(lipsa text)

Vremurile grele prin care trecem, feluritele stramtori care ne preseaza, obligatiile de crestini si datoriile de cetateni Romani, adeseori ne silesc sa privim inapoi la viata petrecuta si sa observam cu atentie la virtutile mult folositoare pe care sa le pastram, dezvoltandu-le si la viciile pagubitoare, contra carora sa luptam spre a le smulge din fiinta neamului nostru.

Unul dintre viciile care a pagubit mult neamul nostru, sugand ca o lipitoare agonisita si vlaga romanului, este moda cu luxul, impodobirile, inzorzonarile, slutirile si feluritele impopotonari.  Moda, luxul si impodobirile acestea desarte, au secatuit multi bogati romani, a facut pe multi functionari (si functionare) saraci, sa-si amaneteze leafa pe luni de zile inainte, spre a putea face fata in lume dupa moda zilei si asa, unii dintr-insii saracind, nealimentandu-se omeneste, au cazut in felurite boli si s-au pierdut in mizerie.

Din cuprins:

CredinÈ›a deÈ™artă în destin
Vrăjitoria sau magia neagră este oprită de Dumnezeu È™i Biserica Lui
Păcăleala ghicirii cu cărÈ›ile
Păcăleala ghicirii cu ghiocul
Păcăleala ghicirii în cafea
Păcăleala ghicirii cu bobii
SuperstiÈ›ia numărului 13
Păcăleala ghicirii în palmă
Spiritismul, necromanția sau vorbirea cu morții
Felurite superstiÈ›ii strecurate în cultul È™i ceremoniile religioase

Rugaciuni si invataturi despre post si iesirea sufletului. 

• * Cand sa ne rugam? 
• * Cui sa ne rugam? 
• * Sa ne rugam lui Dumnezeu in orice loc, vreme si imprejurare 
• * Mesele zilei 
• * Rugaciune de calatorie 
• * Roaga-te cand pleci de acasa... 

Cărticica de faţă este alcătuită la cererea multor cititori care şi-au exprimat dorinţa de a avea o lucrare de mici proporţii din care să cunoască ce trebuie să facă atunci când moare cineva din familie, care sunt parastasele şi soroacele lor şi ce însemnătate au acestea.

Invatatura dreptei credinte duce pe om la cunoasterea ei. Cunoasterea acesteia duce pe calea vietii la Poarta Raiului. Cunoasterea Bisericii lui Dumnezeu si a obiectelor sfinte dintr-insa inaripeaza pe crestin si-l ajuta a se sui de la pamant la cer, incpand din vremea aceasta vremelnica.

"Oglinda duhovniceaca" este o lucrare cuprinsa in sase volume, ce insumeaza aproximativ 3.000 de pagini. Autorul si-a dorit ca, parcurgand textul acestei lucrari, cititorul sa-si priveasca adevaratul sau chip moral, sufletesc, ca intr-o oglinda, cu trasaturile lui bune sau rele, pentru a-si da seama de adevarata lui stare, sa poata alege calea ce si-o doreste, si sa stie ce-l asteapta la sfarsitul acestei vieti.

Greutatile zilnice pe care le intampina omul in zilele vietii sale, il sileste ca asa, din cand in cand, sa-si caute ori sa-si faca anumite timpuri si locuri unde sa-si recapete iarasi puterile sufletesti. Vremurile si locurile de intarire sufleteasca sunt acelea in care se fac ospetele duhovnicesti. De ospetele acestea de reimputernicire sufleteasca s-au folosit de-a lungul veacurilor trecute, de la stramosii nostri Adam si Eva si pana astazi, toti credinciosii lui Dumnezeu. Acestia dupa ce aduceau jertfa sau prinos lui Dumnezeu din toate bunatatile pamantului; apoi se ospatau cu totii, veselindu-se luminat, multumind si laudand pe Dumnezeu pentru binefacerile primite.

Asa au facut Sit, si toti propovaduitorii pana la Noe (Hronograf)1

. De la Noe pana la Mantuitorul. Cei ce mancau din daruri mai inainte de a jertfi Domnului erau nelegiuiti, lepadati de Dumnezeu si aspru pedepsiti. Iisus Mantuitorul a pazit Legea si a luat parte la ospete fara lautari, jocuri si cantari dracesti; dand lauda Parintelui Ceresc si lasandu-ne noua pilda vie si vrednica de urmat. Sfintii Apostoli si primii crestini inca faceau astfel de ospete duhovnicesti, numite si Agape. Din vremurile acelea si pana azi, stramosii, mosii, parintii si noi cei de azi – care suntem crestini – pastram aceste obiceiuri sfinte. Mai intai aducem parga din toate cate ne daruieste Dumnezeu, la Altarul Domnului. Dam la saraci – fratii Domnului – si apoi neospatam si noi dintr-insele multumind si preamarind pe Dumnezeu care ni le-a dat.

Diavolul vazand ca prin astfel de ospete si petreceri minunate se proslaveste Dumnezeu si sufletele se reimputernicesc, iar el ramane batjocorit, s-a umplut de grija si de zavistie si si-a sfaramat capul intrebuintand toate mijloacele pentru a le transforma in ospete si praznuiri dracesti cu cantece satanicesti, jocuri, rasete, minciuni, betii, sudalme si alte blestematii. Ca imparat al intunericului si-a recrutat si el o oaste mare, mare, care sa-i faca slujbele lui, sa-i predice voile lui, sa indemne pe oameni a-i jertfi si a i se inchina lui. Incepand cu Cain si semintia lui, diavolul, de atunci si pana azi, si-a organizat o puternica armata care lucreaza pentru intarirea imparatiei lui diavolesti.

Cu aceasta oaste diavoleasca formata din oameni care s-au devotat lui, a pornit o apriga lupta pentru a rasturna ospetele si praznicele duhovnicesti si a aseza in locul acestora, ospete pierzatoare de suflete si praznuiri dracesti.

Rog pe Atotputernicul Dumnezeu, Care dă creÈ™tere: plantelor, pomilor È™i tuturor vietăÈ›ilor pământului, să dea putere È™i Har acestei lucrări educative, ca toÈ›i cei ce vor citi È™i asulta învăÈ›ăturile ei, să È™i le întipărească în mintea lor, să le pună în aplicare înÈ›elepÈ›eÈ™te , È™i să folosească tuturor spre luminare, dezvoltare duhovnicească, bucurie progres în tot lucrul bun, înălÈ›are, apropiere È™i unire cu Dumnezeu, înaripare în virtuÈ›i creÈ™tineÈ™ti, agonisire de fapte bune È™i de fericire vremelnică È™i veÈ™nică.

"Oglinda duhovniceaca" este o lucrare cuprinsa in sase volume, ce insumeaza aproximativ 3.000 de pagini. Autorul si-a dorit ca, parcurgand textul acestei lucrari, cititorul sa-si priveasca adevaratul sau chip moral, sufletesc, ca intr-o oglinda, cu trasaturile lui bune sau rele, pentru a-si da seama de adevarata lui stare, sa poata alege calea ce si-o doreste, si sa stie ce-l asteapta la sfarsitul acestei vieti.

isus Hristos pe drumul crucii

Privind în largul lumii universale, făcută în zilele creaţiei, din începutul ei până în prezent şi în viitor în vecii vecilor, vedem
strălucind luminătorul Dumnezeiesc semn al Sfintei şi de viaţă purtătoarei Cruci. Acest Dumnezeiesc semn este o bogăţie mare şi veşnică pentru cei ce îl îmbrăţişează cu înţelepciune de sus şi cu credincioşie. De acest mare şi Dumnezeiesc semn s-au folosit tainic toţi aleşii lui Dumnezeu în legea Vechiului Testament.
Prin feluritele lui însemnări ei s-au împuternicit1, au blagoslovit (Fac. 48), au biruit pe vrăjmaşii lor2, au scăpat de mânia lui
Dumnezeu (Fac. 12), de otrava ucigătoare a şerpilor, de ascuţişul sabiei, şi de alte felurite şi grele nefericiri, primejdii şi pierzări.
Deşi în Vechiul Testament acest Dumnezeiesc semn al Sfintei Cruci era ignorat şi socotit de majoritatea lumii, care zăcea
în întuneric şi în umbra morţii, numai un semn de terorizare, de torturări groaznice şi de ucidere a celor căzuţi sub pedeapsa legilor pentru vreo vinovăţie, ori în dizgraÈ›ia conducătorului sau a poporului; totuşi, după crucificarea Domnului nostru Iisus Hristos, el devine un „Semn” de mare valoare şi cinste, de mare sfinţenie, împuternicire şi îndumnezeire la toată lumea credincioşilor.
Din vremea jertfirii Mielului lui Dumnezeu, pe Crucea de deasupra creştetului pleşuv al Golgotei, Dumnezeiescul semn al Sfintei Cruci devine o armă puternică, biruitoare asupra duhurilor infernale şi a slugilor lor cu chip omenesc, care ne vrăjmăşuiesc; devine un puternic tovarăş al tuturor creştinilor (uneori chiar şi al necreştinilor) în orice vreme şi în orice loc de necaz, strâmtorări şi primejdii grele.
Lumea aceasta deşartă, amăgitoare şi degrabă trecătoare, în care nimenea nu e în siguranţă, e o vale a durerilor şi a plângerii. Ori încotro ne întoarcem privirile şi urechea, adeseori vedem ori auzim: zbuciumări, gemete, oftări şi vaiete, supinuri înăbuşite şi necazuri adeseori copleşitoare. Bogaţii se tânguiesc asupra săracilor şi săracii asupra bogaţilor. Slugile cârtesc, suspină şi oftează asupra stăpânilor şi stăpânii asupra slugilor… Nimeni nu e îndestulat cu ceea ce are. Nici unul nu e mulţumit cu viaţa sa.
Adeseori săracii, slabii şi necăjiţii sunt asupriţi, mâhniţi, tulburaţi, terorizaţi şi înăbuşiţi de stăpânii lor. Cei tari îşi tem cojocul din clipă în clipă. Agonisita fiecăruia, multă, puţină, e ameninţată de felurite împrejurări să fie fărâmiţată, risipită, înghiţită ori nimicită. Viaţa aceasta pământească adeseori este drept o mare învăluită de viforul ispitelor, încât mulţi îşi pierd cumpătul, mulţi se ameţesc, mulţi se îneacă. Pentru a putea birui şi stăpâni valurile mării vieţii acesteia învăluite de atâtea amarnice porniri vrăjmaşe ne trebuie înţelepciune de sus, avem absolută trebuinţă de Iisus Cel crucificat şi de Dumnezeiescul Său semn al Sfintei şi de viaţă purtătoarei Cruci, spre a ne încuraja, înviora, întrema şi lupta cu succes spre a ieşi cu bine la liman.

Iisus Hristos pe drumul crucii