începutul veacului XX, se îndreptau pentru cuvânt duhovnicesc mulÈ›imi de călugări, È›ărani È™i moÈ™ieri, prinÈ›i È™i intelectuali. De ce? Pentru că trăiau dramatic golul din ei È™i simÈ›eau că la umbra sfinÈ›ilor de la Optina găseau izvorul umplerii vieÈ›ii lor cu duh È™i adevăr.
Astăzi, omenirea trăieÈ™te È™i mai dramatic decât în veacurile XIX È™i XX, tragedia singurătăÈ›i, a disperării, a lipsei de libertate lăuntrică. Unde să alerge omul de azi pentru a-È™i regăsi echilibru vieÈ›ii interioare È™i, prin aceasta, să redescopere sensul existenÈ›ei sale?
Răspunsul nu este È™i nu poate fi altul decât: HRISTOS. „VeniÈ›i la mine toÈ›i cei osteniÈ›i È™i împovăraÈ›i È™i Eu vă voi odihni pe voi.” (Matei 11, 28) Numai trăirea întru Hristos umple existenÈ›a omului.
Spre Hristos ne conduce Liturghia, ne conduce Filocalia, ne conduce bucuria lăuntrică a rugăciunii minÈ›ii È™i a inimii, ne conduce lupta cu mândria, ne conduce iubirea de vrăjmaÈ™i. Toate aceste căi ne conduc spre Hristos È™i călăuză avem pe cei ce au parcurs acelaÈ™i drum: pustnicii din Egipt sau cei din CarpaÈ›i, cuvioÈ™ii din Athos sau cei de la Optina.
Rog pe Dumnezeu să binecuvinteze strădania traducătorului, Părintele Profesor Teoctist Caia È™i a ostenitorilor din cadrul Editurii È™i Tipografiei Mitropoliei Moldovei È™i Bucovinei care fac posibilă publicarea colecÈ›iei „CuvioÈ™i stareÈ›i de la Optina”.
Dumnezeu să te binecuvinteze È™i pe tine, cititorule al acestei cărÈ›i, conducându-te prin pocăinÈ›ă, rugăciune È™i iubire, la viaÈ›a în Hristos, singura care-È›i va oferi bucurii adevărate, libertate reală È™i lumină în viaÈ›ă. († TEOFAN, Mitropolitul Moldovei È™i Bucovinei)

Volumul cuprinde marturiile pelerinilor credinciosi care au primit ajutor si folos din partea Cuvioasei Parascheva.

Adunandu-si toate simturile inauntru, silindu-si mintea impreuna cu duhul, atintind-o si legand-o strans si, intr-un cuvant, tintuind-o de Crucea lui Hristos, Sfantul Grigorie repeta adeseori in rugaciune: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul, cu sufletul plin de tremur, cu gemete si cu inima franta; si uda pamantul cu lacrimi calde ce izvorau abundent din ochii sai.

Cei care spun că nu le pasă de cealaltă viaţă şi că nu vor să vieţuiască dincolo de aceasta se înşală pe ei înşişi, chiar dacă nu sunt conştienţi de aceasta. Căci cum e cu putinţă ca oamenii să nu dorească cealaltă viaţă, când ei nu se mai satură de viaţă, aici, pe pământ, fiind ataşaţi de ea ca stridiile de o stâncă… Toţi oamenii iubesc viaţa, dar unii o iubesc pe cea trupească, trecătoare, în vreme ce alţii o iubesc pe cea duhovnicească, veşnică.

În orice caz, chiar dacă cineva nu ar dori să vieţuiască dincolo de viaţa actuală, ar trebui să ştie că aceasta nu depinde de el, ci depinde de Cel ce ne-a creat...

Dumnezeu este Creatorul şi sprijinitorul universului. Chiar dacă El este înfricoşător şi atotputernic, El te iubeşte mai mult decât te pot iubi mama şi tatăl tău, şi El te va îmbrăţişa dacă tu voieşti să experiezi dragostea pe care El o are faţă de tine.

Avem in fata un volum de poezie categoric crestina, o poezie extraordinara, cum n-am mai avut in literatura noastra si cum nu este in lumea intreaga. O poezie de mare adancime si caldura despre ortodoxie. O poezie care se va impune in lumea intreaga.

Pr. D. Staniloae

(lipsa text)

tiinÈ›a È™i religia este o lucrare de neegalat atât în literatura de specialitate rusă, cât È™i în cea străină. 
Ideea scrierii unui articol dedicat relaÈ›iei dintre È™tiinÈ›ă È™i religie i-a venit lui Valentin Feliksovici Voino-IaseneÈ›ki (numele de mirean al Sfântului Luca) pe la începutul anilor ‘20 ai secolului al XX-lea, aproximativ în aceeaÈ™i perioadă când a decis să primească preoÈ›ia. Sfântul Luca a participat la numeroase discuÈ›ii publice È™i dezbateri care includeau diverse atacuri la adresa religiei. Puterea sovietică folosea astfel de dezbateri ca pe un instrument de distrugere a Ortodoxiei. Erau invitaÈ›i să participe oameni de È™tiinÈ›ă materialiÈ™ti, propagandiÈ™ti de partid, foÈ™ti preoÈ›i care rupseseră orice legătură cu Biserica. În mod firesc, ca argumente de bază împotriva existenÈ›ei lui Dumnezeu, în apărarea viziunilor materialiste, erau folosite descoperiri din domeniul fizicii, chimiei, biologiei, fiziologiei È™i din alte È™tiinÈ›e. 
Sfântul Luca (doctor în È™tiinÈ›e medicale, profesor, chirurg) folosea mereu contra-argumente grele È™i puternice È™i astfel aceste dezbateri publice se încheiau, invariabil, prin biruinÈ›a acestui strălucit om de È™tiinÈ›ă, chirurg, propovăduitor, slujitor demn al Bisericii.

Flashmobul îi interpelează pe spectatorii ocazionali cu scopul de a le trezi interes și chiar senzația că „ceva nu este în regulă cu ei înșiși”. Termenul englezesc de flashmob se explică prin asocierea dintre flash, clipă, și mob, mulțime, și desemnează o adunare petrecută într-un loc public, prin care participanții inițiază o acțiune neobișnuită pentru o scurtă durată de timp, după care grupul se împrăștie. Conceptul s-a arătat permeabil unei convertiri duhovnicești, strada fi ind acum înlocuită cu spațiul public al facebook-ului. Multe zeci de astfel de întâlniri prin intermediul transmisiilor video live au stârnit interesul și chiar interpelarea duhovnicească a oricui se trezea pe neașteptate față în față cu acestea. Este ca și cum ai primit răspuns la o întrebare pe care nu neapărat ți-o pusesei, descoperind cu uimire că întrebarea te privea și pe tine.

Calea pocăinÈ›ei lăuntrice în viaÈ›a È™i scrierile Cuviosului Părinte Arsenie Boca este o lucrare de restituire a chipului autentic al unuia dintre marii isihaÈ™ti ai Bisericii Ortodoxe Române È™i, în general, ai spiritualităÈ›ii răsăritene. Evenimentele la care face referire volumul sunt cele ale biografiei lăuntrice. Ele decupează teme prezente în scrierile Cuviosului, care fac înÈ›eleasă întreaga sa învăÈ›ătură, notele È™i însemnările sale reprezentând un adevărat jurnal de front pe calea sfintelor nevoinÈ›e ale desăvârÈ™irii. 

 ContribuÈ›ia Sfântului Andrei Criteanul (660-740) la mariologie constituie o pagină cu adevărat glorioasă în istoria teologiei, imnografiei È™i liturgicii bizantine. Lipsa unei ediÈ›ii în limba română a omileticii È™i a celei mai mari părÈ›i din opera imnografică a acestuia a împiedicat până acum o privire de ansamblu asupra acestei pietre de mare preÈ›. În volumul de faÈ›ă se doreÈ™te o minimală recuperare a acestei lipse, prin publicarea împreună a omiliilor mariologice È™i a canoanelor dedicate Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, cunoscute prin intermediul Theotokarionului Sfântului Nicodim Aghioritul. 

Frapant în orice cadru spaÈ›io-temporal este nefirescul suicidului, care este – È™i în zilele noastre – o temă importantă atât pentru raÈ›iune È™i morală, cât mai ales pentru spiritualitatea umană. Din păcate, la fiecare deceniu din ultima jumătate de secol se constată o creştere alarmantă a procentului celor care suferă de depresie.

Răspândirea acestui fenomen nu poate trece neobservată, È™i ne pune în situaÈ›ia de a căuta mijloace pentru a rezolva problema depresiei È™i a ameliora sănătatea psihică È™i duhovnicească.

ApariÈ›ia acestui scurt îndrumar este rodul unei iniÈ›iative comune a Departamentului de Statistică È™i Cercetare È™i a Departamentului de Tineret din cadrul Arhiepiscopiei IaÈ™ilor

Lumea aceasta se deosebeÈ™te de lumea lui Dumnezeu prin faptul că are ca preocupare centrală supravieÈ›uirea. Lumea lui Dumnezeu, [adică] omul lui Dumnezeu avea ca preocupare centrală viaÈ›a. Noi suntem morÈ›i din punctul acesta de vedere în sensul că nu È™tim să trăim; nici nu dorim viaÈ›a − noi dorim [doar] să supravieÈ›uim! Și nu eu, care sunt o biată făptură născută în comuna Vâlcelele, din România, ci chiar Sfântul Apostol Petru, fiind în preajma Mântuitorului când Domnul i-a spus că urma să sufere È™i să moară pentru el, I-a spus: „Să nu faci asta, să nu mergi, să nu faci asta, să nu-È›i fie Èšie rău”, adică din dragoste zicea, ca să nu sufere, È™i Mântuitorul i-a zis: „Piei înapoia mea, Satano!”, în sensul că nu tu zici, nu tu faci asta, ci duhul Satanei care te stăpâneÈ™te prin frica de moarte È™i de suferinÈ›ă.

Duhul Satanei ne rupe de Dumnezeu împingându-ne să fugim de durere, de suferinÈ›ă, cu orice preÈ›. Ce faci când fugi de durere? Faci ceva împotrivă, devii potrivnic, te împotriveÈ™ti celui rău. Mântuitorul zice: „Nu vă împotriviÈ›i celui rău”. De ce? Pentru că prin împotrivire devii rău. Împotrivirea este răutate, te scoate din darul vieÈ›ii.