Sfanta Maria Magdalena. Sfantul odor al Manastirii Simonos Petras

Format: 14.5x23 cm
ISBN: 978-606-666-430-1
Status: in stoc

Sfanta Maria Magdalena. Sfantul odor al Manastirii Simonos Petras

Colectia: Alte carti
Autor:
Editura: Doxologia
Numar de pagini: 168

„Cinstita mână stângă izvorâtoare de har a Sfintei, slăvitei Mironosițe È™i cea întocmai cu Apostolii Maria Magdalena, constituie o binecuvântare pentru mănăstirea noastră È™i o sfântă laudă, bogăție È™i renume pentru Sfântul Munte, dar È™i un odor multcinstit al Bisericii lui Hristos.

Sărbătoarea Sfintei se prăznuieÈ™te în mod strălucit în sfânta noastră mănăstire pe data de 22 iulie. Sfânta Maria Magdalena împreună cu Sfântul Cuvios Simon Izvorâtorul de Mir constituie cei doi stâlpi È™i ctitori ai Mănăstirii Simonos Petras. Necesitatea editării unei cărți care să cuprindă viața, petrecerea È™i locul Sfintei Magdalena printre ucenicii lui Hristos, atitudinea ei vitejească la Răstignirea È™i Învierea lui Hristos È™i, în general, activitatea ei apostolească, precum È™i cele privitoare la confuzia care s‐a făcut cu privire la curăția ei feciorelnică, ne‐au preocupat adeseori.
De aceea, am hotărât să încredințăm o asemenea operă Ieromonahului Theologos, care a considerat ca pe o binecuvântare faptul de a se ocupa È™tiințific de un astfel de studiu, cercetând izvoare vrednice de crezare. Desigur, încercarea în discuție impunea multe dificultăți, dat fiind faptul că mărturiile autentice din Scripturi despre viața È™i activitatea misionară a Sfintei sunt limitate È™i informațiile corespunzătoare puteau fi extrase numai din operele Sfinților Părinți ai Bisericii noastre È™i din mărturiile autentice ale Tradiției noastre bisericeÈ™ti, atât cele vechi, cât È™i cele mai noi.
Cartea în discuție, Sfânta Maria Magdalena. Sfântul odor al Mănăstirii Simonos Petras , credem că prezintă complet imaginea personalității Sfintei Maria Magdalena.
De aceea se È™i editează acum pentru luminarea È™i zidirea sufletească a credincioÈ™ilor evlavioÈ™i care o cinstesc pe Maria Magdalena. Ea ocupă un loc de seamă printre femeile la care face referire Noul Testament.

Pe de altă parte, mâna făcătoare de minuni È™i izvorâtoare de mir a Sfintei noastre care s‐a atins de Cel Neatins, Domnul cel Înviat È™i Dumnezeul nostru, este pusă la închinarea pelerinilor evlavioÈ™i înlăuntrul sfintei noastre mănăstiri, în fiecare zi, dar È™i afară din mănăstire, când se scot spre închinare È™i binecuvântare pentru sfințirea poporului dreptcredincios al lui Dumnezeu.
Fără îndoială, înmiit au a se folosi închinătorii care imită, atât cât le este cu putință, sfânta È™i dumnezeiasca ei viețuire, vrednică de imitare È™i, mai ales, credința, adâncimea dragostei È™i devotamentul ei pentru Cel ce a pătimit pentru noi È™i S‐a îngropat È™i a înviat, Hristos, Domnul È™i Dumnezeul nostru."

Arhimandritul Elisei,
Starețul Sfintei Mănăstiri Simonos Petras

Pret: 25.00 LEI   
  Cumpara


Scrieti o recenzie

Nume:
Email:
Mesajul:
Apreciere:



  Trimite comentariul


(Nu exista recenzii la aceasta carte. Fiti primul care scrie o recenzie!)


Carti similare


    • De ce, oare, această iniÈ›iativă care comportă multă muncă, dificultăÈ›i, timp È™i investiÈ›ie materială? Răspunsul este simplu. Poporul cel dreptcredincios are nevoie de „chipuri de pocăinÈ›ă” cum rosteÈ™te o rugăciune din canonul de pregătire pentru primirea Sfintei ÎmpărtăÈ™anii. Poporul lui Hristos din România este însetat de „apa cea vie”, este înfometat după „pâinea cea spre fiinÈ›ă”.
      „Chipuri de pocăinÈ›ă” găsim în viaÈ›a sfinÈ›ilor din primele veacuri creÈ™tine, în viaÈ›a sfinÈ›ilor cu care Dumnezeu a binecuvântat neamul românesc.
      „Chipuri de pocăinÈ›ă” găsim, de asemenea, în viaÈ›a bineplăcuÈ›ilor lui Dumnezeu care au odrăslit în sânul altor popoare. CuvioÈ™ii StareÈ›i de la Optina se numără printre aceste „chipuri de pocăinÈ›ă”, printre „geniile sfinÈ›eniei” spre care se îndreaptă omul contemporan în căutare de odihnă sufletească.
      IntenÈ›ia publicării unei colecÈ›ii dedicate vieÈ›ii mănăstireÈ™ti de la Optina are È™i un alt scop È™i anume: tot ceea ce s-a petrecut ca viaÈ›ă monahală autentică timp de peste 100 de ani la Optina se datorează influenÈ›ei exercitate asupra Lavrei de Sfântul Paisie Velicicovski de la Mănăstirea NeamÈ›. În viaÈ›a celor 14 stareÈ›i ai Optinei, canonizaÈ›i de Biserica Ortodoxă Rusă în 1996, se descoperă amprenta geniului paisian.
      După moartea Sf. Paisie, ucenicii săi au mers în Rusia È™i prin intermediul lor s-a născut fenomenul numit „Optina”. Timp de peste 100 de ani după moartea Sfântului Paisie Velicicovski, monahismul din Èšările Române, din Rusia È™i din alte părÈ›i ale Bisericii Ortodoxe a fost influenÈ›at de lucrarea duhovnicească a Mănăstirii NeamÈ› de la sfârÈ™itul secolului al XVIII-lea.
      Vremurile au fost grele pentru Rusia în tot veacul XX, iar pentru România nu tocmai uÈ™oare. InfluenÈ›a vieÈ›ii duhovniceÈ™ti rezultată din lucrarea Sfântului Paisie s-a diminuat considerabil.
      Redescoperirea Filocaliei prin traducerile Părintelui Dumitru Stăniloae, revigorarea monahismului atonit, traducerile din SfinÈ›ii PărinÈ›i, redobândirea libertăÈ›ii în spaÈ›iul Europei răsăritene după 1990 au oferit cadrul necesar redescoperirii cu mai multă vigoare a influenÈ›ei Sfântului Paisie asupra vieÈ›ii creÈ™tine ortodoxe.
      Publicarea colecÈ›iilor dedicate stareÈ›ilor mănăstirii Optina se doreÈ™te a fi, aÈ™adar, È™i un omagiu adus Sfântului Paisie de la NeamÈ›.
      Prin intermediul acestei colecÈ›ii creÈ™tinul de azi intră în legătură cu un izvor de viaÈ›ă care-l adapă autentic în setea lui după sens, lumină, în setea lui după Dumnezeu. ViaÈ›a È™i învăÈ›ăturile stareÈ›ilor de la Optina arată, dincolo de locul È™i timpul în care ei au trăit, că existenÈ›a omului fără Hristos È™i fără Evanghelie, fără Biserică, este un non-sens, o confuzie, o disperare fără leac. Spre stareÈ›ii de la Optina, în veacul al XIX-lea È™i începutul veacului XX, se îndreptau pentru cuvânt duhovnicesc mulÈ›imi de călugări, È›ărani È™i moÈ™ieri, prinÈ›i È™i intelectuali. De ce? Pentru că trăiau dramatic golul din ei È™i simÈ›eau că la umbra sfinÈ›ilor de la Optina găseau izvorul umplerii vieÈ›ii lor cu duh È™i adevăr.
      Astăzi, omenirea trăieÈ™te È™i mai dramatic decât în veacurile XIX È™i XX, tragedia singurătăÈ›i, a disperării, a lipsei de libertate lăuntrică. Unde să alerge omul de azi pentru a-È™i regăsi echilibru vieÈ›ii interioare È™i, prin aceasta, să redescopere sensul existenÈ›ei sale?
      Răspunsul nu este È™i nu poate fi altul decât: HRISTOS. „VeniÈ›i la mine toÈ›i cei osteniÈ›i È™i împovăraÈ›i È™i Eu vă voi odihni pe voi.” (Matei 11, 28) Numai trăirea întru Hristos umple existenÈ›a omului.
      Spre Hristos ne conduce Liturghia, ne conduce Filocalia, ne conduce bucuria lăuntrică a rugăciunii minÈ›ii È™i a inimii, ne conduce lupta cu mândria, ne conduce iubirea de vrăjmaÈ™i. Toate aceste căi ne conduc spre Hristos È™i călăuză avem pe cei ce au parcurs acelaÈ™i drum: pustnicii din Egipt sau cei din CarpaÈ›i, cuvioÈ™ii din Athos sau cei de la Optina.
      Rog pe Dumnezeu să binecuvinteze strădania traducătorului, Părintele Profesor Teoctist Caia È™i a ostenitorilor din cadrul Editurii È™i Tipografiei Mitropoliei Moldovei È™i Bucovinei care fac posibilă publicarea colecÈ›iei „CuvioÈ™i stareÈ›i de la Optina”.
      Dumnezeu să te binecuvinteze È™i pe tine, cititorule al acestei cărÈ›i, conducându-te prin pocăinÈ›ă, rugăciune È™i iubire, la viaÈ›a în Hristos, singura care-È›i va oferi bucurii adevărate, libertate reală È™i lumină în viaÈ›ă. († TEOFAN, Mitropolitul Moldovei È™i Bucovinei)

Volume apartinand de la aceeasi editura

    • Se spune că Panaghia s-a născut demult, tare demult, pe când locurile străjuite de Moş Ceahlău şi udate de Mama Bistriţa erau aproape cu totul sălbatice… S-a născut, draga de ea, într-un cătun de la poalele Ceahlăului, în familia unor oameni sărmani. A fost însă binecuvântată, din fragedă pruncie, cu multe şi alese însuşiri. Că s-au strâns ursitoarele în jurul ei de îndată ce a venit pe lume, dăruindu-i pe rând, de la căpătâiul albiei ce-i era şi leagăn, mai toate bunătăţile vieţii… Numai că, nu ştiu cum s-a făcut, dar, întrecându-se ele în a-i lumina viitorul, au miluit-o cu frumuseţe la chip, cu frăgezime şi gingăşie în trup, cu pas mlădios, cu duioşie în suflet, cu strălucire de azur în priviri, dar… au uitat de noroc!

      Aşa a crescut, ca bucurie a ochilor şi sufletelor celor doi părinţi ai săi, cu totul nevoiaşi în ale traiului cel de toate zilele. Că mult prea puţin pământ aveau pentru a cultiva cele trebuitoare la orice masă şi nici cu destulă fâneaţă pentru bietele animale nu erau dăruiţi. De aceea, doar câteva orătănii şi două capre ţineau pe lângă bordeiul lor… Au tot muncit din greu, sărmanii, dar n-au apucat să-şi vadă fata ieşită în lume şi măritată cu un flăcău vrednic, precum merita. S-au stins din viaţă într-o toamnă ploioasă şi rece, zdrobiţi de un trunchi de copac pe când încercau să-şi facă rost de lemn pentru iarna cea lungă şi grea.

      Ei, şi dacă a rămas Panaghia orfană, iaca, ştiindu-i frumuseţea cea fără de seamăn, atât la trup cât şi la suflet, s-au grăbit să o ia în grija lor doi soţi mai înstăriţi, dar fără copii, care trăiau într-un sat vecin, ceva mai mare. Nu a durat însă prea mult bucuria noilor săi părinţi…

    • ppspanAcum nu mai putin de saptezeci de ani, pr. George Florovsky invita insistent lumea academica, si nu numai, spre intoarcerea la izvoare. Ce-i drept, pe ici, pe colo, unii au reusit, altii s-au eschivat, iar altii au ramas in continuare fideli modelului occidental de analiza si de redactare a unei lucrari. On fond, responde ad fontes nu este numai un simplu dicton ce a devenit „celebru” in mediul teologico-academic, ci mai degraba o necesitate a noastra, a ortodocsilor, de a ne reintoarce la izvoarele pe care le citim, le marturisim si le analizam; este intoarcerea la marele tezaur al Bisericii, de care ar trebui sa fim constienti si pe care ar trebui sa-l fructificam la cote maxime. Pe de alta parte, intoarcerea trebuie sa presupuna in mod direct si cunoasterea tezaurului, nu numai formularea unei simple idei despre existenta sa, formulare ce nu va impinge pe nimeni, de altfel, sa depaseasca spatiul ignorantei si al necunoasterii./spanbr /spanConstienti fiind de aceasta realitate, spatiul ecclesial romanesc trebuie sa depaseasca mai ales spatiul dezinteresului manifestat, din pacate, la toate capitolele. Dezinteresul studierii operelor Sfintilor Parinti, receptati mai ales prin filiera occidentala, demonstreaza nu numai un simptom, ci si o necrozare a ideii pr. George Florovsky de a regandi teologia, printr-o (re)intoarcere. Atunci cand ne gandim la acest dicton florovskian, nu trebuie sa ne proiectam interesul doar spre o simpla regandire a ceea ce detine si este specific duhului ortodox, cat mai ales sa intelegem valoarea inestimabila a ceea ce reprezinta tezaurul Ortodoxiei./spanbr /spanDe vreme ce perioadele patristice nu au fost numai acele vremuri in care s-a redactat tumultuoasa istorie ecleziala, suntem datori sa accentuam si realitatea ca:/spanbr /span„vivacitatea duhovniceasca si tensiunea prin care Parintii Bisericii au facut fata problemelor epocii lor constituie un imbold continuu si o obligatie presanta pentru fiecare Biserica care trebuie sa faca fata cu aceeasi promptitudine, vivacitate si claritate la diferitele probleme complexe si la amenintarile potrivnice credintei epocilor urmatoare” ./spanbr /spanAcest fragment al lui E. Schlink ne arata mai cu seama constientizarea importantei Sfintilor Parinti in viata tumultuoasa a Bisericii, de a trai iubind duhul patristic, insa nu incarcati de sentimente reci, ci, mai ales, cuprinsi de o atitudine proiectata spre viitor. „Imbold” vs. „obligatie” sunt cele doua puncte ale „extremitatii” dialogale, la care este invitat astazi spatiul ortodox heteroclit si la care trebuie sa raspunda. Ontr-o alta ordine de idei, „imbold” vs. „obligatie” determina pe orice iubitor sincer de cultura teologica sa descopere toate acele mijloace de a intra in contact cu tezaurul Ortodoxiei, iar pe de alta parte sa aiba „obligatia” de a reda prin orice mod cu putinta intelesurile acestuia./spanbr /spanSuntem tentati sa credem ca tocmai acest aspect il poate avea in vedere traducerea si redarea unui text patristic: de a fi „accesata” si folosita de toti cei interesati de izvoarele Ortodoxiei, si nu de a fi trecuta in cadrul cv-ului personal ca o mare „realizare” traductologica, peste care se va depune praful uitarii. Prin actul traductologic, prin compunerea unor lucrari valoroase ce vor aseza la baza lor duhul filocalic si patristic, printr-o traire in acest duh si printr-o vie marturisire a sa, se poate realiza un prim pas spre intoarcerea la izvoare!/spanbr /spanPornind de la aceste reflectii, prezenta lucrare se deschide cu studiul sinteza intitulat „Sf. Roman Melodul – imnograful desavarsit al Ortodoxiei”, avand in vedere recuperarea unor aspecte extrem de importante pentru intelegerea corecta a vietii, operei si teologiei Sfantului Roman Melodul. Tot aici, semnatarul textului scoate in evidenta si transmiterea manuscriptica, editiile de text, precum si traducerile moderne din spatiul oriental si occidental./spanbr /spanCea de-a doua parte a lucrarii, denumita „Imne hristologice”, condenseaza un numar de cinci condace ale Melodului, in ordinea lor: condac la inmultirea celor cinci paini, condac la pipairea Apostolului Toma, condac la Onaltarea Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos, condac la Pogorarea Duhului Sfant si condac la a doua Venire a Mantuitorului Iisus Hristos. Sectiunea „Imne cu diferite teme”, grupeaza alte cinci condace romaneice, care trateaza aspecte moral-duhovnicesti (condacul despre bogat si despre saracul Lazar, primul condac la Cele Zece Fecioare, al doilea condac la Cele Zece Fecioare, despre sfintele nevointe monahale si despre petrecerea in manastire), cat si aspecte legate de viata tumultuoasa a cetatii Constantinopolului (condac la orice cutremur si incendiu). Traducerile lui Alexandru Iorga sunt insotite de scurte comentarii preliminare, precum si de referintele scripturistice ale fiecarui condac. Textele prezentate in actuala editie nu au fost traduse si publicate in limba romana, cu exceptia a doua materiale: condacul la pipairea Apostolului Toma si primul condac la Cele Zece Fecioare, publicate pentru prima data in literatura patristica romaneasca in volumul editat de Parascheva Grigoriu, Imnele pocaintei (Iasi, 2006)./spanbr /spanLucrarea se incheie cu o bibliografie selectiva destul de cuprinzatoare atat despre viata, opera si teologia imnografului grec, cat si despre imnografie si condac. Am exclus totusi din aceasta bibliografie, acele materiale care se refera la teologia Imnului Acatist./span/p/p
watch series