Aceasta carte descrie viata ascetei ortodoxe si marturisitoarei secolului XX.  La varsta de 12 ani a plecat la manastire, unde a fost tunsa calugarita, primind numele de Eufrosina.  Dupa distrugerea manastirii in timpul regimului sovietic, a trecut prin cumplitele deportari si lagare comuniste.  Fiind eliberata in anii de dupa razboi, a locuit in Tula, apoi in satucul Fosforitnii, care se afla in imprejurimile Moscovei.  In anul 1960 a primit schima mare, cu numele Nila.  Dumnezeu a inzestrat-o cu mari daruri: inainte-vederea, vindecarea si prorocirea.  La stareta plina de har ajungeau oameni din toate colturile Rusiei pentru a primi ajutor, mangaiere si vindecare de boli.

Cartea este alcatuita pe baza amintirilor si marturiilor celor care au cunoscut-o pe maica in timpul vietii, fiind completata cu ajutorul scrisorilor si observatiilor fiilor duhovnicesti si oamenilor apropiati staretei.

Parintele Petru Boiarski este unul dintre cei mai mari sfinti preoti de mir din vremurile noastre. L-a slujit pe Dumnezeu cu multa ravna, si pentru aceasta a primit multe harisme, desi era foarte tanar. Dar lucrarea sa a starnit mania diavolului si a slujitorilor sai, care s-au razbunat, si parintele a fost ucis in floarea varstei. Aceasta mucenicie ii fusese descoperita parintelui de DUmnezeu cu multa vreme inainte, dar frica nu l-a invins. El si-a continuat slujirea, cu mult curaj, folosindu-i pe cei care veneau sa-i ceara ajutorul. Si dupa moartea sa, s-a aratat facator de minuni...

Cu ajutorul lui Dumnezeu, vede lumina tiparului o carte cu alte noi mărturii despre minunile Sfântului Nectarie în ţara noastră. Cu ani în urmă, în anul 2003, tipărind primele mărturii despre minunile Sfântului Nectarie pe pământul românesc, am scris şi despre Mănăstirea Radu Vodă din Bucureşti, numind‑o Eghina românească. Sintagma a intrat în sufletele credincioşilor. Anii au trecut, şi de atunci am mai tipărit o mulţime de mărturii despre minunile sfântului, ultima carte purtând chiar titlul Sfântul Nectarie – Noi minuni la Mănăstirea Radu Vodă.

Aflând însă o mulţime de mărturii făcute de sfânt şi în alte locuri din ţara noastră, unde sunt biserici cu hramul său sau unde se află părticele din sfintele sale moaşte sau icoane ale sale, mi‑am dat seama că Eghina românească este de fapt în fiecare loc din ţara noastră unde sfântul şi‑a arătat lucrarea. Am selectat deci pentru acest volum mărturii despre diferite daruri pe care sfântul le face oamenilor necăjiţi. Deşi am mai tipărit un volum despre ajutorul dat celor bolnavi (cu titlul Sfântul Nectarie – Vindecări minunate), totuşi şi în acest volum mărturiile majoritare sunt cele despre oameni vindecaţi de diferite boli. Dar şi celelalte – despre oameni fără loc de muncă, sau aflaţi în diferite alte încercări, impresionează la fel de mult. 

Prea adesea convinsi ca rigorismul si triumfalismul pot ascunde lipsa de vigoare duhovniceasca si realism specific crestinismului autentic, nu de putine ori am uitat ca dincolo de Filocalii sau Paterice, dincolo de concordante pe teme sau tratate de teologie stau oameni, oamenii lui Dumnezeu.  Ori aceasta carte a lui Danion Vasile ne umple de uimire prin firescul sau, prin naturaletea pe care ne-o arata.  Ne ofera o sansa de-a ne vedea altfel.  Ai lui Dumnezeu, in ciuda lucrurilor, uneori, monotone, pe care le traim, dar in care facem ce ne este mai la indemana: sa-L cautam, sa-L aflam pe Dumnezeu.

Eroii Pustiei de aproape de prea putine ori au fost iconizati cu atata curaj si ingeniozitate marturisitoare ca in cartea aceasta, veritabil Manual de antiterorism in plan duhovnicesc...

Pr. Constantin Necula

Suntem cu totii pacatosi.  Ne-am obisnuit sa convietuim cu greselile noastre, cu scaderile noastre, cu patimile noastre.  Aceasta carte ne arata cum Dumnezeu bate la usa inimii si le cere sa se schimbe.

Si, in acelasi timp, cartea ne pune inainte cateva modele duhovnicesti.  Ne ajuta sa intelegem ca, printre noi, mai traiesc sfinti...

Interviul din acest volum poate parea socant.  Viata unui tanar non-conformist este plina de peripetii de tot felul.  Dar intalnirea tanarului cu Dumnezeu poate da nadejde multora dintre cititori apasati de diferite patimi.

Cartea de fata nu este marturia unui om care a iesit din labirintul dependentei de droguri.  Ci este spovednia unui tanar cara arata, cat se poate de clar, cum drogurile fura, la propriu, vietile celor dependenti.  Ale celor care s-au crezut independenti, atat de independenti incat au cazut intr-una dintre cele mai viclene curse dracesti.

Părintele Constantin Sârbu este cunoscut în È›ară È™i în străinătate. Sunt creÈ™tini de-ai noÈ™tri care l-au cunoscut È™i se roagă lui, alÈ›ii care nu l-au cunoscut È™i se roagă dânsului. Și eu am o rugăciune zilnică pentru ambii părinÈ›i, pentru părintele Constantin Sârbu È™i pentru părintele Constantin Voicescu, cel care i-a urmat la acest sfânt alter. Îi simt ca sfinÈ›i, deoparece au pătimit prin închisori în mod nedrept, au fost lăsaÈ›i fără familii, pe drumuri, È™i au avut o slujire desăvârÈ™ită pentru biserică È™i pentru neam. (...)
Salutăm cu încredere frăÈ›ească apariÈ›ia acestei noi cărÈ›i editate de domnul danion Vasile, care dă mărturie deplină pentru slujirea martirică a acestui mare părinte mărturisitor È™i sfânt, Constantin Sârbu, de la Biserica SapienÈ›ei. Este încă un episod livresc foarte lăudabil, care zideÈ™te conÈ™tiinÈ›e, uneÈ™te suflete È™i aduce în faÈ›a credincioÈ™ilor istoria martirică excepÈ›ională a unor preoÈ›i de mare vrednicie È™i sfinÈ›enie a neamului nostru românesc.
Părintele Marin Cojoc

Părintele Constantin Sârbu, după ani de zile de chinuri È™i pătimiri în temniÈ›ele È™i lagărele comuniste, a primit moarte mucenicească pentru că a refuzat propunerea securităÈ›ii de a turna ceea ce afla la spovedanie. Moartea sa a fost neconvenÈ›ională - în urma unei operaÈ›ii aranjate să îi aducă sfârÈ™itul.
Venind la spital să îl împărtăÈ™ească cu Sfintele Taine, părintele Ilarion Argatu a văzut în jurul capului său lumina sfinÈ›eniei È™i a exclamat: Cunună de martir!. Un martir cu sfinte moaÈ™te, f[c[tor de minuni ]nc[ din timpul vieÈ›ii...
Editorul 

Aceasta carte reuneste marturii despre minunile savarsite de Sfantul Nectarie in Romania, minuni din zilele noastre.  Mare parte dintre ele au avut loc la Manastirea Radu Voda din Bucuresti, această „Eghina romaneasca”, cum inspirat a numit-o un cunoscut teolog.

Astazi, din pricina lipsei de credinta, unii spun ca minunile scrise in Vietile Sfintilor sunt povesti de adormit copiii.  Dar cei care semneaza aceste marturii sunt oameni care traiesc, si sunt dovezi vii ca cele scrise de ei sunt reale.  Multe cazuri i-au uimit pana si pe medicii care au fost nevoiti sa isi recunoasca neputinta si nepriceperea, fiind covarsiti de ajutorul dumnezeiesc primit de bolnavi.

Cititorii vor intelege ca, in aceste vremuri de criza, de tulburare, de dezbinare, pot afla in Sfantul Nectarie un ajutor, un grabnic ajutător.

Aproape fiecare tip de problema cu care se confrunta omul zilelor noastre este descris in aceasta carte.  Si, de fiecare data, se vede si modul in care sfantul reuseste sa rastoarne situatia, chiar daca nu se mai vedea nicio scapare.

Paradoxal, acest roman reuÈ™eÈ™te să dea mai multe sfaturi omului contemporan decât multe dintre vieÈ›ile sfinÈ›ilor cuvioÈ™i. Și aceasta pentru că eroul principal se loveÈ™te de problemele noastre, dar găseÈ™te alte soluÈ›ii, cu adevărat de Pateric, acolo unde noi ne-am mulÈ›umi cu jumătăÈ›i de măsură, cu atitudini fricoase. La sfârÈ™itul cărÈ›ii, cititorii rămân cu dorinÈ›a de a se întâlni în viaÈ›a de zi cu zi cu astfel de eroi, a căror nebunie pentru Hristos se manifestă tocmai prin normalitate (pentru că într-o lume întoarsă pe dos, cum e cea în care trăim noi, cea mai mare nebunie este să fii firesc, să fii normal).
După cum putem citi în carte, "premizele simple ale întregii poveÈ™ti nepoveÈ™ti, dar de mulÈ›i, actualmente neacceptate, sau acceptate parÈ›ial, sunt că există Dumnezeu, È™i omul, È™i diavolul, È™i lumea.(...) AmbiÈ›ia (o vocabulă necreÈ™tină!) acestui proiect este de a împărÈ›i, cu oricine va avea răbdarea de a citi, măcar o fărâmă È™i măcar într-un mod palid, din marea frumuseÈ›e a unei astfel de lumi. De a aduce, adică, mai aproape de dumnevoastră, cititorii, atmosfera frumoasă È™i caldă a bucuriei de Dumnezeu, la fel de posibilă, actualmente, precum odinioară È™i precum de aici înainte. Aceasta nu este o lume ideală, È™i nici un univers ireal, iar cartea de faÈ›ă este, după cum s-a mai promunÈ›at deja, cu câteva rânduri mai sus, o poveste nepoveste, despre oameni ca toÈ›i oamenii, care au, însă, în ei, o comoară - credinÈ›a. Toate ideile, concepÈ›iile È™i reacÈ›iile sunt autentice, deÈ™i plasate într-un cadru lucrat scriitoriceÈ™te. Prin mijlocul cascadei de întâmplări (unele dure, sau aproape vulgare) È™i oameni (la fel), Binele învinge È™i este mereu cu cei care-L iubesc È™i Il urmează."

„Tavita” este o tânără ca atâÈ›ia oameni, victime ale mirajului practicilor orientale È™i oculte, dar care se salvează în chip minunat prin întoarcerea la Ortodoxie È™i Dragostea atât de puternică de Hristos. Dragoste ce, efectiv, o transfigurează, dându-i parcă o trăire È™i o înÈ›elepciune de ascet. M-a răvăÈ™it...
Mărturia ei mi-a rămas puternic impregnată în suflet È™i nu aÈ™ crede că timpul o va mai estompa.
Mihaela Moldoveanu

În timp ce diavolul născoceşte noi şi perfecţionate mijloace de atragere a copiilor pe căile pierzării, părinţii creştini învaţă tot mai multe lucruri despre modul în care îşi pot călăuzi copiii pe drumul cel bun. 
Niciun părinte nu poate spune că e un părinte perfect, niciun părinte nu poate afirma că este prea înţelept pentru a avea nevoie de astfel de sfaturi. Problemele pe care le ridică educaţia religioasă a copiilor sunt atât de variate, încât ar fi greu de presupus că s-ar ajunge vreodată la epuizarea acestui subiect. 
Prin articolele din cartea de faţă sunt oferite câteva sfaturi de trebuinţă părinţilor care vor să îşi crească fiii şi fiicele pe calea credinţei. 
Găsim în această carte rugăciuni pe care le pot spune părinţii pentru copiii lor. De la "Acatistul Maicii Domnului, povăţuitoarea copiilor" până la "Rugăciunea pentru copilul căzut în păcat". De la "Canonul de rugăciune pentru mântuirea copiilor" până la "Rugăciunea pentru copilul bolnav". 
Fie ca părinţii care se vor ruga cu smerenie pentru copiii lor şi îi vor creşte sub acoperământul Bisericii să se bucure împreună cu ei de darurile cereşti din împărăţia lui Dumnezeu. 
 
Părintele Nicodim Jar

Părintele Damschin Christensen scria: „Ceea ce m-a surprins cel mai mult la părintele Serafim a fost faptul că în faÈ›a mea se afla un om care se jertfea pe deplin pentru Dumnezeu, pentru Adevăr. Nu era vreun profesor universitar ce primea un salariu confortabil pentru a fi un răspânditor al cunoaÈ™terii, nici nu era vreun conducător religios ce tânjea să-i fie aÈ™ezate la picioare putere, influenÈ›ă sau măcar un vas cu fructe, precum făceau maeÈ™trii spirituali care aveau, pe atunci, discipoli prin zonă. El nu trăia în religie pentru avantajele pe care le-ar fi putut obÈ›ine de acolo; nu căuta un sprijin, nici să se bucure de o viaÈ›ă spirituală. Era doar un călugăr simplu, ce căuta Adevărul mai presus de toate”.
Scrisorile părintelui Serafim Rose către Alexie Young conÈ›in răspunsuri la multe dintre problemele cu care se confruntă un creÈ™tin ortodox la începutul urcuÈ™ului duhovnicesc. Multe dintre scrisori ating probleme contemporane, lăsând impresia că au fost scrise chiar în zilele noastre.
Citind aceste scrisori putem înÈ›elege diferenÈ›a dintre autorul lor, un părinte care s-a nevoit să meargă pe urmele SfinÈ›ilor PărinÈ›i, È™i teologii contemporani care propovăduiesc o ortodoxie după înÈ›elepciunea acestui veac. Și putem alege cui vrem să urmăm, în cunoÈ™tinÈ›ă de cauză...