Editura Evanghelismos - Libraria ta virtuala!
Carti online gratuite (nou)

Aceasta carte de suflet folositoare a Egumenului Sfintei Manastiri Filotheu, Arhimandritul Efrem, pote fi socotita o visterie duhovniceasca. Ea cuprinde multime de comori duhovnicesti. Cuvantul sau simplu si intelept, concis si direct, ascetic si ortodox, cade usor ca o ploaie pe pamant uscat, izvoraste ca un paraias, adapand tot sufletul cuvantator si iubitor de Dumnezeu ce inseteaza si este precum pomul rasadit langa izvoarele apelor.

Experienta in arta culinara am dobandit-o in Sfantul Munte Athos, La Manastirea Sfantul Pavel si la Schitul Romanesc Lacu, dar si la Manastirea Pestera Sfantului Apostol Andrei din Romania, iar o mica parte lucrand la bucatarii din Maroc, Spania si Germania. Dintre atatea feluri de mancare pe care le-am pregatit, am ales pentru dumneavoastra ceea ce am crezut ca va intereseaza. Am eliminat carnea, deoarece in Sfantul Munte Athos si la unele manastiri din Romania nu se consuma deloc. Am eliminat, de asemenea, rantasurile si prajelile, dar si sarea de lamaie, care stim ca dauneaza.

Parintele Paisie Aghioritul este unul dintre cei mai iubiti parinti de la Sfantul Munte, a carui faima a depasit cu mult hotarele Greciei. Veneau la Parintele Paisie pentru a-l vedea si a-i cere sfat oameni din cele mai diferite colturi ale lumii: Australia, America, Canada, Germania, Rusia, Romania, Franta, Africa. Si toti plecau bucurosi si impacati sufleteste dupa o intalnire cu parintele.

Volumul al treilea cuprinde subiecte care il pot ajuta pe omul chinuit de pacat sa dobandeasca nelinistea cea buna si sa se nevoiasca duhovniceste pentru a se elibera de legaturile pacatului. Traind pocainta crestinul se va putea dezbraca de omul sau cel vechi care, precum spune undeva Staretul, este "un chirias rau inlauntrul nostru si, ca sa plece, trebuie sa-i daramam casa si sa incepem sa zidim cladirea cea noua, adica pe omul cel nou". In prima parte a acestui volum au fost cuprinse cu precadere unele cuvinte din cele pe care ni le-a spus Staretul referitoare la ganduri. Partea a doua se refera la marea binecuvantare pe care o primeste omul de la Dumnezeu atunci cand este nedreptatit si infrunta duhovniceste nedreptatea. Partea a treia face referire la pacat, care transforma in iad viata pamanteasca; viata care poate deveni, insa, Rai prin nevointa duhovniceasca. In partea a patra se arata felul in care puterile intunericului, care actioneaza prin uneltele lor, vrajitorii, inselatii etc., desi sunt cu adevarat foarte slabe, pot deveni tari atunci cand omul le da drepturi asupra sa printr-un oarecare pacat greu, prin care si primeste influenta diavoleasca. In sfarsit, in partea a cincea se accentueaza ca Taina Marturisirii este absolut necesara pentru iertarea pacatelor si ca tot crestinul care voieste sa umble cu siguranta in viata duhovniceasca trebuie sa aiba un povatuitor duhovnicesc.

Minunea Sfintei Lumini de la Ierusalim, care se savarseste in fiecare an in cadrul unei ceremonii speciale a ortodocsilor in amiaza Sambetei celei Mari, se afla in ultima vreme in atentia oamenilor de stiinta, dat fiind faptul ca s-au formulat, chiar si din partea clericilor si teologilor, puncte de vedere care neaga caracterul ei suprafiresc. Adica neaga evenimentul marturisit si trait de veacuri pana astazi, al venirii minunate din Cer a Sfintei si necreatei Lumini, care aprinde candela stinsa de pe Sfantul Mormant, fara interventia omeneasca. Din aceasta candela, in continuare, patriarhul grec-ortodox aprinde patru manunchiuri a cate 33 de lumanari fiecare si imparte Sfanta Lumina credinciosilor care asteapta in biserica. Odata cu aprinderea minunata a candelei de pe Sfantul Mormant se aprind si alte candele si manunchiuri de lumanari ale inchinatorilor.

In viata mistica a Bisericii, exista o permanenta interactiune intre Vesnicie si temporalitate. Unirea cu Dumnezeu (theosis), intru care omul ajunge pe cea mai inalta treapta a desavarsirii pe pamant, fiind inca in trup, dar totusi curatit de patimi, se sprijina pe aceasta permanenta interactiune a lumii celei din vesnicie cu lumea supusa mortii. Facandu-se partasi la cele dumnezeiesti, intr-u comuniune nedesavarsita cu cele desavarsite, Sfintii nostri Parinti si toti sfintii, care prin har stralucesc chiar si in vremea noastra - desi intr-un numar tot mai mic -, ne descopera prin viata lor o realitate spirituala care il leaga pe orice crestin ortodox cu Vesnicia. Arhim. Hrisostom

„Familia este biserica de acasă” spune Sfântul Ioan Gură de Aur, iar Mântuitorul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu întrupat, a binecuvântat familia la nunta din Cana Galileii, punând astfel început al minunilor Sale, după textul Sfântului Apostol È™i Evanghelist Ioan. „Familia este greu încercată azi, ca orice valoare a lumii noastre”, arăta È™i Cuviosul Părinte Arhimandrit Justin Pârvu. Volumul de faÈ›ă este un buchet duhovnicesc al SfinÈ›ilor ocrotitori ai familiei, un florilegiu sacru al Rugăciunilor către SfinÈ›i, CuvioÈ™i, DrepÈ›i È™i Mucenici. Dumnezeului nostru slavă!

In volumul de fata sunt analizate 20 de lucrari. Autorii acestor lucrari sunt cu totii monahi athoniti si impartasesc aceleasi idei si preocupari. De asemenea, ei sunt apropiati de vremurile noastre. majoritatea inca traiesc si sunt persoane pe care le-am intalnit si intervievat. Titlul Mesaje din Sfantul Munte i-a fost conferit acestui volum, intrucat toate recenziile-analize apartin unor lucrari scrise de catre monahi athoniti si contin importante mesaje pentru omenirea contemporana cu privire la subiecte legate de monahism, umanism, laicitate, , civilizatie tehnologica si educatie; stari psihice precum: angoasa, depresia, seninatatea, si bucuria; preocupari precum postul si rugaciunea si inalte trepte duhovnicesti ale virtutii, sfinteniei si mantuirii. Constantine Cavarnos Traducere de Profesor Paul Balan

De mic copil, Sfantul Paisie a avut drept tinta Cerul. Spre aceasta tinta s-a indreptat toata viata cu o minunata acrivie. Singura sa preocupare a fost ascultarea de poruncile lui Dumnezeu si de sfanta Sa voie si astfel a devenit „organ dumnezeiesc, organ cuvantator, organ al Duhului, bine intocmit si bine rasunator” (Sfantul Grigorie Cuvantatorul de Dumnezeu, Cuvantul 12, 1). S-a supus la nevointe care depaseau masurile omenesti, a varsat sudoare si lacrimi, a facut „experiente duhovnicesti pe sine, ca un bun botanist”, „s-a amarat el insusi prin incercarile pe care le-a facut”, si si-a lasat „retetele sale duhovnicesti”, prin care oricine isi poate afla sanatatea duhovniceasca. Garantiile duhovnicesti pe care ni le-a lasat sunt: pocainta si spovedania, dragostea si smerenia, rugaciunea si rabdarea, gandurile bune si duhul de jertfa.

Daca va voi cineva sa estimeze lucrarea Parintelui Nicolae Koghionis va trebui sa bata la toate usile caselor imensei parohii a Sfantului Elefterie Pediu Areos (Ghizi) din Atena pentru a intreba despre smeritul si simpaticul preot care ii vizita din cand in cand pentru a savarsi Agheasma, Sfantul Maslu, pentru a le duce Sfanta Impartasanie sau pentru a-i convinge sa se aboneze la reviste religioase; pentru a absorbi durerea sutelor de neputiinciosi pe care ii vizita in anumite rastimpuri, pentru a discuta cu nenumaratele suflete greu ranite ce si-au aflat odihna sub epitrahilul sau, pentru a asculta cu rabdare problemele semenilor nostri sensibili, cuprinsi de boli sufletesti, pe care niciodata nu-i intrerupea la marturisire si pe care, cu harisma sa, stia sa-i odihneasca.

Asa precum farurile asezate pe tarmuri povatuiesc pe cei care calatoresc pe mare, tot astfel si farurile duhovnicesti asezate de Dumnezeu povatuiesc pe cei care calatoresc pe marea acestei vieti. Un astfel de far duhovnicesc asezat intre stancile Katunakiei a fost si Staretul Efrem. Acesta, raspunzand chemarii lui Dumnezeu inca de tanar, a plecat in Sfantul Munte al Athonului, singurul loc de nevointa care se potrivea nazuintelor sale ascetice. Aici a trait in desavarsita ascultare fata de staretul sau, Nichifor, virtute care l-a ajutat sa urce foarte repede pe inalte culmi duhovnicesti. Pronia dumnezeiasca, care pe toate le randuieste cu intelepciune, a adus acest "cerb insetat" de apa Vietii sub indrumarea duhovniceasca a renumitului si mult experimentatului isihast Iosif. Desi staretul sau era batranul Nichifor, in nevointa duhovniceasca Parintele Efrem a ramas ucenic credincios al Staretului Iosif pana la moartea acestuia. De la el a invatat lucrarea tainica a rugaciunii mintii, intru care a sporit atat de mult si atat de repede, incat s-a invrednicit inca de tanar sa aiba descoperiri dumnezeisti.

Ambele volume ale cărÈ›ii de faÈ›ă(primul terminat în 1972, al doilea în 1973) trădează efortul disperat al părintelui Marcu de a descoperi „prezenÈ›a reală a lui Dumnezeu” în „rugăciunea lui Iisus”, pe care el nu s-a mulÈ›umit doar s-o teoretizeze, cum ar părea la prima vedere, cât mai ales s-o trăiască, ca metodă de echilibrare sufletească într-o lume profund tulburată de presiunea politică, socială È™i psihologică masivă exercitată de propaganda materialist-vulgară a momentului; un materialism care, spre marea durere a autorului cărÈ›ii de faÈ›ă, pătrunsese adânc È™i în mediile bisericeÈ™ti, în special în rândurile clerului mediu È™i înalt, punând în umbră (dacă nu chiar aruncând în dispreÈ› È™i în uitare) marea temă a „rugăciunii”.

Format: 14.5x21 cm
ISBN: 978-606-666-761-6
Status: in stoc

Trairea ortodoxa in contextul provocarilor de azi

Colectia: Alte carti
Autor: Schimonahia Siluana Vlad
Editura: Doxologia
Numar de pagini: 152

Lumea aceasta se deosebeÈ™te de lumea lui Dumnezeu prin faptul că are ca preocupare centrală supravieÈ›uirea. Lumea lui Dumnezeu, [adică] omul lui Dumnezeu avea ca preocupare centrală viaÈ›a. Noi suntem morÈ›i din punctul acesta de vedere în sensul că nu È™tim să trăim; nici nu dorim viaÈ›a − noi dorim [doar] să supravieÈ›uim! È˜i nu eu, care sunt o biată făptură născută în comuna Vâlcelele, din România, ci chiar Sfântul Apostol Petru, fiind în preajma Mântuitorului când Domnul i-a spus că urma să sufere È™i să moară pentru el, I-a spus: „Să nu faci asta, să nu mergi, să nu faci asta, să nu-È›i fie Èšie rău”, adică din dragoste zicea, ca să nu sufere, È™i Mântuitorul i-a zis: „Piei înapoia mea, Satano!”, în sensul că nu tu zici, nu tu faci asta, ci duhul Satanei care te stăpâneÈ™te prin frica de moarte È™i de suferinÈ›ă.

Duhul Satanei ne rupe de Dumnezeu împingându-ne să fugim de durere, de suferinÈ›ă, cu orice preÈ›. Ce faci când fugi de durere? Faci ceva împotrivă, devii potrivnic, te împotriveÈ™ti celui rău. Mântuitorul zice: „Nu vă împotriviÈ›i celui rău”. De ce? Pentru că prin împotrivire devii rău. Împotrivirea este răutate, te scoate din darul vieÈ›ii.

Pret: 12.00 LEI

Scrieti o recenzie

Carti similare

- De ce, oare, această iniÈ›iativă care comportă multă muncă, dificultăÈ›i, timp È™i investiÈ›ie materială? Răspunsul este simplu. Poporul cel dreptcredincios are nevoie de „chipuri de pocăinÈ›ă” cum rosteÈ™te o rugăciune din canonul de pregătire pentru primirea Sfintei ÎmpărtăÈ™anii. Poporul lui Hristos din România este însetat de „apa cea vie”, este înfometat după „pâinea cea spre fiinÈ›ă”.
  „Chipuri de pocăinÈ›ă” găsim în viaÈ›a sfinÈ›ilor din primele veacuri creÈ™tine, în viaÈ›a sfinÈ›ilor cu care Dumnezeu a binecuvântat neamul românesc.
  „Chipuri de pocăinÈ›ă” găsim, de asemenea, în viaÈ›a bineplăcuÈ›ilor lui Dumnezeu care au odrăslit în sânul altor popoare. CuvioÈ™ii StareÈ›i de la Optina se numără printre aceste „chipuri de pocăinÈ›ă”, printre „geniile sfinÈ›eniei” spre care se îndreaptă omul contemporan în căutare de odihnă sufletească.
  IntenÈ›ia publicării unei colecÈ›ii dedicate vieÈ›ii mănăstireÈ™ti de la Optina are È™i un alt scop È™i anume: tot ceea ce s-a petrecut ca viaÈ›ă monahală autentică timp de peste 100 de ani la Optina se datorează influenÈ›ei exercitate asupra Lavrei de Sfântul Paisie Velicicovski de la Mănăstirea NeamÈ›. În viaÈ›a celor 14 stareÈ›i ai Optinei, canonizaÈ›i de Biserica Ortodoxă Rusă în 1996, se descoperă amprenta geniului paisian.
  După moartea Sf. Paisie, ucenicii săi au mers în Rusia È™i prin intermediul lor s-a născut fenomenul numit „Optina”. Timp de peste 100 de ani după moartea Sfântului Paisie Velicicovski, monahismul din Èšările Române, din Rusia È™i din alte părÈ›i ale Bisericii Ortodoxe a fost influenÈ›at de lucrarea duhovnicească a Mănăstirii NeamÈ› de la sfârÈ™itul secolului al XVIII-lea.
  Vremurile au fost grele pentru Rusia în tot veacul XX, iar pentru România nu tocmai uÈ™oare. InfluenÈ›a vieÈ›ii duhovniceÈ™ti rezultată din lucrarea Sfântului Paisie s-a diminuat considerabil.
  Redescoperirea Filocaliei prin traducerile Părintelui Dumitru Stăniloae, revigorarea monahismului atonit, traducerile din SfinÈ›ii PărinÈ›i, redobândirea libertăÈ›ii în spaÈ›iul Europei răsăritene după 1990 au oferit cadrul necesar redescoperirii cu mai multă vigoare a influenÈ›ei Sfântului Paisie asupra vieÈ›ii creÈ™tine ortodoxe.
  Publicarea colecÈ›iilor dedicate stareÈ›ilor mănăstirii Optina se doreÈ™te a fi, aÈ™adar, È™i un omagiu adus Sfântului Paisie de la NeamÈ›.
  Prin intermediul acestei colecÈ›ii creÈ™tinul de azi intră în legătură cu un izvor de viaÈ›ă care-l adapă autentic în setea lui după sens, lumină, în setea lui după Dumnezeu. ViaÈ›a È™i învăÈ›ăturile stareÈ›ilor de la Optina arată, dincolo de locul È™i timpul în care ei au trăit, că existenÈ›a omului fără Hristos È™i fără Evanghelie, fără Biserică, este un non-sens, o confuzie, o disperare fără leac. Spre stareÈ›ii de la Optina, în veacul al XIX-lea È™i începutul veacului XX, se îndreptau pentru cuvânt duhovnicesc mulÈ›imi de călugări, È›ărani È™i moÈ™ieri, prinÈ›i È™i intelectuali. De ce? Pentru că trăiau dramatic golul din ei È™i simÈ›eau că la umbra sfinÈ›ilor de la Optina găseau izvorul umplerii vieÈ›ii lor cu duh È™i adevăr.
  Astăzi, omenirea trăieÈ™te È™i mai dramatic decât în veacurile XIX È™i XX, tragedia singurătăÈ›i, a disperării, a lipsei de libertate lăuntrică. Unde să alerge omul de azi pentru a-È™i regăsi echilibru vieÈ›ii interioare È™i, prin aceasta, să redescopere sensul existenÈ›ei sale?
  Răspunsul nu este È™i nu poate fi altul decât: HRISTOS. „VeniÈ›i la mine toÈ›i cei osteniÈ›i È™i împovăraÈ›i È™i Eu vă voi odihni pe voi.” (Matei 11, 28) Numai trăirea întru Hristos umple existenÈ›a omului.
  Spre Hristos ne conduce Liturghia, ne conduce Filocalia, ne conduce bucuria lăuntrică a rugăciunii minÈ›ii È™i a inimii, ne conduce lupta cu mândria, ne conduce iubirea de vrăjmaÈ™i. Toate aceste căi ne conduc spre Hristos È™i călăuză avem pe cei ce au parcurs acelaÈ™i drum: pustnicii din Egipt sau cei din CarpaÈ›i, cuvioÈ™ii din Athos sau cei de la Optina.
  Rog pe Dumnezeu să binecuvinteze strădania traducătorului, Părintele Profesor Teoctist Caia È™i a ostenitorilor din cadrul Editurii È™i Tipografiei Mitropoliei Moldovei È™i Bucovinei care fac posibilă publicarea colecÈ›iei „CuvioÈ™i stareÈ›i de la Optina”.
  Dumnezeu să te binecuvinteze È™i pe tine, cititorule al acestei cărÈ›i, conducându-te prin pocăinÈ›ă, rugăciune È™i iubire, la viaÈ›a în Hristos, singura care-È›i va oferi bucurii adevărate, libertate reală È™i lumină în viaÈ›ă. († TEOFAN, Mitropolitul Moldovei È™i Bucovinei)

Staretul Varsanufie de la Optina. Viata si minunile - Schimonahia Siluana Vlad

Doxologia

- Volumul cuprinde marturiile pelerinilor credinciosi care au primit ajutor si folos din partea Cuvioasei Parascheva.

Binefacerile Sfintei Cuvioase Parascheva. Marturii ale inchinatorilor - Vol. 1 - Schimonahia Siluana Vlad

Doxologia

- Adunandu-si toate simturile inauntru, silindu-si mintea impreuna cu duhul, atintind-o si legand-o strans si, intr-un cuvant, tintuind-o de Crucea lui Hristos, Sfantul Grigorie repeta adeseori in rugaciune: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul, cu sufletul plin de tremur, cu gemete si cu inima franta; si uda pamantul cu lacrimi calde ce izvorau abundent din ochii sai.

Rugaciunea lui Iisus in scrierile Sfantului Grigorie Sinaitul - Schimonahia Siluana Vlad

Doxologia

- Cei care spun că nu le pasă de cealaltă viaţă şi că nu vor să vieţuiască dincolo de aceasta se înşală pe ei înşişi, chiar dacă nu sunt conştienţi de aceasta. Căci cum e cu putinţă ca oamenii să nu dorească cealaltă viaţă, când ei nu se mai satură de viaţă, aici, pe pământ, fiind ataşaţi de ea ca stridiile de o stâncă… Toţi oamenii iubesc viaţa, dar unii o iubesc pe cea trupească, trecătoare, în vreme ce alţii o iubesc pe cea duhovnicească, veşnică.
  
  În orice caz, chiar dacă cineva nu ar dori să vieţuiască dincolo de viaţa actuală, ar trebui să ştie că aceasta nu depinde de el, ci depinde de Cel ce ne-a creat...
  
  Dumnezeu este Creatorul şi sprijinitorul universului. Chiar dacă El este înfricoşător şi atotputernic, El te iubeşte mai mult decât te pot iubi mama şi tatăl tău, şi El te va îmbrăţişa dacă tu voieşti să experiezi dragostea pe care El o are faţă de tine.

Filosofi greci crestini moderni despre sufletul omenesc - Schimonahia Siluana Vlad

Doxologia

- Avem in fata un volum de poezie categoric crestina, o poezie extraordinara, cum n-am mai avut in literatura noastra si cum nu este in lumea intreaga. O poezie de mare adancime si caldura despre ortodoxie. O poezie care se va impune in lumea intreaga.
  
  Pr. D. Staniloae

Epifania. Cele din urma poeme de dragoste crestina - Schimonahia Siluana Vlad

Doxologia

- (lipsa text)

Duminicile Peceti ale Invierii 40 de Predici la Duminicle Octoihului - Schimonahia Siluana Vlad

Doxologia

Carti scrise de acelasi autor

- Lumea aceasta se deosebeÈ™te de lumea lui Dumnezeu prin faptul că are ca preocupare centrală supravieÈ›uirea. Lumea lui Dumnezeu, [adică] omul lui Dumnezeu avea ca preocupare centrală viaÈ›a. Noi suntem morÈ›i din punctul acesta de vedere în sensul că nu È™tim să trăim; nici nu dorim viaÈ›a − noi dorim [doar] să supravieÈ›uim! È˜i nu eu, care sunt o biată făptură născută în comuna Vâlcelele, din România, ci chiar Sfântul Apostol Petru, fiind în preajma Mântuitorului când Domnul i-a spus că urma să sufere È™i să moară pentru el, I-a spus: „Să nu faci asta, să nu mergi, să nu faci asta, să nu-È›i fie Èšie rău”, adică din dragoste zicea, ca să nu sufere, È™i Mântuitorul i-a zis: „Piei înapoia mea, Satano!”, în sensul că nu tu zici, nu tu faci asta, ci duhul Satanei care te stăpâneÈ™te prin frica de moarte È™i de suferinÈ›ă.
  
  Duhul Satanei ne rupe de Dumnezeu împingându-ne să fugim de durere, de suferinÈ›ă, cu orice preÈ›. Ce faci când fugi de durere? Faci ceva împotrivă, devii potrivnic, te împotriveÈ™ti celui rău. Mântuitorul zice: „Nu vă împotriviÈ›i celui rău”. De ce? Pentru că prin împotrivire devii rău. Împotrivirea este răutate, te scoate din darul vieÈ›ii.

Trairea ortodoxa in contextul provocarilor de azi - Schimonahia Siluana Vlad

Doxologia

- „Noi am fost crescuÈ›i într-un fel în care sentimentele negative au devenit vină, sentimentele negative au devenit ruÈ™ine, gesturile fireÈ™ti au devenit gesturi ruÈ™inoase, pentru că noi aÈ™teptăm de la noi absolutul, care să se manifeste în gesturile relative. Înduhovnicirea omului nu-l lasă pe acesta fără sentimente, ci acestea nu mai sunt prilej de cădere în păcat. Un om duhovnicesc, înduhovnicit, se supără, ba poate să se mânie, da, dar el respectă porunca: „MâniaÈ›i-vă, dar nu greÈ™iÈ›i”, „mâniaÈ›i-vă, dar să nu apună soarele peste mânia voastră”. Sigur, majoritatea oamenilor duhovniceÈ™ti sunt blânzi È™i smeriÈ›i cu inima, pentru că este Duhul Sfânt Care să-lăÈ™luieÈ™te în ei. AÈ™a a fost Mântuitorul în viaÈ›a Sa pe pământ. Dar, cum È™tim, deÈ™i Mântuitorul era blândeÈ›ea întrupată, atunci când a fost cazul, S-a supărat foarte tare, S-a mâniat, i-a certat pe farisei, i-a certat pe cărturari, i-a alungat cu biciul pe vânzătorii din templu... Avem mare nevoie să facem lumină în mintea noastră pentru că acolo e o adevărată încurcătură."
  
  Monahia Siluana Vlad